[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[Lithium-Angel]

hm..din pacate Tayo nu o sa isi mai faca aparitia pe aici.
el era un personaj de un singur capitol...dar care sa lase o amprenta pe sentimentele celor patru.
psychedelic ....eram sigura ca te-am corupt si te vei inregistra pe forum ;D:D:D:D:D
avand in vedere ca te-ai indragostit de Maki al meu...ptr ca e al meu.... si oricum aveam de gand sa ii extind atributiile in fic..m-am gandit la un urmator capitol..un fel de Extra...intocmai cum iti place tie..monolog!
chrissta-chan...Maki nu e rau....o sa vezi tu....nu ii vrea pe toti...il vrea doar pe EL , sper ca acest capitol sa iti schimbe parerea despre el .


Capitolul 7
Cine sunt eu


Intreaga mea viata am fost bantuit de cinci cuvinte: Trebuie sa depasesti asteptarile celorlalti! Toti cei din jurul meu imi spuneau asta. Parintii, servitorii, pana si profesorii, toti erau parca uniti impotriva mea. Nu spun ca sunt o persoana persecutata si ca soarta nu a fost cinstita cu mine. Am tot ceea ce e omenesc posibil, nu duc lipsuri si nici nu ma pot plange de cate stiu.
Inca de mic, cei din jur imi spuneau ca fiind fiul mai mic am o datorie nescrisa de a pasi pe urmele tatalui meu. Imi amintesc de dadaca mea care imi spunea mereu ca trebuie sa il fac mandru pe tata si sa ascult de el indiferent ce imi cere sa fac. Eram ca o papusica mica pe care o manevrau cum doreau ei, sau mai exact cum dorea el. Mereu imbracat la costum, cu papion in scoala mica si cravata in generala, mereu impecabil imbracat, fara macar o cuta, pieptanat si aranjat, oriunde ma duceam chiar si cand doream sa ma joc. La sapte ani am inceput sa invat kendo, tata fiind de parere ca orice baiat trebuie sa stie si sa urmeze invatamintele vechi ale samurailor, ca asta ma va ridica in ochii celor din jur si ma va face puternic. Dupa cursuri aveam lectia de vioara, apoi lectii de kendo, dupa ce terminam cu ele eram condus acasa pentru a imi face temele, seara participam la banalele cine in familie in care toti trebuia sa fim prezenti, uneori imi insoteam tatal, impreuna cu fratele meu ne duceam pe la reuniunile sale sociale, si la sfarsitul zilei eram trimisi la culcare, totul pentru a o lua de la capat a doua zi.
Cand am intrat in generala, parintii m-au trimis la un liceu special, un liceu potrivit celor din clasa noastra, asa il numea tata. Mama nu a prea comentat deciziile sotului sau, parea ca exista doar pentru a il insoti unde era nevoie de ea, a socializa cu oricine ii convenea tatalui meu si a aproba tacut din cap fara a macar deschide gura. O fatada in calea aventurilor sale. Nu cred ca a iubit-o vreodata, probabil a inselat-o de dinainte de a se casatori cu ea.
Nu mi-a pasat niciodata ca trebuia sa fac toate acele lucruri impuse de el, dar as fi preferat sa am de ales. Nu ma deranja sa fac kendo sau sa invat sa manuiesc o sabie, dar as fi vrut sa fiu intrebat daca imi doresc sa fac asta. Era simplu, orice ordin imi dadea tata ,eu trebuia sa il execut fara a comenta sau a ma impotrivi. Cand am trecut la treapta a doua a liceului, mi s-a spus ca trebuie sa devin cel mai bun din clasa, sa ajung la nivelul fratelui meu si sa ii depasesc pe toti colegii mei, dar asta li se spuneau si tuturor celorlalti colegi ai mei. Facand parte din lumea buna a societatii, toti eram fortati sa invatam cel mai bine. La sfarsitul semestrului aveam mereu punctajul maxim, dar la fel aveau si inca o duzina de alti elevi, nu neaparat din clasa mea, si asta anula cu totul semnificatia scorului.
Am fost instiintat ca trebuie sa ma alatur clubului de kendo al liceului si am reusit sa devin capitan. E impropriu zis ca am reusit sa ajung de parca a fost o simpla intamplare. Cand mi se spunea sa fac ceva, intelegeam ce se vrea cu adevarat de la mine. Mi s-a zis sa fac vioara pentru a ajunge un invatat in ale artei, dar si pentru a impresiona pe cei din jur, am fost invatat cu o anumita eticheta comportamentala nu pentru a parea dragut ci pentru a le castiga inimile si, chiar mai bine, respectul, kendo a trebuit sa invat nu pentru a sti sa ma apar ci pentru ca era o arta demna de o persoana bogata. Cand a trebuit sa ma alaturi clubului, nu mi s-a spus sa fac parte din el pentru a arata lumii ca ma pricep sau ca am cele necesare pentru a face parte din cercul lor social ci pentru a ajunge in fruntea lui si a prelua conducerea. In orice faceam, trebuia sa fiu liderul, conducatorul sau cel din umbra care misca lucrurile dupa placul sau.
Trebuia sa excelez in toate, sa fiu cel mai bun la ore, cel mai distins si elegant, cel mai cuminte, cel mai apreciat, cel mai atletic, de parca eram omul perfect cand in realitate doream sa fiu depare de toti si de toate. Singura mea placere era sportul, dar pana si el a fost intinat de prezenta tatalui meu. Am vrut sa fac basket, dar mi s-a interzis. Fratele meu facuse deja basket si fusese minunat, eu nu aveam cum sa ii ating nivelul, nu aveam voie. Puteam fi cel mai bun atata timp cat nu imi intreceam fratele. Daca stau sa ma gandesc mai bine, sportul mi-a schimbat viata.

***

Soarele batea cu putere pe terenul de fotbal al liceului. Elevii alergau de colo in colo, ocoleau jaloanele sau suteau, portarul se chinuia sa pareze fiecare lovitura, antrenorul era atent la copii sai si ii mustra sau complimenta in functie de performantele lor. Cand se termina ora, copii incepeau sa strige fericiti, sa bata palma si sa se intoarca in grup spre vestiare. Un baiat putin mai inalt ca restul, cu parul brunet si ochii negri ce incepeau sa bata inspre gri atunci cand erau luminati de razele soarelor, mergea mai incet ca restul, mai elegant si mai plictisit.
- Makimoto, am senzatia ca nu iti mai place ora mea de sport, a vorbit antrenorul, apropiindu-se de baiat pentru a vedea daca acesta e ranit sau doar vrea sa mearga mai incet. Barbatul era in varsta, avea aproape 50 de ani, singurul motiv pentru care inca profesa era pentru ca il cunostea pe director si avuse ca elevi multi alti sportivi cunoscuti.
- Sunt doar usor obosit, sensei, a rostit baiatul. Tonul sau era mult prea calm pentru varsta sa, brunetul nu avea nimic din voiosia specifica unui copil de 14 ani, nu manifesta dinamismul specific pubertatii, ci doar o tinuta comportamentala demna de un copil bogat.
- Nu cred. Poate fotbalul nu e tocmai sportul potrivit pentru tine. Stiu ca doreai sa faci basket si...
- Sensei. Pentru noi, singurile sporturi demne de a fi practicate in afara scolii sunt golful sau tenisul, l-a intrerupt brunetul, oprindu-se din mers, ridicandu-si privirea spre profesor si fixandu-l cu ochii fara a rupe contactul vizual. Barbatul a oftat si s-a gandit putin.
- Golful e pentru batrani, Makimoto. Cunosc pe cineva bun la tenis si...
- Sensei, nu e suficient sa fie bun, a rostit pentru ultima data baiatul inainte de a se indeparta de profesorul sau si a intra in cladirea liceului.
***

Nu era suficient sa fie bun. Pe noii copii de bogatasi doar alti bogatasi ne puteau aborda, sau celebritati. Imi amintesc si acum cum, de indata ce s-a decis sa pot invata sa joc tenis, colegii si multi altii incepeau sa ma vorbeasca pe la spate zicand lucruri de genul: „E normal, nu? Cine altcineva e demn sa il antreneze pe Makimoto-sama decat o celebritate? Un oarecare ar fi o rusine pentru cineva ca el sau ca noi, nu credeti?”
Cei din jur aveau aceeasi viziune asupra vietii, fiind din clasa inalta nu puteau socializa cu niste oarecare, trebuiau sa fie inconjurati doar de cei de nivelul lor si sa fie acompaniati doar de persoane demne de prezenta lor. Nu spun ca noi eram cine stie ce familie nobila, eram si suntem descendenti al clanului Fujiwara, dar ne-am indepartat destul de mult de la origini, insa tot trebuia sa mentinem stacheta sus.
Adevarul era ca uram tenisul, nu am inteles niciodata de ce trebuia sa aleg intre golf si tenis, era ca si cum alegeam dintr-un rau mic si unul mai mare, dar m-am supus, cum am facut intotdeauna. Nu aveam nici cea mai mica intentie de a participa la cursurile de tenis. De ce as fi facut-o?
A fost inchiriat un teren privat, ca invatator mi-a fost desemnat unul dintre fostii elevi al profesorului de la liceu, un tip ce devenise unul dintre cei mai buni jucatori de tenis din tara. Printre primii cinci oricum.
Plecam de acasa cu o ora inainte de ora programata, ajungeam acolo cu un sfert de ora inainte, dar nu ma duceam pe teren, ma intindeam pe iarba la umbra unui copac si incepeam sa ma uit fie la cer, fie sa adorm. Nu intentionam sa invat tenis. A fost prima oara cand am decis sa nu fac ce mi se spune ci doar sa ma prefac.


***

Vantul batea cu putere, miscand frunzele copacilor si facandu-le pe acestea sa cada la pamant. Sub umbra copacului, departe de terenul de tenis, un baiat cu parul brunet, imbracat in haine sport pentru antrenament, isi tinea paleta langa trup. Purta o bluza alba si o pereche de pantaloni albi specifici sportului, dar nu dorea sa isi puna o sapca stupida si sa se fataie pe teren. Era deja a patra ora cand sarea peste tenis si nu se intampla nimic asa ca mai putea sa sara peste o ora de antrenament.
- Nu crezi ca e momentul sa iti saluti antrenorul? s-a auzit o voce de barbat, nu foarte groasa, dar nici foarte subtire, venind din fata baiatului. Brunetul statea intins pe iarba, cu ochii inchisi si de abia dupa ce i-a deschis l-a observat pe barbatul blond cu ochi caprui ce statea langa el, cu capul aplecat peste trupul sau.
- Buna ziua, a raspuns baiatul, ridicandu-se in fund.
Barbatul de langa el l-a privit curios, apoi a scos o acadea din buzunar si i-a oferit-o. Maki si-a intors privirea spre necunoscut, apoi a inceput sa zambeasca ironic si sa rada putin cam prea batjocoritor pentru gustul celuilalt.
- Uite ce e, nu pot sa imi pierd ziua asteptandu-te pe tine.
- Atunci...nu ti-o pierde! Nu am de gand sa invat sa joc tenis si nici nu intentionez sa ma fatai pe un teren de joaca ca un copil tampit. Nu am chef sa invat, nu vreau sa stiu sa joc tenis si nici nu imi place acest sport. Fie ca vin eu sau nu, tata tot te va plati. Tot ce trebuie sa faci e sa spui ca invat din greu si amandoi vom fi fericiti, a raspuns baiatul, ridicandu-se in picioare, luandu-si paleta, gata sa se intoarca acasa.
Blondul l-a urmarit cu privirea cateva momente, apoi l-a prins de mana si l-a tras din nou la pamant.
- Uite ce e, Makimoto-sama! Daca imi vad de treburile mele, altii ma vor vedea si tatal tau va afla ca nu te antrenez, ca nu te invat sa joci tenis. Daca stau aici, imi pierd o ora din viata de pomana, ca asa vrei tu si nici asta nu imi convine.
- Inteleg. Cui pe cui se scoate, a zambit baiatul, realizand ca pentru o persoana matura e nevoie de distractie si bani pentru a isi putea intoarce privirea de la adevar.
- Nu cred ca intelegi...., a soptit barbatul.
Diferenta de forta dintre cei doi era evidenta, Maki nu avea cum sa se opuna unui barbat sau sa il opreasca. Bratele acestuia i-a inconjurat trupul baiatului, l-au strans lipit la pieptul lui, apoi buzele sale le-au acaparat pe cele ale brunetului. Tanarul a incercat sa se opuna, dar a cedat cateva momente mai tarziu. Nu se sarutase decat cu o singura fata pana atunci, dar sarutul barbatului era mult mai pasional si pe placul lui. Limba necunoscutului i-a invadat gura si a inceput sa se miste jucaus in interiorul ei, atingand-o si sugand-o pe cea a baiatului, mainile sale au coborat una pe fund, cealalta pe mijloc, si l-au strans cu forta pe brunet. Maki nu a asteptat prea mult, s-a asezat mai comod in genunchi, si-a lasat trupul sa fie atins de barbat, apoi a inceput sa raspunda la sarut in exact acelasi mod.
Blondul l-a intins pe iarba, si-a coborat mana spre pantalonii baiatului si a inceput sa ii coboare. Se astepta ca tanarul sa il opreasca, dar asta nu s-a intamplat. Maki a desfacut snurul de la pantalonii necunoscutului si l-a lasat pe acesta sa se dezbrace si sa il dezbrace si pe el.
Saruturile au continuat in acelasi ritm, lasand o dara de saliva sa curga pe obrazul brunetului, dar nu asta a fost ceea ce l-a cutremurat pe tanarul baiat. Unul dintre degetele blondului si-a facut loc printre fesele sale si s-a cuibarit in gaura dintre ele, apoi a continuat sa intre si sa iasa ca si cum se afla la el acasa.
Maki a gemut usor, a inceput sa respire mai greu, si-a simtit trupul cuprins de o caldura ciudata, dar nu l-a oprit pe barbat. Ii placea felul in care se simtea, era ceva diferit fata de tot ceea ce traise, ba mai mult, ar fi vrut sa continue.
Ceva si mai ciudat s-a intamplat. S-a simtit rascolit pe dinauntru, ceva il sfasia, dar il si umplea, il facea sa se simta mai complet decat dinainte, dar si mai pierdut decat ar fi trebuit sa fie.
Soldurile blondului se miscau cand in sus cand in jos, impingand corpul sau in baiat, facandu-l pe acesta sa icnesca usor si sa respire greu. Viteza a crescut, intensitatea saruturilor la fel, dar la fel si adancimea.
Baiatul a ramas intins pe spate, respirand greoi, cu ochii larg deschisi, lingandu-si din cand in cand buzele, incercand sa isi calmeze bataile inimii.
- La naiba, nu doream sa ajung pana acolo..., s-a auzit vocea blondului. Uite, eu...
- E in regula. Doar nu sunt idiot, stiu ca nu e in avantajul meu sa spun ca antrenorul meu de tenis m-a violat, sau mai exact, ca am facut sex cu el. Ramane intre noi, a adaugat acesta.
- Vorbesti serios? a inceput acesta sa rada, nestiind ce sa zica pentru a da replica tanarului.
- Foarte serios, a raspuns brunetul, uitandu-se direct in ochii blondului. Griul din irisul ochilor sai devenise mai proeminent si incepea sa se extinda.


***

S-a intamplat atat de rapid incat de abia dupa ce am ajuns acasa am inceput sa ma gandesc la ce insemna asta cu adevarat. Sexul capata o adevarata amploare. Am inceput sa inteleg de ce tata avea aventuri, ce anume cauta si de ce nu se ducea la mama pentru a gasi acel ceva. Cauta placere, dorea sa se simta barbat, sa poata sa isi satisfaca dorintele si nu avea cum sa faca asta cu mama, nu cand ea era atat de tacuta si de calda, atat de la locul ei, cuminte.
Am gasit in acea zi aceeasi placere pe care probabil o simtea si tatal meu. A doua zi, am mers la ora, mi-am salutat profesorul de tenis, apoi ne-am culcat impreuna din nou. Ora pe care amandoi o pierdeam stand degeaba, uitandu-ne la cer sau plictisindu-ne, s-a transformat intr-o ora de placere, ora in care amandoi ne simteam bine si faceam ce ne interesa. Dupa un timp...dupa ce am continuat sa ne petrecem timpul facand sex, se poate spune ca am devenit amanti. Aveam 15 ani, eram intr-o relatie nepotrivita cu un alt barbat, dar ma distram. Parea ca ii pare tenisul, ma ducea cu el la cateva din meciurile sale. Intr-una din zile, asteptandu-l sa isi salute fanii si sa se indeparteze de multime, am observat un baiat mult mai mic decat mine, de aproape 12 ani sau poate chiar mai , apropiindu-se de el pentru a ii cere un autograf. Era imbujorat la fata, zambea cu toti dintii, sarea in sus de bucurie si era sincer in elogiile sale. Il adora pe acel barbat cu care eu ma culcam.
Imi amintesc ca i-a spus pustiului sa il urmareasca in continuare si sa ramana fanul lui convins. Acel pitic, acel copil nevinovat m-a facut sa zambesc pentru prima oara. Un zambet sincer si plin de caldura, nu zambetele false pe care le acordam tuturor celorlalti din jurul meu. In viata mea erau multi oameni ipocriti, ajunsesem chiar eu sa fiu unul, asa ca baiatul mi s-a parut ca o lumina frumoasa in intunericul vietii mele.
Doua saptamani mai tarziu, Kito, caci asa il chema pe barbat, a decis sa renunte la tenis. Ma aflam in patul lui, invelit cu un cearceaf, dar dezbracat complet, dupa ce tocmai facusem sex, cand mi-a spus ca vrea sa renunte la tenis si sa plece in strainatate pentru nu mai tin minte ce afacere. Nu m-am gandit ca am sa imi pierd partenerul de pat, nici ca imi va fi dor de el, puteam doar sa ma gandesc la cat de trist avea sa fie acel baiat cand avea sa afle ca idolul sau nu mai avea sa joace tenis.
Dupa ce Kito a plecat, am continuat sa o fac pe baiatul bun si ascultator. Am terminat liceul cu brio si am pasit pe urmele tatalui meu, intocmai cum si-a dorit acesta. Am inceput medicina, chiar in spitalul tatei aveam sa imi fac practica, si m-am tinut de tot ceea ce incepusem pana atunci. Pentru societate eram Makimoto Fujiwara, fiul lui Kojiro Fujiwara, director general al Spitalului National Tokyo, un baiat distins, inteligent si fermecator, dar in realitate eram doar Maki, cel care incepuse sa se culce chiar si cu servitoarele din casa sa pentru a gasi ceva mai mult decat acea placere.
Era ciudat si inca e. Cu cat ma culcam cu mai multi si imi satisfaceam nevoile, cu atat incepeam sa ma plictisesc mai tare. Sunt in stare sa fac sex cu cineva si nici macar sa fiu cu mintea prezent. Stiu sa ma ascund, sa manevrez lucrurile din jurul meu, sa pacalesc lumea cu inocenta mea si sa fiu intocmai cum imi doresc eu, sa fac ceea ce imi doresc. Uneori simt ca sunt tata, dar apoi imi amintesc ca eu nu sunt legat pe viata de nimeni, eu nu iubesc ci doar astept sa gasesc iubirea. Cand ma gandesc la iubire,la ce inseamna sa iubesti, ma gandesc la el. La acel baiat. Ma gandesc ca el ar putea fi iubirea mea.