29-05-2009, 10:21 PM
Capitolul patru: Istoria vampirilor
Mirosul de narcotice era in aer; tigara mi se fumase singura asa ca mi-am aprins alta. Priveam fumul care iesea din cilindrul subtire al acesteia. Nu m-am putut gandi la nimic in timp ce o fumam. "Vampir pe dracu' " mi-am repetat iar in minte.
- Louis, l-am strigat in timp ce ieseam pe hol. Louis, unde esti?
- Te simti mai bine?
Ii auzeam din nou vocea cristalina si asta ma facea sa ma simt bine. Eram o femeie puternica, sau asta vroiam sa cred. Niciodata nu ma speriase nimic si nu aveam de gand sa simt acum frica. M-am apropiat de el, recunosc, cu pasi lenti.
- Vreau sa iti aud povestea. Cati ani ai? De unde vii?
- O iau de la capat, nu vreau sa pierzi nimic. Acum 5800 de ani, in Egipt faraonul Semerkhet a facut o greseala care l-a costat viata. A incercat sa mearga mai departe de necunoscut si sa submineze creatia divina. A incercat sa-si aduca la viata fiul Hotepsekhemwy prin diferite ritualuri, cerand ajutor zeilor. Ceva era adevarat in teoria lui ca oamenii pot reinvia, astfel reusind sa isi trezeasca fiul. Se spune ca ar fi trait o zi, pana in momentul in care pe cer a aparut luna plina, care...care l-a schimbat. Avea colti si ii era foame de sange. A ucis persoanele una dupa alta, pana a ajuns la tatal sau Semerkhet, care a fost ucis in agonii. Hotepsekhemwy a umblat prin Egipt, apoi a depasit granitele, ajungand in locuri nestiute, cu aceeasi pafta de sange. Cu timpul, a invatat sa se controleze, descoperind o placere incomensurabila prin joaca cu "hrana" inainte de a manca. A continuat asa fara un tel, evoluand. Intr-o zi s-a intrebat unde va ajunge asa, incepand sa numere cate zile petrecuse pe Pamant de la a doua nastere. Erau aproximativ sase mii de zile, insemnand cam saptesprezece ani. saptesprezece ani de hoinarit fara altceva de facut decat sa supravietuiasca. Timpul a trecut intorcandu-se in Egipt cu un nou nume. Era mai avansat si mai inteligent decat oricine altcineva astfel incat a putut sa conduca un popor. Si-a tot schimbat numele, stand la tron aproape o suta de ani de ani, pana cand a simtit ca iar se plictisea. A disparut din amintirea egiptenilor, strabatand iar pamantul, pana in ziua in care a intalnit o femeie. Inima lui rece parca prindea viata cand o vedea, si o dorea pe tanara, dar nu ca pe hrana ci intr-un mod mai protectiv. Ma urmaresti?
- Da, da, continua.
- Credeam ca ai pirdut sirul, a chicotit el. S-a apropiat de ea, dar nu stia cum sa se comporte cu aceasta. Pentru prima data ii era frica de monstrul care era, ii era frica sa nu o atinga si sa o ucida cum facuse in decursul a cateva sute de ani. Tanara era singura pe lume, nu stia unde se nascuse sau cine ii daduse viata, de aceea nu ii era frica de moarte si nu avea nimic de pierdut. S-a indragostit de el, invatand incetul cu incetul ca era diferit, si ca o singura scapare din partea lui i-ar fi putut aduce sfarsitul.
- Deci tu esti Hote-nu-stiu-cum?
- Nu, mi-a raspuns cu un suras pe buze. Sunt fiul lui.
- Si ce s-a intamplat cu mama ta?
- A murit cand m-a nascut.
- Si tatal tau?
- Tata, ei bine se presupune ca tata ar fi primul bautor de sange. Tata a descoperit ca ar fi putut sa o salveze pe mama daca i-ar fi dat sangele lui, dar mult prea tarziu. Tata sa zicem ca s-a recasatorit, sau mai bine ar merge "si-a gasit o noua iubire", care este de asemenea ca noi.
Il priveam uimita si incantata de ce aflasem. Inca era ciudat. Nu ne cunosteam decat de cateva zila, iar in acestea ne vazusem doar de putine ori.
- Mai vrei sa stii ceva?
- Da, am raspuns eu repede. Cati ani ai?
- Nu mai mult de o mie de ani.
Mi-am muscat buza intr-un fel ciudat. Era ca atunci cand imi doream ceva extrem de mult si singura alternativa pentru a ma stapanie era sa-mi musc buza inferioara.
- Si...am inceput eu, dar nu am continuat.
- Spune, te ascult.
- Uita, i-am zis eu, era o prostie.
- Vreau sa aud.
- Cum ne-am intalnit? A fost ca in cazul tatalui tau? am intrebat eu putin rusinata.
- Da. Mi-am dorit sa te am, dar nu in acel fel, ci intr-unul protectiv, si am vazut in privirea ta prima data cand te-am intalnit ca si tu vrei.
- Mai o singura intrebare. La hotel, erai cu doua persoane inarmate. De ce se pregateau sa traga in mine?
- Nu vroiau sa traga in tine. Incercau sa te protejeze. Ei sunt ca mine, iar noi ne putem citi gandurile, sa zicem. Au vazut in mintea mea cum abia m-am contolat sa nu sar la tine.
- Dar ai zis ca vrei sa fi protectiv.
- Da. Dar mai e ceva care m-a atras la tine: sangele tau. Mirosul sangelui tau, m-a inebunit.
- Dar acum? l-am intrebat apropiindu-mi mana de fata lui si mangaindu-i obrazul stang.
- Incep sa ma obisnuiesc, dar stiu un singur lucru. Nu mai pot renunta la tine.
Mirosul de narcotice era in aer; tigara mi se fumase singura asa ca mi-am aprins alta. Priveam fumul care iesea din cilindrul subtire al acesteia. Nu m-am putut gandi la nimic in timp ce o fumam. "Vampir pe dracu' " mi-am repetat iar in minte.
- Louis, l-am strigat in timp ce ieseam pe hol. Louis, unde esti?
- Te simti mai bine?
Ii auzeam din nou vocea cristalina si asta ma facea sa ma simt bine. Eram o femeie puternica, sau asta vroiam sa cred. Niciodata nu ma speriase nimic si nu aveam de gand sa simt acum frica. M-am apropiat de el, recunosc, cu pasi lenti.
- Vreau sa iti aud povestea. Cati ani ai? De unde vii?
- O iau de la capat, nu vreau sa pierzi nimic. Acum 5800 de ani, in Egipt faraonul Semerkhet a facut o greseala care l-a costat viata. A incercat sa mearga mai departe de necunoscut si sa submineze creatia divina. A incercat sa-si aduca la viata fiul Hotepsekhemwy prin diferite ritualuri, cerand ajutor zeilor. Ceva era adevarat in teoria lui ca oamenii pot reinvia, astfel reusind sa isi trezeasca fiul. Se spune ca ar fi trait o zi, pana in momentul in care pe cer a aparut luna plina, care...care l-a schimbat. Avea colti si ii era foame de sange. A ucis persoanele una dupa alta, pana a ajuns la tatal sau Semerkhet, care a fost ucis in agonii. Hotepsekhemwy a umblat prin Egipt, apoi a depasit granitele, ajungand in locuri nestiute, cu aceeasi pafta de sange. Cu timpul, a invatat sa se controleze, descoperind o placere incomensurabila prin joaca cu "hrana" inainte de a manca. A continuat asa fara un tel, evoluand. Intr-o zi s-a intrebat unde va ajunge asa, incepand sa numere cate zile petrecuse pe Pamant de la a doua nastere. Erau aproximativ sase mii de zile, insemnand cam saptesprezece ani. saptesprezece ani de hoinarit fara altceva de facut decat sa supravietuiasca. Timpul a trecut intorcandu-se in Egipt cu un nou nume. Era mai avansat si mai inteligent decat oricine altcineva astfel incat a putut sa conduca un popor. Si-a tot schimbat numele, stand la tron aproape o suta de ani de ani, pana cand a simtit ca iar se plictisea. A disparut din amintirea egiptenilor, strabatand iar pamantul, pana in ziua in care a intalnit o femeie. Inima lui rece parca prindea viata cand o vedea, si o dorea pe tanara, dar nu ca pe hrana ci intr-un mod mai protectiv. Ma urmaresti?
- Da, da, continua.
- Credeam ca ai pirdut sirul, a chicotit el. S-a apropiat de ea, dar nu stia cum sa se comporte cu aceasta. Pentru prima data ii era frica de monstrul care era, ii era frica sa nu o atinga si sa o ucida cum facuse in decursul a cateva sute de ani. Tanara era singura pe lume, nu stia unde se nascuse sau cine ii daduse viata, de aceea nu ii era frica de moarte si nu avea nimic de pierdut. S-a indragostit de el, invatand incetul cu incetul ca era diferit, si ca o singura scapare din partea lui i-ar fi putut aduce sfarsitul.
- Deci tu esti Hote-nu-stiu-cum?
- Nu, mi-a raspuns cu un suras pe buze. Sunt fiul lui.
- Si ce s-a intamplat cu mama ta?
- A murit cand m-a nascut.
- Si tatal tau?
- Tata, ei bine se presupune ca tata ar fi primul bautor de sange. Tata a descoperit ca ar fi putut sa o salveze pe mama daca i-ar fi dat sangele lui, dar mult prea tarziu. Tata sa zicem ca s-a recasatorit, sau mai bine ar merge "si-a gasit o noua iubire", care este de asemenea ca noi.
Il priveam uimita si incantata de ce aflasem. Inca era ciudat. Nu ne cunosteam decat de cateva zila, iar in acestea ne vazusem doar de putine ori.
- Mai vrei sa stii ceva?
- Da, am raspuns eu repede. Cati ani ai?
- Nu mai mult de o mie de ani.
Mi-am muscat buza intr-un fel ciudat. Era ca atunci cand imi doream ceva extrem de mult si singura alternativa pentru a ma stapanie era sa-mi musc buza inferioara.
- Si...am inceput eu, dar nu am continuat.
- Spune, te ascult.
- Uita, i-am zis eu, era o prostie.
- Vreau sa aud.
- Cum ne-am intalnit? A fost ca in cazul tatalui tau? am intrebat eu putin rusinata.
- Da. Mi-am dorit sa te am, dar nu in acel fel, ci intr-unul protectiv, si am vazut in privirea ta prima data cand te-am intalnit ca si tu vrei.
- Mai o singura intrebare. La hotel, erai cu doua persoane inarmate. De ce se pregateau sa traga in mine?
- Nu vroiau sa traga in tine. Incercau sa te protejeze. Ei sunt ca mine, iar noi ne putem citi gandurile, sa zicem. Au vazut in mintea mea cum abia m-am contolat sa nu sar la tine.
- Dar ai zis ca vrei sa fi protectiv.
- Da. Dar mai e ceva care m-a atras la tine: sangele tau. Mirosul sangelui tau, m-a inebunit.
- Dar acum? l-am intrebat apropiindu-mi mana de fata lui si mangaindu-i obrazul stang.
- Incep sa ma obisnuiesc, dar stiu un singur lucru. Nu mai pot renunta la tine.