Pictand cu sange [+18]

[Mitsukai Yoru]

Minna multumesc ca ati tercut pe aici. Apreciez mult ca v-ati luat din timp sa comentati si ma bucur ca va palce, sper in continuare sa reusesc sa-l fac din ce in ce mai interesant.
myuu ma uitasem in dex si ambele erau corecte. Anyway thanks ;;)o sa tin cont

Capitolul 2: Moarte pictata: Partea I
Ezita sa raspunda la acea intrebare,insa il privi destul de intens pentru a-i demonstra statutul sau nu prin cuvinte, ci prin simtiri.
-Trebuie sa-ti asumi riscul.
Kanou pleca fata si ramase atent la camasa sa, ce statea intinsa pe jos. Nu neaparat o privea pe ea, ci mai mult un gol profund prin aer. Ce s-ar fi intamplat daca ar afla ca a fost tradat, inca nu stia ce vrea sa faca, asa ca se ridica indecis de langa barbat. Isi lua camasa de jos si se indrepta catre usa.
-Probabil. Ce trebuie sa fac?
-Liceul asta e un internat in care sunt doar baieti, deci singura modalitate de a sta pe langa mine pentru a nu trezi suspiciuni este sa devii iubitul meu.
-Sa devin iubitul tau? Ce te face sa crezi ca as accepta asta? Sunt atatea modalitati de a ma tine langa tine fara a trezi suspiciuni, de ce ai ales-o tocmai pe asta?
-Te plac. De asta am ales sa fi iubitul meu, chiar te plac.
-Mersi , dar nu mersi. In primul rand nu sunt gay, in al doilea rand nu vreau sa fiu, nu m-a deranjat ce-ai facut, doar ca prefer sa fiu cu un pas in urma voastra. Urasc lucrururile astea, minciuni, falsitate si alte masti, pentru voi destinul, pentru mine o obligatie.
Ambii tacura, urmati de o liniste sfasietoare, de o amploare nestiuta, insa de o calmitate patimasa. Se auzea aerul cum era taiat de mana baiatului si clanta ce gemea sub atingerea sa blanda, dar totodata puternica. Secundele treceau istovite, parca cersind cateva clipe in plus, ca si cum timpul s-ar scurge in sens invers. Asteptau ceva; timpul astepta ceva, peretii, usa si fiecare obiect in parte astepta acele cateva cuvinte ce intarziasera, insa care rasunara mai profund ca toate celelalte.
-Ii lasi sa sfarseasca la fel cum au facut-o ei? Ii lasi sa moara asa, nu ai de gand sa faci nimic?
Kanou se opri in fata tocului usii, asteptand parca ceva, parca alte cuvinte, nu de compatimire, ci de invinuire chiar. Mintea sa devenise alba si sute de ganduri se inghesuiau sa fie percepute, insa tacerea asta il durea ingrozitor, poate ca daca l-ar fi acuzat s-ar fi simtit mai bine, dar Hide nu mai spunea nimic.
-Ce stii tu? Ce crezi ca stii despre asta? Habar nu ai cum e sa fii blestemat cu imaginile astea, habar nu ai cum e sa asisti la moartea unei persoane si sa nu poti face nimic, sa nu stii daca e realitatea sau cosmar, habar nu ai! tipa Kanou, lasand sa se imprastie prin aer un glas dureros, slab si totusi atat de acut, incat rasuna ca un ecou in incapere.
-Ai dreptate. Nu stiu, habar nu am si sincer nici nu tanjesc sa aflu, dar poti preveni asta. Gandeste-te putin! Crezi ca ma voi folosi de tine, nu? De puterile tale, crezi ca voi fi si eu omorat sau ca te voi parasi, atunci cand vei avea nevoie de mine? Te plac, nu-ti voi face asta.
-Cum poti sa ma placi atat de repede? Cat de prost ma crezi? ridica iar vocea Kanou, lovind tocul usii cu putere. Suvitele de par se agitara si revenira la pozitia initiala cu repeziciune, acoperind o parte din fata baiatului si cazand in valuri dense peste ochii sai.
-Bine.
Raspunsul asta aproape ca-l soca pe Hide, nu se astepta la o cedare atat de usoara, nici macar la un raspuns din partea baiatului si acele cuvinte il ranira. Simti neincrederea ce persista in sufletul baiatului si totodata dezinteresul fata de propria persoana, incerca sa inteleaga tot, dar adevarul era ca inima sa nici macar nu raspundea acelei cereri.
Accepta adevarul si tot ce putea face momentan era sa il protejeze. Isi dorea asta mai mult ca orice, stia ca iubirea va aparea odata cu increderea si totul se impletea usor. Se ridica la randul sau din pat si se apropie de usa.
Hide se incrunta cu sprancele unite, intr-o expresie de iritare sau de concentrare maxima. Nu mai putea sta nemiscat, se astepta ca lumina soarelui sa se unduiasca din nou, si se undui, se dilata absurd, ca o imagine reflectata pe latura unei bule de sapun, in care se inchidea spatiul dintre cei doi. Camera nu i se parea mare, insa distanta de la ochii sai la ochii baiatului era uriasa- kilometrii intregi. Iar cand facu primul pas in fata, se simti curios de usor, aproape imponderabil, asemeni unei frunze in bataia labila a vantului. Vibratiile inimii veneau in valuri ritmice, egale, combinandu-se cu zumzaitul respiratiei sale.
Se opri in fata usii si-si aseza o mana in jurul taliei baiatului, tragandu-l in interior pana in fata unei oglinzi. Mana sa urca pe pielea lui Kanou, provocandu-i rani imateriale, ce se cicatrizau cu rapiditate, lasand in urma lor doar o dara de parfum.
Kanou isi contempla reflexia semitransparenta din sticla, fata sa lunga, pielea sa rozalie si fina asemeni petalelor de cires, buzele-i rosii, pictate cu sange, si i se paru ca vede imaginea unui strain. Facea asta deseori, vroia sa se intelega pe sine, desi stia ca acea imagine e chiar falsitatea de care vroia sa scape. Zambi.
-Imi vrei corpul, nu-i asa? Atunci ia-ma. Te las sa te culci cu mine si nu ma impotrivesc. Nu voi tipa, nu te voi uri, fa ce vrei cu mine.
Hide isi musca buza aproape iesindu-si din fire, dar se calma atunci cand vazu expresia pierduta a baiatului. Il intoarse cu fata la el, apropiindu-si buzele la cativa milimetrii de ale baiatului. Il privea in ochi si observa nestiinta si tot ce se ascundea sub acea privire nonsalanta si ramase asa pentru cateva secunde.
-O sa fiu langa tine. Am sa te apar, iti jur ca nu ti se va intampla nimic.
-Dovedeste-mi! spuse baiatul ridicandu-se pe varfuri si zdrobindu-si buzele de ale baiatului din fata sa.
Era prima oara cand facea el pasul asta si desi tulburat de situatia in care se afla, dori sa merga mai departe. Se simtea protejat, si nu de fizicul tanarului din fata sa, ci de cuvintele lui, de blandetea ce o folosea la fiecare gest. Hide isi impletici bratele in jurul baiatului si il impinse usor spre geam, sarutandu-l in continuare, pana ce, ramasi fara aer cedara amandoi, singura atingere fiind cea a palmelor.
-Ar trebui sa mergem! Ceilalti ne asteapta in camera.
-Bine, raspunse baiatul ridicandu-se de pe pat si indreptandu-se catre usa.
Ar fi vrut sa scape mai repede de asta, nu se simtea capabil sa faca fata la doua personalitati diferite. Simti o lovitura si se intoarse cu fata, obervand sacoul celuilalt la picioarele sale. Isi dadu seama ca nu are nimic pe el de la bust in sus si-i zambi sters, imbracandu-se.
Iesira imediat dupa si intrara intr-o liniste infricosatoare. Holul era intunecat si parea pustiu, chiar daca in interiorul internatului se gaseu sute de persoane, acum mai mult ca oricand totul parea abandonat.
Aerul pulsa prin ferestrele deschise in vartejuri blande, dar reci. Kanou mergea in spatele barbatului si se cu fiecare pas simtea ca totul ia o alta forma, parchetul i se parea o mare de nisipi miscator, peretii parca se stranegau din ce in ce mai mult si aerul devenea imposibil de repsirat.
Baiatul se opri si se clatina putin, cazand pe podeaua rece si prafuita. Hideaki isi intoarse fata atunci cand auzi bufnitura si ramase cu ochii atintiti asupra posturii baiatului