03-06-2009, 10:38 AM
Capitolul noua: Intrebari si raspunsuri
Razele soarelui imi orbeau ochii, facand gestul involuntar de a duce mana la ochi. Intr-un final cred ca adormisem.
- In sfarsit, te-ai trezit.
Aceasta era vocea Rosaliei. Era superba, cristalina, asemenea celorlalti membri ai familiei.
- Unde e Louis? am intrebat, ridicandu-ma in coate.
- Este jos, te asteapta.
- Bine, am raspuns muscandu-mi buza.
- Asculta-ma, mi-a spus Rosalie pe un ton superior. Eu nu te voi accepta niciodata, nu ar trebui sa fii aici! Ti-ar fi mai bine cu prietenii tai umani, lasa-ne familia in pace!
La aceste cuvinte am simtit cum mi se misca pamantul sub picioare, si m-am simtit mica si proasta. Cata dreptate avea in vorbele ei, dar nu era vina mea. Cazusem in plasa vietii. Rosalie a parasit camera cu satisfactie. Nu aveam obiceiul sa ma simt prost cand cineva imi facea morala, si nu imi ingropam fata in lacrimi, pur si simplu ma enervam putin. Mi-am schimbat hainele, acum purtand una dintre rochiile alese de Rossemarie denumuite "Special pentru o printesa". Rochia era alba si simpla. Avea cateva broderii cu flori pe corset, iar ca lungime atingea pamantul. Am inceput sa strabat holurile imense, pana in momentul in care, surpriza: m-am pierdut.
- Sa va duce-ti dracului! strigam in gura mare pe holurile parca nemarginite.
- Te-ai ratacit, fulg-de-nea? Era vocea inconfundabila a lui Matthew. Sprijinea tocul unei usi de pe partea dreapta a holului.
- Nu, am raspuns acid.
- Bine, pa, mi-a raspuns dand sa se intoarca in camera lui.
- Pa, i-am zis apoi am continuat sa merg.
- Nu ajungi nicaieri daca o iei in partea aia, a mormait el. Nu ma asteptam sa-mi refuzi posibilul ajutor pe care ti l-as fi oferit.
- Sunt mai diferita decat crezi. Oricum, in ce directie ziceai s-o iau?
- Depinde unde vrei sa ajungi. A facut cativa pasi si s-a apropiat de mine, punandu-mi mana pe umar.
- Vreau sa ajung la Louis.
- Poti sa mai intarzii, stai calma. Louis ne-a spus ca dormi mai mult.
- M-a trezit Rosalie.
Am vazut cum si-a incordat maxilarul.
- Ce ti-a zis?
- Nimicuri.
M-a condus catre gradina, prin labirintul de holuri ale castelului. Am respirat usurata cand am pasit dincolo de pragul usii, pe iarba. Era un taram rupt din Rai: pe sute de hectare se intindea un iarba de un verde fantastic, pe mijlocul careia era o carare din pietre, marginita de tufe de trandafiri rosii. In departare se vedeau copaci inalti, posibil stejari care formau un gard. Am iesit din umbra castelului pasind in razele soarelui. Mi-am dat jos pantofii si am inceput sa merg pe iarba.
- Vad ca-ti place.
- Pot sa-ti spun Matt?
- Cred ca da. Sigur, de ce nu.
- Ei bine Matt, imi place. Locul asta e incredibil. E atat de bine aici.
Am realizat ca el se afla inca la umbra castelului.
- Matt, soarele va face rau? l-am intrebat eu admirand in continuare privelistea.
- Nu. Doar o legenda, dar e putin suparator.
- Crucile?
- Alta legenda.
- Sicriele?
- Totul e o legenda, la fel si usturoiul, a spus el, amuzat de-acuma.
- Doar intrebam. Am vazut ca aveti ochii galbeni sau verzi. De ce nu caprui?
- Nu stiu cum sa-ti explic asta. Asa e familia noastra, avem ochii verzi ca ai Rossemariei, iar Rosalie si Andrew au ochii galbeni ca ai tatalui nostru.
- Bine, bine sarim peste asta. Cand va este foame aveti ochii rosii, corect?
- Nu e prea corect. Cand ne este foame ochii sunt negri. Cand simtim miros de sange ademenitor sunt rosii.
- Am cam inteles.
- Discutati? Era Louis.
- Da, i-am zambit eu.
- Sa nu te intepi, mi-a spus el. Mai bine ti-ai pune pantofii.
- Nu, lasa, am grija.
- Bine. Cum ai dormit?
- Destul de confortabil.
- Ce ti-a zis Rosalie?
- Intreab-o pe ea. Nu am ascultat-o.
- Mai bine, a adaugat Matt.
Am continuat ziua in gradina familiei...care e numele lor de familie? Matt l-a provocat pe Louis la o intrecere pana la stejari. La un moment dat l-am vazut si pe Damian, care ca de obicei a pastrat distanta, dar mi-a afisat un zambet de "buna-dimineata". Au sosit mai tarziu si Rossemarie cu Lex, care iar ma deruta cu privirea lui care nu imi sugera nicio emotie. Rosalie si Andrew au venit ultimii, stand cat mai departe de mine si posibil comentand. Le mai aruncam cate o privire din cand in cand, pana am inceput sa ma enervez de felul in care ma tratau. M-am ridicat de la masuta la care satusem pana atunci cu intentia de a-l anunta pe Louis ca vroiam sa plec. El se juca cu fratele lui mai mic in apropierea stejarilor. Defapt era mai mult o bataie, dar stiam ca nu vor pati nimic. Exact in momentul in care vroiam sa-l strig pe Louis in fata mea a venit Lex, mai iute decat fulgerul. Nu stiam care urma sa fie reactia lui, asa ca am asteptat o clipa.
- Nu ii strica placerea. Ignora-i pe cei doi.
La fel cum venise asa disparu. De unde stia ce aveam de gand?
- Lex vede viitorul, mi-a spus Rossemarie.
- Astea sunt un fel de daruri, corect?
- Da. Fiecare are asa ceva. Damian hipnotizeza mintea, corpul actionand dupa dorinta lui. Matthew are o influenta asupra starii de spirit, te calmeaza. Andrew, pot sa spun ca se joaca cu mintea, inducand o stare de nebunie. Rosalie vede o alta latura a omului, de aceea este atat de suspicioasa, in preajma ei trebuie sa fii cat mai calma si echilibrata. Eu nu am nicio "putere" deosebita, pentru ca nu m-am nascut vampir.
- Louis?
- Louis are un efect invers decat Andrew. El induce in corp o stare de amorteala. Pot sa spun ca el este cel mai periculos.
Starea de amorteala, hipnoza si joaca cu mintea. Toarte te distrugeau din interior catre exterior.
- Aro?
- Citeste gandurile oamenilor. Bine, cred ca e suficient pe ziua de azi. Haide, vrei sa jucam ceva?
- Ceva la care am sansa sa castig.
- Sah?
- Am zis ca vreau sa am o sansa, am chicotit eu.
- Tenis?
- Nu nimeresc mingea.
- Volei?
- Cred ca esti mai puternica decat mine.
- Badminton?
- Jocul cu fluturasi...bine, posibil sa nimeresc.
Razele soarelui imi orbeau ochii, facand gestul involuntar de a duce mana la ochi. Intr-un final cred ca adormisem.
- In sfarsit, te-ai trezit.
Aceasta era vocea Rosaliei. Era superba, cristalina, asemenea celorlalti membri ai familiei.
- Unde e Louis? am intrebat, ridicandu-ma in coate.
- Este jos, te asteapta.
- Bine, am raspuns muscandu-mi buza.
- Asculta-ma, mi-a spus Rosalie pe un ton superior. Eu nu te voi accepta niciodata, nu ar trebui sa fii aici! Ti-ar fi mai bine cu prietenii tai umani, lasa-ne familia in pace!
La aceste cuvinte am simtit cum mi se misca pamantul sub picioare, si m-am simtit mica si proasta. Cata dreptate avea in vorbele ei, dar nu era vina mea. Cazusem in plasa vietii. Rosalie a parasit camera cu satisfactie. Nu aveam obiceiul sa ma simt prost cand cineva imi facea morala, si nu imi ingropam fata in lacrimi, pur si simplu ma enervam putin. Mi-am schimbat hainele, acum purtand una dintre rochiile alese de Rossemarie denumuite "Special pentru o printesa". Rochia era alba si simpla. Avea cateva broderii cu flori pe corset, iar ca lungime atingea pamantul. Am inceput sa strabat holurile imense, pana in momentul in care, surpriza: m-am pierdut.
- Sa va duce-ti dracului! strigam in gura mare pe holurile parca nemarginite.
- Te-ai ratacit, fulg-de-nea? Era vocea inconfundabila a lui Matthew. Sprijinea tocul unei usi de pe partea dreapta a holului.
- Nu, am raspuns acid.
- Bine, pa, mi-a raspuns dand sa se intoarca in camera lui.
- Pa, i-am zis apoi am continuat sa merg.
- Nu ajungi nicaieri daca o iei in partea aia, a mormait el. Nu ma asteptam sa-mi refuzi posibilul ajutor pe care ti l-as fi oferit.
- Sunt mai diferita decat crezi. Oricum, in ce directie ziceai s-o iau?
- Depinde unde vrei sa ajungi. A facut cativa pasi si s-a apropiat de mine, punandu-mi mana pe umar.
- Vreau sa ajung la Louis.
- Poti sa mai intarzii, stai calma. Louis ne-a spus ca dormi mai mult.
- M-a trezit Rosalie.
Am vazut cum si-a incordat maxilarul.
- Ce ti-a zis?
- Nimicuri.
M-a condus catre gradina, prin labirintul de holuri ale castelului. Am respirat usurata cand am pasit dincolo de pragul usii, pe iarba. Era un taram rupt din Rai: pe sute de hectare se intindea un iarba de un verde fantastic, pe mijlocul careia era o carare din pietre, marginita de tufe de trandafiri rosii. In departare se vedeau copaci inalti, posibil stejari care formau un gard. Am iesit din umbra castelului pasind in razele soarelui. Mi-am dat jos pantofii si am inceput sa merg pe iarba.
- Vad ca-ti place.
- Pot sa-ti spun Matt?
- Cred ca da. Sigur, de ce nu.
- Ei bine Matt, imi place. Locul asta e incredibil. E atat de bine aici.
Am realizat ca el se afla inca la umbra castelului.
- Matt, soarele va face rau? l-am intrebat eu admirand in continuare privelistea.
- Nu. Doar o legenda, dar e putin suparator.
- Crucile?
- Alta legenda.
- Sicriele?
- Totul e o legenda, la fel si usturoiul, a spus el, amuzat de-acuma.
- Doar intrebam. Am vazut ca aveti ochii galbeni sau verzi. De ce nu caprui?
- Nu stiu cum sa-ti explic asta. Asa e familia noastra, avem ochii verzi ca ai Rossemariei, iar Rosalie si Andrew au ochii galbeni ca ai tatalui nostru.
- Bine, bine sarim peste asta. Cand va este foame aveti ochii rosii, corect?
- Nu e prea corect. Cand ne este foame ochii sunt negri. Cand simtim miros de sange ademenitor sunt rosii.
- Am cam inteles.
- Discutati? Era Louis.
- Da, i-am zambit eu.
- Sa nu te intepi, mi-a spus el. Mai bine ti-ai pune pantofii.
- Nu, lasa, am grija.
- Bine. Cum ai dormit?
- Destul de confortabil.
- Ce ti-a zis Rosalie?
- Intreab-o pe ea. Nu am ascultat-o.
- Mai bine, a adaugat Matt.
Am continuat ziua in gradina familiei...care e numele lor de familie? Matt l-a provocat pe Louis la o intrecere pana la stejari. La un moment dat l-am vazut si pe Damian, care ca de obicei a pastrat distanta, dar mi-a afisat un zambet de "buna-dimineata". Au sosit mai tarziu si Rossemarie cu Lex, care iar ma deruta cu privirea lui care nu imi sugera nicio emotie. Rosalie si Andrew au venit ultimii, stand cat mai departe de mine si posibil comentand. Le mai aruncam cate o privire din cand in cand, pana am inceput sa ma enervez de felul in care ma tratau. M-am ridicat de la masuta la care satusem pana atunci cu intentia de a-l anunta pe Louis ca vroiam sa plec. El se juca cu fratele lui mai mic in apropierea stejarilor. Defapt era mai mult o bataie, dar stiam ca nu vor pati nimic. Exact in momentul in care vroiam sa-l strig pe Louis in fata mea a venit Lex, mai iute decat fulgerul. Nu stiam care urma sa fie reactia lui, asa ca am asteptat o clipa.
- Nu ii strica placerea. Ignora-i pe cei doi.
La fel cum venise asa disparu. De unde stia ce aveam de gand?
- Lex vede viitorul, mi-a spus Rossemarie.
- Astea sunt un fel de daruri, corect?
- Da. Fiecare are asa ceva. Damian hipnotizeza mintea, corpul actionand dupa dorinta lui. Matthew are o influenta asupra starii de spirit, te calmeaza. Andrew, pot sa spun ca se joaca cu mintea, inducand o stare de nebunie. Rosalie vede o alta latura a omului, de aceea este atat de suspicioasa, in preajma ei trebuie sa fii cat mai calma si echilibrata. Eu nu am nicio "putere" deosebita, pentru ca nu m-am nascut vampir.
- Louis?
- Louis are un efect invers decat Andrew. El induce in corp o stare de amorteala. Pot sa spun ca el este cel mai periculos.
Starea de amorteala, hipnoza si joaca cu mintea. Toarte te distrugeau din interior catre exterior.
- Aro?
- Citeste gandurile oamenilor. Bine, cred ca e suficient pe ziua de azi. Haide, vrei sa jucam ceva?
- Ceva la care am sansa sa castig.
- Sah?
- Am zis ca vreau sa am o sansa, am chicotit eu.
- Tenis?
- Nu nimeresc mingea.
- Volei?
- Cred ca esti mai puternica decat mine.
- Badminton?
- Jocul cu fluturasi...bine, posibil sa nimeresc.