15-06-2009, 10:21 PM
Multumesc fetelor. Acest capitol este cadoul meu pentru fidelitatea voastra. Scuzati-ma ca nu este asa de frumos ca precedentul, dar sper sa va placa. :* x1000.
Dupa un sarut dulce din care nu vroiau sa se intrerupa Inferno pleca in tenebrele intunericului. Beat de fericire cu inima cantand trecu pe langa Mamon si nu il vazu. Acesta a stat in intuneric si a privit ritualul iubirii lor, dezgustat si cu multe planuri de distrugere in minte. Ramas singur Rafael ii evoca amintirea iubitului sau: Imi amintesc cum miroseai, cum gura ta avea gust proaspat de fructe exotice, imi amintesc senzatia pielii tale de culoarea sidefului marmorat lipita de mine si sunetul soaptelor tale in timp ce te iubeam. Ma plimb printre amintiri sub lumina ochilor tai, in dreptul respiratiei gurii tale, acum cateva ore eram impreuna, te tineam in bratele mele. Iti amintesti iubitule, cum am devenit un singur trup, o singura inima batea in doua piepturi, zburam pe aripile pasiunii atingand extazul intr-o frenezie a dorintei de nedescris?
E o noapte blandasi calda, aud arborele de sub fereastra mea trosnind sub vant si cand ridic ochii vad luna reflectandu-se in apa raului de culoarea ochilor tai care sunt pentru mine calea spre paradis.
Amorul meu sper ca iubirea mea ti-a oferit alinarea care sa-ti cladeasca tacuta un rai in valtoarea disperarii din iad. Ai observat ca din toate locurile din castelul meu, aici in solitudinea particulara a patului meu m-am indreptat catre tine? Aud trezindu-se in mine toata seria nesfarsita de pasiuni ce se avanta inainte ca valurile marii. Imi amintesc suferintele de la primele noastre intalniri, dorintele, spasmele in rafala care suierau ca vantul in panzele visarii.
Inferno mergea spre calvarul din care planuia sa evadeze cu ingerul sau, strangandu-se bratele pe langa corp incercand sa simta fiorii provocati de atingerea iubirii sale, cum ii inlantuiesc trupul. Fluturii isi incepeau pasionalul si lascivul tango in interiorul sau de fiecare data cand isi amintea senzatia limbii ingerului in interiorul gurii sale, bataile inimii se inteteau intr-un ritm haotic si frenetic ca atunci cand trupurile lor erau conectate. Brusc gandurile i-au fost intrerupte de o senzatie bizara. In aer plutea o mireasma innecacioasa de om decedat. Ii era cunoscut mirosul... simti in ceafa o racoare, se intoarse sa depisteze ce anume o cauza si vazu... intuneric total. Toate simturile ii erau paralizate. Era purtat de cineva pe care nu putea sa-l vada spre o zona rece si foarte intunecata. Incerca sa vorbeasca dar si simplul fapt de a respira i se parea dificil de executat, vru sa se ridice, dar ceva mai presus de puterea lui il tinea imobilizat. Apoi vazu alinarea sufletului sau, antidotul dotorita caruia rezista in iad, adoratul sau iubit, universul existentei sale, dulcele lui inger, dar bucuria fu de scurta durata.
Cineva care ii lua infatisarea se apropie de Rafael.
Ii trecu mana prin razele de soare ale parului sau, ii saruta chipul inocent si dureros de frumos, isi apropie buzele pale si reci de cele rosii, dulci si catifelate ale ingerului. Il impinse in pat si se tranti asupra lui. Fiecare articol de imbracaminte ce ii acoperea trupul era inlaturat si cate un sarut ii tinea de cald.
Ii lua mainile in palmele sale si isi unira degetele. Dupa cateva minute in care s-au sarutat, falsul Inferno il patrunse violent.
Inferno plangea si interiorul sau se sfarama in milioane de bucati ce se pietrificau. Fiecare particica a inimii sale sale se dizolva in suferinta.
-Rafael, dragul si iubitul meu Rafael, nu deosebesti raceala si violenta acestui act sexual dezgustator cu iubirea si pasiunea cu care m-am daruit tie?
Sufletul sau atarna intr-un univers agonizant, inima sa si-a incetinit bataile, dar nu destul ca sa moara.
Privea ingrozit filmul de groaza ce i se derula inaintea ochilor, filmul propriei vieti.
-Mamon... Mamon poate lua orice infatisare.
Am scris la final cine i-a luat infatisarea lui Inferno deoarece pana postez urmatorul capitol banuiti toti demonii.
Dupa un sarut dulce din care nu vroiau sa se intrerupa Inferno pleca in tenebrele intunericului. Beat de fericire cu inima cantand trecu pe langa Mamon si nu il vazu. Acesta a stat in intuneric si a privit ritualul iubirii lor, dezgustat si cu multe planuri de distrugere in minte. Ramas singur Rafael ii evoca amintirea iubitului sau: Imi amintesc cum miroseai, cum gura ta avea gust proaspat de fructe exotice, imi amintesc senzatia pielii tale de culoarea sidefului marmorat lipita de mine si sunetul soaptelor tale in timp ce te iubeam. Ma plimb printre amintiri sub lumina ochilor tai, in dreptul respiratiei gurii tale, acum cateva ore eram impreuna, te tineam in bratele mele. Iti amintesti iubitule, cum am devenit un singur trup, o singura inima batea in doua piepturi, zburam pe aripile pasiunii atingand extazul intr-o frenezie a dorintei de nedescris?
E o noapte blandasi calda, aud arborele de sub fereastra mea trosnind sub vant si cand ridic ochii vad luna reflectandu-se in apa raului de culoarea ochilor tai care sunt pentru mine calea spre paradis.
Amorul meu sper ca iubirea mea ti-a oferit alinarea care sa-ti cladeasca tacuta un rai in valtoarea disperarii din iad. Ai observat ca din toate locurile din castelul meu, aici in solitudinea particulara a patului meu m-am indreptat catre tine? Aud trezindu-se in mine toata seria nesfarsita de pasiuni ce se avanta inainte ca valurile marii. Imi amintesc suferintele de la primele noastre intalniri, dorintele, spasmele in rafala care suierau ca vantul in panzele visarii.
Inferno mergea spre calvarul din care planuia sa evadeze cu ingerul sau, strangandu-se bratele pe langa corp incercand sa simta fiorii provocati de atingerea iubirii sale, cum ii inlantuiesc trupul. Fluturii isi incepeau pasionalul si lascivul tango in interiorul sau de fiecare data cand isi amintea senzatia limbii ingerului in interiorul gurii sale, bataile inimii se inteteau intr-un ritm haotic si frenetic ca atunci cand trupurile lor erau conectate. Brusc gandurile i-au fost intrerupte de o senzatie bizara. In aer plutea o mireasma innecacioasa de om decedat. Ii era cunoscut mirosul... simti in ceafa o racoare, se intoarse sa depisteze ce anume o cauza si vazu... intuneric total. Toate simturile ii erau paralizate. Era purtat de cineva pe care nu putea sa-l vada spre o zona rece si foarte intunecata. Incerca sa vorbeasca dar si simplul fapt de a respira i se parea dificil de executat, vru sa se ridice, dar ceva mai presus de puterea lui il tinea imobilizat. Apoi vazu alinarea sufletului sau, antidotul dotorita caruia rezista in iad, adoratul sau iubit, universul existentei sale, dulcele lui inger, dar bucuria fu de scurta durata.
Cineva care ii lua infatisarea se apropie de Rafael.
Ii trecu mana prin razele de soare ale parului sau, ii saruta chipul inocent si dureros de frumos, isi apropie buzele pale si reci de cele rosii, dulci si catifelate ale ingerului. Il impinse in pat si se tranti asupra lui. Fiecare articol de imbracaminte ce ii acoperea trupul era inlaturat si cate un sarut ii tinea de cald.
Ii lua mainile in palmele sale si isi unira degetele. Dupa cateva minute in care s-au sarutat, falsul Inferno il patrunse violent.
Inferno plangea si interiorul sau se sfarama in milioane de bucati ce se pietrificau. Fiecare particica a inimii sale sale se dizolva in suferinta.
-Rafael, dragul si iubitul meu Rafael, nu deosebesti raceala si violenta acestui act sexual dezgustator cu iubirea si pasiunea cu care m-am daruit tie?
Sufletul sau atarna intr-un univers agonizant, inima sa si-a incetinit bataile, dar nu destul ca sa moara.
Privea ingrozit filmul de groaza ce i se derula inaintea ochilor, filmul propriei vieti.
-Mamon... Mamon poate lua orice infatisare.
Am scris la final cine i-a luat infatisarea lui Inferno deoarece pana postez urmatorul capitol banuiti toti demonii.