Un basm ce n-ar trebui citit copiilor [Scufita Rosie] [parodie naruto]

[StarRalu]

Deci, capitolul XII... Varsta mea in ani!

Inapoi in casuta de caramida, unde Scufita Rosie masa cu "blandete" talpile bunicii Tsunade, bate cineva la usa.
-Scufita, du-te sa raspunzi! Trebuie sa imi pregatesc baia cu spuma! Sper ca e spumantul cu lavanda in baie, ca de nu...
La usa sta postasul imbracat in spandex ca de obicei. Doar ca acum, poarta spandexul care isi schimba culoarea in functie de starea de spirit. Si acum e de un albastru inchis...
-Mesaj, incepe el cu lacrimi in ochi, de la Societatea Basmelor. S-a descoperit ca adevaratele personaje de poveste inca mai traiesc si vor sa-si reocupe posturile. Deci, sunteti oficiali dati afara cu totii din casuta...
-Cum?!? face rosioara.
-Asa bine! Cum adica, "Cum"? C-U-M. Dupa dictionarul celor cu dinti sclipiciosi, scris de maestrul meu Gai-sensei, "cum?!?"=cuvant monosilabic format din trei litere si urmat de trei semne de punctuatie care arata mirarea persoanelor cu dinti mai putin sclipiciosi afisata in fata unuia cu dinti aproape de perfectiune (in caz ca nu stiti, eu, autorul, am dintii perfecti si nu voi, care va pierdeti vremea citind dictionare);
-Da, sigur. Apropo, ai o carie! il ia peste picior fetita.
-Nu se poate! GAI-SENSEI! AJUTOR!
Se face liniste la casuta de caramida din moment ce postasul acum imbracat in galben de panica se indeparteaza spre biroul de informatii.
-Scufita, cine era? striga bunica din baie.
-Era unu' din echipa Ciudatului Destinului.
-Ha? N-oi fi eu batrana, dar tot nu am memoria buna!
-Postasul, mamaie! Ala care a sculptat in carne! Ala care poarta costum mulat si care ma enerveaza pe mine.
-Cine nu te enerveaza pe tine?
-Este cineva special... Vorbeste atat de impletit... Si are o culoare atat de placuta...
-Ma cam sperii, sa stii. Ia du-te si tu afara sa mai omori capre ca ma doare gura de la atata vorbit!
Zis si facut. Nimic n-o opreste pe Scufita sa mearga la jupuit piei de animale, asa, de dragul distractiei. Totusi, cand sa iasa pe usa, ii ies in cale niste ciudate: ADEVARATA Scufita Rosie si mama ei.
-Afara din casa mea! spune femeia. Este ora 9, deci e randul nostru sa folosim casuta pentru poveste.
-Ei, nu-mi pasa. Doar ca nu va recomand sa intrati cat timp mai face bunica Tsunade dus.
-Ce bazaconie! rade Scufita Rosie A. Sa vezi cum intru si...
Odata intrate:
-La la la... Cand vin de la casino... La la... Viata e atat de usoara.... La la... La fel si portofelul... La la la la...
Hei, vocea scartaita e mostenire de familie. Nu e de mirare de ce nici ea, nici nepoata nu se pot abtine in a crapa geamurile lor si ale vecinilor.
-Doare!!!
-Mama, mai putem sta afara? Ma ustura urechile!!!
-V-am avertizat. Femeile...
In curte:
-Femeile?!?! spun in cor cele doua personaje. De parca tu esti altceva!
-Pai, da! Sunt! Stiu ca e un rol stupid, dar sunt!
-Bine, ramane uimita mama. Dar noi tot intram si ne facem numarul in poveste DUPA ce, bineinteles, bunica ta termina baia.
-Nu se poate asa ceva!
-Avem acte! Sac!
E clar. De acum, casuta nu mai e proprietate privata.

Deci, hai sa vedem ce se intampla acum ca cine trebuia isi ia in serios rolul din poveste.
-Scufita, draga, te rog sa duci cosuletul acesta cu vin si cozonac la bunicuta.
-Da, mama!
-Bleah, murmura dintr-un tufis...cum sa-i zicem...dublura Scufitei Rosii. Ce enervant e cu toate dragalaseniile astea!
-Mie-mi spui, ii raspunde dublura Lupului cel Rau (mai tineti minte? Kiba!). Nu mai pot manca trecatori nevinovati acum ca si eu am fost data afara.
-Deci, iti placea sa fii canibal?!
-Cam da...
-Imi placi, amice!
In padure...
-Uite, draguta, spune lupul. N-ai vrea sa culegi niste flori pentru bunicuta? Pe cararea aia sunt multe flori frumoase!
-Sigur!
-Patetic! murmura dublura rosioarei. Ce jalnic! Si, oricum, fetita nu stie in ce se baga. Eu unul nu i-as culege flori bunicii!
-Te-am auzit! sopteste Tsunade.
-Am o idee! Hei, dublura lupului! Hai sa le punem piedici astora sa ne amuzam putin!
-Suna bine!
Inca in padure, mai intai pe poteca plina de flori:
-La la la, canta duios Scufita Rosie in timp ce smulge cu cruzime florile cu radacina (detaliu neprecizat de catre autorul basmului).
-He he... Fii atenta! striga inainte de a pune piedica, desi fetita tot cade pe jos.
-Ce...!@#$%^&*(!@#$%^&*)!
Va vine sa credeti ca un copil asa de mic injura? In fine, efectul a fost maret.
Si acum, in partea lupului...
-Deci, casuta asta de printre copaci. Asa... Cotesc...
Simplu si firesc, dublura acestuia ii iese in cale. Nu ii face loc, dar cand se da la o parte, pune piciorul in cale si fuge in tufis.
-Ma scuz daca nu puteti discuta civilizat, insa as dori sa va invit la un ceai dupa program sa ne sfatuim, asta, daca ma auziti...
Se pare ca lupul e exact opusul: bun si manierat cum n-ar trebui sa fie.

La sfat, in tufisul pensionarilor:
-Sa fi vazut ce fata a facut fata aia! Sa mori de ras! Si dup-aia cum a injurat toate rudele celui ce i-a pus piedica. Pe mine unul, nu ma deranjeaza ca mi-a injurat familia.
-Neh, la mine n-a fost prea spectaculos...
-Pentru ca ai fugit, asa-i? intreaba fostul Om de Tinichea.
-Nu, n-am fugit! N-am fugit!!!
-Ma rog, dar eu i-am vazut fata. Cica la el: "sa ne sfatuim". Poate esti pensionar acum dar nici chiar asa!
-Ssh... Vreau sa vad finalul! spune dublura Albei-ca-Zapada.
-Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti!
-Nu sunt prea sigur, spune dublura rosioarei. La cat injura fata aia, cred ca n-au putut trai prea linistiti...
Prin fata lor trece o alta multime de personaje de poveste.
-Ora 11, oameni buni! spune regizorul! Alba-ca-Zapada, fii pe faza!
-Bine, sefu!
E clar...casa n-o sa fie prea linistita de-acum inainte...dar va fi foarte curata datorita fetei cu parul de abanos!

Va urma......