14-06-2009, 02:17 PM
Fetelor va multumesc a mia oara pentru comm-rile voastre. Sper sa va placa in continuare si scuzati-ma pentru acest capitol care nu prea are dialog.
Stateau imbratisati de jumatate de ora. Trupurile lor au inceput sa tremure, nu existau nici ceruri, nici pamant, nici Rai, nici Iad, existau doar ei doi si suferintele ce li se atenuau. Isi ridica intunecatii ochi incarcati de cristale de lacrimi si-i privi pe cei ai ingerului in care vazu tot cerul pe care in copilarie ii placea sa-l priveasca. Privirea ii cazu apoi pe buzele frumos conturate, rosii, fine ale ingerului. Acesta isi dadu seama de locul care il privea demonul si isi apropie buzele de cele ale lui Inferno.
-Nu, nu ma saruta, sunt demon. Nu iti intina sufletul pur cu sarutarea mea, ii zise Inferno cu capul in pamant.
Rafael il privi zambind si il saruta incet, scurt, apoi ii saruta colturile gurii, obrajii, gatul si reveni asupra buzelor. Il intinse in pat si isi zdrobi trupul de al lui. Bataile inimii parca le spargeau piepturile, fiorii iubirii si placerii se transmiteau din corpul ingerului in cel al demonului, respiratile fierbinti le incalzea pielea.
Inferno tremurand il imbratisa si se lasa purtat in tornada pasiunii. Afara natura era intrigata de pasiunea lor: cerul isi trimitea tunetele si fulgerele sa le distraga atentia, vantul isi manifesta socul sufland furios rupand crengile copacilor, care plangeau destinul ce il astepta pe inger si demon, dar dragostea ce le inlantuia inimile era prea puternica.
Un sentiment ce a stagnat in inimile lor ca radacina unei flori ce nu a inflorit niciodata, acum isi deschidea petalele frumos mirositoare ce atrageau in jurul lor fluturasii iubirii.
-Esti demon in imparatia lui Mamon, dar in inima mea, in sufletul meu, in viata mea esti un inger. Esti ingerul meu cu aripi negre, ii spuse Rafael sarutandu-i pieptul, purificandu-l cu iubirea lui.
Se imbratisara puternic, buzele lor se dezmierdau punand in sarut toata intensitatea si profunzimea pentru care s-au sacrificat si dupa care au tanjit. Se doreau reciproc, sufletele lor ardeau de dorinta de a deveni unul. Aripile lor ii duceau in acelasi loc, in locul in care placerea devine suferinta, in care dorinta se transforma in flacara mistuitoare.
Intre iubire si ura este hotarul pasiunii, intre placere si suferinta este lacasul dorintei, intre doua trupuri se afla altarul afrodisiaticei satisfactii, dar intre doua inimii este templul iubirii.
Iubirea alimenteaza pasiunea, placerea, iubirea face inimile sa bata mai puternic, iubirea a unit doi dusmani si lumile acestora: lumea spirituala, religioasa, pura si lumea rautatii, demonica, pacatoasa.
Inger sau demon, doua fiinte care s-au nascut din iubire, s-au sacrificat din iubire, au suferit din iubire si acum iubesc din iubire.
Dragostea e singurul lucru care poate umple eternitatea si singuratatea lui Rafael. Dragostei nu-i ajunge nimic, daca are fericirea vrea raiul, daca are raiul vrea tot cerul, daca are cerul vrea doua inimi, daca are inimile vrea intreaga fiinta. Exact ca iubirea se doreau si ei reciproc, dar le era teama sa nu distruga magia dintre ei. Dorinta lor de a atinge absolutul in iubire era prea mare asa ca ei se dezbracara incet, privindu-se in ochi.
Rafael ii inchise ochii cu sarutari fine pe pleoape, apoi revarsa pe gatul si pieptul demonului cascade de sarutari, il trase peste el mangaindu-i spatele. Inferno se lasa mangaiat si incerca sa-i aplice si ingerului acelasi tratament imbalsamatic. Se rostogolira de cateva ori in pat, apoi nemaiputand sa suporte dulcea agonie il patrunse pe demon, conectandu-se cu acesta. Il patrundea incet si adanc depunand un sarut la fiecare atingere dorind sa-l faca pe demon sa nu simta durerea. Nu suporta sa stie ca ingerul lui pacatos sufera. Atingerea si sarutul lui erau tratamentul celei mai adanci rani suferite de demon. Inferno se daruia cu intreaga fiinta, fiecare celula si fibra a corpului sau se deschidea sa le primeasca pe cele ale ingerului. Il iubea pe inger mai presus de obsesie si nebunie, mai presus de adoratie si veneratie, mai presus de Dumnezeu si Satana. Auzea ingerii cantand in timp ce se iubea cu Rafael. Ingerul plangea, era constient ca Inferno stia cat va suferi pentru aceste clipe de iubire si cu toate acestea i s-a daruit. Se iubeau, se imbratisau strangandu-se puternic in brate, plangeau de fericire, plangeau pentru iubirea lor si pentru ce ii va astepta.
Stateau imbratisati de jumatate de ora. Trupurile lor au inceput sa tremure, nu existau nici ceruri, nici pamant, nici Rai, nici Iad, existau doar ei doi si suferintele ce li se atenuau. Isi ridica intunecatii ochi incarcati de cristale de lacrimi si-i privi pe cei ai ingerului in care vazu tot cerul pe care in copilarie ii placea sa-l priveasca. Privirea ii cazu apoi pe buzele frumos conturate, rosii, fine ale ingerului. Acesta isi dadu seama de locul care il privea demonul si isi apropie buzele de cele ale lui Inferno.
-Nu, nu ma saruta, sunt demon. Nu iti intina sufletul pur cu sarutarea mea, ii zise Inferno cu capul in pamant.
Rafael il privi zambind si il saruta incet, scurt, apoi ii saruta colturile gurii, obrajii, gatul si reveni asupra buzelor. Il intinse in pat si isi zdrobi trupul de al lui. Bataile inimii parca le spargeau piepturile, fiorii iubirii si placerii se transmiteau din corpul ingerului in cel al demonului, respiratile fierbinti le incalzea pielea.
Inferno tremurand il imbratisa si se lasa purtat in tornada pasiunii. Afara natura era intrigata de pasiunea lor: cerul isi trimitea tunetele si fulgerele sa le distraga atentia, vantul isi manifesta socul sufland furios rupand crengile copacilor, care plangeau destinul ce il astepta pe inger si demon, dar dragostea ce le inlantuia inimile era prea puternica.
Un sentiment ce a stagnat in inimile lor ca radacina unei flori ce nu a inflorit niciodata, acum isi deschidea petalele frumos mirositoare ce atrageau in jurul lor fluturasii iubirii.
-Esti demon in imparatia lui Mamon, dar in inima mea, in sufletul meu, in viata mea esti un inger. Esti ingerul meu cu aripi negre, ii spuse Rafael sarutandu-i pieptul, purificandu-l cu iubirea lui.
Se imbratisara puternic, buzele lor se dezmierdau punand in sarut toata intensitatea si profunzimea pentru care s-au sacrificat si dupa care au tanjit. Se doreau reciproc, sufletele lor ardeau de dorinta de a deveni unul. Aripile lor ii duceau in acelasi loc, in locul in care placerea devine suferinta, in care dorinta se transforma in flacara mistuitoare.
Intre iubire si ura este hotarul pasiunii, intre placere si suferinta este lacasul dorintei, intre doua trupuri se afla altarul afrodisiaticei satisfactii, dar intre doua inimii este templul iubirii.
Iubirea alimenteaza pasiunea, placerea, iubirea face inimile sa bata mai puternic, iubirea a unit doi dusmani si lumile acestora: lumea spirituala, religioasa, pura si lumea rautatii, demonica, pacatoasa.
Inger sau demon, doua fiinte care s-au nascut din iubire, s-au sacrificat din iubire, au suferit din iubire si acum iubesc din iubire.
Dragostea e singurul lucru care poate umple eternitatea si singuratatea lui Rafael. Dragostei nu-i ajunge nimic, daca are fericirea vrea raiul, daca are raiul vrea tot cerul, daca are cerul vrea doua inimi, daca are inimile vrea intreaga fiinta. Exact ca iubirea se doreau si ei reciproc, dar le era teama sa nu distruga magia dintre ei. Dorinta lor de a atinge absolutul in iubire era prea mare asa ca ei se dezbracara incet, privindu-se in ochi.
Rafael ii inchise ochii cu sarutari fine pe pleoape, apoi revarsa pe gatul si pieptul demonului cascade de sarutari, il trase peste el mangaindu-i spatele. Inferno se lasa mangaiat si incerca sa-i aplice si ingerului acelasi tratament imbalsamatic. Se rostogolira de cateva ori in pat, apoi nemaiputand sa suporte dulcea agonie il patrunse pe demon, conectandu-se cu acesta. Il patrundea incet si adanc depunand un sarut la fiecare atingere dorind sa-l faca pe demon sa nu simta durerea. Nu suporta sa stie ca ingerul lui pacatos sufera. Atingerea si sarutul lui erau tratamentul celei mai adanci rani suferite de demon. Inferno se daruia cu intreaga fiinta, fiecare celula si fibra a corpului sau se deschidea sa le primeasca pe cele ale ingerului. Il iubea pe inger mai presus de obsesie si nebunie, mai presus de adoratie si veneratie, mai presus de Dumnezeu si Satana. Auzea ingerii cantand in timp ce se iubea cu Rafael. Ingerul plangea, era constient ca Inferno stia cat va suferi pentru aceste clipe de iubire si cu toate acestea i s-a daruit. Se iubeau, se imbratisau strangandu-se puternic in brate, plangeau de fericire, plangeau pentru iubirea lor si pentru ce ii va astepta.