13-05-2009, 05:11 PM
1. Zambet cald
Intreg vazduhul facea parte din fiinta sa. Tot orizontul se rasfrangea asupra persoanei minunate ce incerca sa se ascunda de cutele pline de tristete ce-i acaparau incetul cu incetul fata alba ca primul fulg de nea. Razele orbitoare ale soarelui ce incercau sa il cuprinda il faceau sa fie mai presus de uman . Un inger ce-si pierduse aripile curate pentru a mai salva ceva.
Parul lung si matasos se incapatana sa-i ascunda privirea ce parea a cuprinde agitatia orasului. Intunericul se impletea armonios cu razele de soare, incercand sa gaseasca o culoare potrivita pentru buclele sale fine ce curgeau ca o mare de tristete pe spatele drept.
Negru , albastru ?! Imi era imposibil sa descopar nuanta minunata a ochilor sai, caci, oricat as fi cotrobait in mintea-mi incetosata, niciodata nu mai vazusem ceva atat de frumos ca acei ochi intunecati. O nuanta calda de albastru, cum numai cerul zilelor de mai poate avea, incerca sa strabata prin negura, sa cucereasca abisul.
Intreaga-i fiinta emana caldura . Buzele subtiri si rozalii mimau un suras cristalin, poate prea sincer. Parea alcatuit din lumina . O lumina mai buna decat lumina soarelui ce ne mentine viata, o lumina divina , menita sa aduca linistea.
Privit de la distanta , atat de concentrat la o actiune lipsita de sens, atat de interesat de un lucru cu mult prea banal in comparatie cu el, putea sa trezeasca simturi adormite de monotonie . Fiecare miscare o facea cu placere, fiecare cuvant il rostea clar si tare, reusind sa te captiveze intr-o poveste fara niciun sfarsit. Parfumul sau dulce ducea cu gandul la marea involburata ce mangaie nisipul fierbinte , intr-o incercare disperata de a-i darui putin din racoarea sa.
Perfectiunea era atinsa . In ochii mei obositi de concentrare, reusise chiar sa o depaseasca. Nu numai frumusetea-i ingereasca, ci si bunatatea pe care o transmitea prin fiecare por, surasul lipsit de orice urma de falsitate si ochii tulburi , in care cerul calm al noptii se impletea cu marea . Pana si glasul sau avea accente pline de caldura si o muzicalitate aparte, ce te facea sa crezi ca muzica adevarata este cantata doar de el.
Il priveam hipnotizata de minute bune, fara sa gandesc ca as fi putut sa-mi mut privirea ce-l cerceta flamnada. Fiecare gest, fiecare miscare, fiecare incordere a muschilor fetei, fiecare incruntare brusca, ridurile fine ce-i inconjurau buzele la fiecare zambet...doza mea inepuizabila de fericire . O fericire noua, pe care nu trebuia sa o cersesc sau sa mi-o produc printr-o intepatura . O fericire noua, diferita, ce nu avea nimic sadic in ea.
Era pura , curata, ca el... Eu eram sadica, plina de durere si lacrimi, iar el imi adusese fericirea absoluta, pe care n-o puteam dobandi singura.
Iluzia lui imi facea bine. Privindu-l de la distanta, parea la fel de inocent ca un copil mic, plin de vise... visele lui... visele mele ... visele noastre curate...
Visele noastre ?!... Fara sa stiu cine era, fara sa incerc sa aflu ce se ascundea in privirea-i calda..., mi-am umplut gandurile cu vise pline de speranta. Vise care trebuiau sa-mi ajunga pentru tot restul vietii mele lipsite de sens.
Intreg vazduhul facea parte din fiinta sa. Tot orizontul se rasfrangea asupra persoanei minunate ce incerca sa se ascunda de cutele pline de tristete ce-i acaparau incetul cu incetul fata alba ca primul fulg de nea. Razele orbitoare ale soarelui ce incercau sa il cuprinda il faceau sa fie mai presus de uman . Un inger ce-si pierduse aripile curate pentru a mai salva ceva.
Parul lung si matasos se incapatana sa-i ascunda privirea ce parea a cuprinde agitatia orasului. Intunericul se impletea armonios cu razele de soare, incercand sa gaseasca o culoare potrivita pentru buclele sale fine ce curgeau ca o mare de tristete pe spatele drept.
Negru , albastru ?! Imi era imposibil sa descopar nuanta minunata a ochilor sai, caci, oricat as fi cotrobait in mintea-mi incetosata, niciodata nu mai vazusem ceva atat de frumos ca acei ochi intunecati. O nuanta calda de albastru, cum numai cerul zilelor de mai poate avea, incerca sa strabata prin negura, sa cucereasca abisul.
Intreaga-i fiinta emana caldura . Buzele subtiri si rozalii mimau un suras cristalin, poate prea sincer. Parea alcatuit din lumina . O lumina mai buna decat lumina soarelui ce ne mentine viata, o lumina divina , menita sa aduca linistea.
Privit de la distanta , atat de concentrat la o actiune lipsita de sens, atat de interesat de un lucru cu mult prea banal in comparatie cu el, putea sa trezeasca simturi adormite de monotonie . Fiecare miscare o facea cu placere, fiecare cuvant il rostea clar si tare, reusind sa te captiveze intr-o poveste fara niciun sfarsit. Parfumul sau dulce ducea cu gandul la marea involburata ce mangaie nisipul fierbinte , intr-o incercare disperata de a-i darui putin din racoarea sa.
Perfectiunea era atinsa . In ochii mei obositi de concentrare, reusise chiar sa o depaseasca. Nu numai frumusetea-i ingereasca, ci si bunatatea pe care o transmitea prin fiecare por, surasul lipsit de orice urma de falsitate si ochii tulburi , in care cerul calm al noptii se impletea cu marea . Pana si glasul sau avea accente pline de caldura si o muzicalitate aparte, ce te facea sa crezi ca muzica adevarata este cantata doar de el.
Il priveam hipnotizata de minute bune, fara sa gandesc ca as fi putut sa-mi mut privirea ce-l cerceta flamnada. Fiecare gest, fiecare miscare, fiecare incordere a muschilor fetei, fiecare incruntare brusca, ridurile fine ce-i inconjurau buzele la fiecare zambet...doza mea inepuizabila de fericire . O fericire noua, pe care nu trebuia sa o cersesc sau sa mi-o produc printr-o intepatura . O fericire noua, diferita, ce nu avea nimic sadic in ea.
Era pura , curata, ca el... Eu eram sadica, plina de durere si lacrimi, iar el imi adusese fericirea absoluta, pe care n-o puteam dobandi singura.
Iluzia lui imi facea bine. Privindu-l de la distanta, parea la fel de inocent ca un copil mic, plin de vise... visele lui... visele mele ... visele noastre curate...
Visele noastre ?!... Fara sa stiu cine era, fara sa incerc sa aflu ce se ascundea in privirea-i calda..., mi-am umplut gandurile cu vise pline de speranta. Vise care trebuiau sa-mi ajunga pentru tot restul vietii mele lipsite de sens.