Cine-i el? ..Poate n-ar trebui sa stiu..

[pandora96]

bunaaa..eu sunt oti si asta e primul meu fic:">..sper sa va placa. Astept critici de care vreti :))..nu conteaza daca sunt dure



PROLOG



Priveam acei ochi. Acei ochi intunecati pe care ii iubeam. Licarirea obisnuita de amuzament din ei disparuse. Fusese inlocuita cu disperare si vinovatie. Dar mai era ceva, ceva ce nu imi puteam da seama.
Dar nu voiam sa stiu. Nu mai suportam sa stau langa el. Mi-am luat jacheta fara sa ma uit in directia lui si am pornit spre iesire. O mana calda, puternica m-a prins de incheietura si m-a inors. Am simtit cum sunt trantita de perete, dar nu-mi pasa.
- Kate, imi sopti o voce blanda, pe care o cunosteam asa de bine, dar acum…acum imi provoca durere sa o aud.
Brandon se apropie si mai mult de mine. Imi puse abele incheieturi in mana lui si cu cealalta ma stranse langa el. Simteam cum cedam , cum lacrimile incepeau sa-mi curga. L-am impins si am iesit in fuga pe strada.
Fugeam, desi nu puteam schimba situatia. Totul avea sa se schimbe. Totul…




Capitolul 1


Ameteala…soapte…ameteala…..durere…confuzie…Of…nu poate si ea sa taca?
-Bun.Parul:aranjat.Machiaj:perfect.Bagaj:facut. Doamne, Kate. Bagajul tau nu e facut. Arati ca naiba. Nici macar nu te-ai demachiat aseara. Ar trebui sa faci si un dus. Masa e la 9. Este 7:30, nu cred ca ai timp sa le faci pe toate, asa ca ar trebui sa te grabesti.
N-am timp? Timp? Cred ca glumeste….
-Este problema ta. Eu am plecat afara sa fac gimnastica. Ne vedem la masa.
Gimnastica? Acum? Cu siguranta e nebuna. Am auzit-o cum iese pe usa. Stiam ca am sa regret imediat ce o voi face, dar totusi, fara tragere de inima mi-am luat perna de pe fata si m-am dat jos din pat. Doamne, cat poate fi de frig. Imi arunc ochii prin jur. Evident, patul lui Sophie este perfect aranjat. Hainele ei stau si ele impaturite si o asteapta. Nici nu vreau sa-mi imaginez cu ce s-a imbracat pentru gimnastica.
Bun. Incepem. Un scurt dus. Intru in baie. Cum doamne poate fi atat de frig? Exista centrala aici totusi. Sper sa fie apa calda. Spre norocul meu chiar e. m-am grabit si in 5 minute am iesit. Fac patul, dar bineinteles, dupa ce termin, al lui Sophie arata cu siguranta cu mult mai impecabil. Am gasit o bluza alba in bagaj si o imbrac repede apoi niste pantaloni negri. Ma machiez repede si termin de facut bagajul.
Cand dau sa ies din camera, chiar atunci intra Sophie. Pur si simplu radiaza.
-Oh, asa e mult mai bine. Inviorarea asta a fost excelenta. Bine ca te-ai trezit. Am crezut ca voi fi nevoita sa trag de tine mult timp. Profesoara a spus sa coboram la micul dejun.
-Deja? Dar e abia 8:30. Si…
-Si toata lumea e treaza de-a binelea. Profesoara a fost din camera in camera si i-a trezit pe toti. Toata lumea e gata asa ca o sa coboram mai repede la micul dejun.
Sophie este cea mai buna prietena a mea. Evident, pentru ea este foarte important sa fii bine organizat si curat. Cu toate astea este o fata foarte de treaba. E satena, ca mine, ochi caprui. Ea nu crede ca vreun baiat a placut-o vreodata.Mai ales Mike, pe care il place incredibil de mult de aproape un an.
La parter este mult mai frig decat in camera noastra. Cand am dat ochii cu ceilalti, toata lumea se uita la noi cu o privire de gen :”Si tu ai patit-o?”. Profesoara statea de vorba cu secretara care ne insotea in excursie si soferul autocarului. Dintre toate persoanele de acolo, ei erau cei mai treji. Seth statea cu un cot pe masa si cu cealalta mana isi tinea sapca peste ochi. Mi-am dat seama cand cotul i-a alunecat, capul i-a cazut pe masa si el a sarit ca ars, ca el dormea. Fetele aveau cearcane. Majoritatea. Unele le-au ascuns destul de bine cu putina pudra si fond de ten. Brandon incerca ca de obicei sa inveseleasca atmosfera, dar dupa ce profesoara se uita la el cu o privire acra, se aseza inapoi la locul lui si toti au inceput din nou sa fie la granita dintre constienta si vis.
Toti au mancat repede, dornici sa se intoarca in camerele lor. Spre marea dezamagire a tuturor, profesoara nu le-a dat voie, dar in schimb ne-a lasat sa mergem afara si sa colindam prin magazine. Evident, toti au izbucnit in urale.
Afara am oftat toti la unison din cauza frigului. Aveam de mers vreo 2 km pana sa ajungem in statiune dar am riscat. Am inceput sa cantam ca sa ne mai incalzim. Lumea se uita la noi de parca am scapat de la nebuni. Si aveau si de ce sa gandeasca astfel. Pe langa faptul ca dansam si cantam din toate puterile, aratam jalnic si unii baieti se luau la ciondaneli si planuiau dueluri cu pusti si sabii de lemn, cativa din ei sareau in fata oamenilor si se maimutareau. O fetita de vreo 10 ani a tipat din toate puterile cand Mike se ivi in fata ei si incepu sa se prosteasca, sa o ia de dupa umeri si sa o intrebe daca nu vrea sa vina cu el la o plimbare in parc, si o zbughi ca arsa spre scoala.
Noi eram cunoscuti drept cei mai nebuni si mai ingeniosi din toata scoala. La ore nu era nimeni atent desi mereu se dadeau raspunsuri bune si se luau note mari, comentam la profesori dar totusi am luat locul intai in fiecare an.
Imediat ce am ajuns la un supermarket am navalit toti inauntru, incat angajatii s-au speriat de toata gloata aia de copiii care vin la ora 9. Ne-am aprovizionat cu dulciuri,sucuri si tot felul de chestii dupa care am iesit si ne-am indreptat spre statiunea care era chiar in fata.
Spre marea bucurie a baietilor, la un stand se gaseau niste chestii lipicioase, verzi, care se lipeau de orice. Pareau scarboase desi nu-ti faceau nimic.
Mike o lipea mereu de Lily, scotand-o din minti. I se incalci in par si incepu sa-l fugareasca pe Mike prin tot parcul, acesta spunandu-i “claie verde” sau “spiridusa”.
Asa cum au stabilit au inceput sa se bata cu bete care tineau rolul de sabii. Ne-am adunat toti sub un copac gigantic si priveam lupta. Brandon a castigat importiva lui Mike si Mike impotriva lui Seth.
Ma asteptam ca Brandon sa castige. Inca de cand l-am cunoscut a fost mereu un tip foarte dragut. Era inalt , cam 1,80, par brunet care statea mereu in toate directiile. Lucrul acesta ii dadea mereu un aer de smecher. Ochii lui erau intunecati, aproape negri, cu o licarire de amuzament mereu prezenta in ei. Uneori, acestia ii ofereau un aer de tip gen:”nu te pune cu mine”..pe langa cel de smecher. Lucru acesta ma inspaimanta cateodata, dar in acelasi timp ma atragea.
Nu ma asteptam ca Seth sa piarda. El mereu a fost un tip al naibii de vioi si rapid. Parul lui saten si ochii albastri ii dadeau un aer de inocenta si iti facea mereu placere sa stai cu el.
Au trebuit sa arunce betele cat mai departe posibil fiind ca profesoara se apropia de noi parca scotand fum pe nari. Evident ca era suparata dupa ce am facut toata harmalaia aia in parc.
Ne-am intors inapoi spre cabana cu niste fete de ingerasi si ne-am urcat in autocar. O buna bucata de vreme am stat complet linistiti, ceea ce aproape ne-a omorat. Din fericire, Mike a venit la scaunele unde stateam eu,Sophie, Lily si Michelle.
-Hei, spiriduso, vreti niste bomboane? a zis el si se aseza confortabil pe scaunul din spatele lui Michelle. Sophie rosi toata si accepta o bomboana pe care o scuipa imediat.
- Bleah, e dezgustator, supse Sophie
Mike radea cu lacrimi.
- Cred putin piper si sare au facut bomboanele mai gustoase.
-Putin??!! E ingrozitor. Ah! Pisca, pisca! Da-mi apa! Apaaa! sarea ca arsa Sophie.
-Poftim, ii intinse un pahar Lily aproape varsand apa cand autocarul vira brusc si Sophie cazu peste Mike, care isi mentinu echilibru si o apuca strans pe Sophie, dar cazu peste ea cand autocarul vira in cealalta parte.
Urma un moment de liniste in care Sophie se inrosi mai tare. Mike nu mai radea ci se uita fix in ochii ei. Vazand ca era rosie ca focul s-a ridicat cu greu cu tot cu Sophie si lua paharul din mana lui Lily si arunca apa pe geam.
-MIKE!!! Are nevioe de apa!!!!! Striga Michelle suparata.
- Dar nu din asta. Nu e apa. Aici, bea din asta. Macar e buna.
Sophie o lua, tremurand toata, si bau aproape toata sticla. Mike se intoarse si dadu sa plece, cand Lily il opri:
-Cum adica nu e apa? Ce-ai facut?
- Pai… nu cred ca apa de gura e cea mai buna solutie…..
Furioasa, Lily se aseza inapoi pe scaun si Mike se ascunse repede dupa un alt scaun si se prefacu ca doarme, fiinca tocmai se ridica profesoara cu o privire acra.
-Ce e cu harmalaia asta? Ce s-a intamplat? De ce esti asa rosie domnisoara Spohie?
-Pentru ca Mike a cazut peste ea doamna profesoara, incepu sa rada Liam.
-Nu zau?? Unde este domnul Mike? intreba profesoara cu o licarire in ochi.
-Chiar aici, doamna, spuse Liam si arata cu degetul spre locul unde se afla Mike.
Imi venea sa-l gatui. Inca de cand l-am cunoscut a existat o rivalitate intre Liam si Mike,Sophie, eu, Michelle, Lily, Seth, Brandon si Colin.
Brandon si Colin venisera repede sa-i ia apararea lui Mike.
-Doamna profesoara, nu e asa cum…., incepu Colin.
-Liniste! Mike ridica-te imediat. Stiu ca nu dormi.
Mike se ridica incet si dadu ochii cu profa.
Tot autocarul era in suspans si in liniste. Mike se apropie si profesoara o ridica de un brat pe Sophie inca rosie la fata. Mike o privi pe fata fara sa spuna un cuvat. Pot sa fiu sigura ca nu voia cu nici un chip ca Sophie sa fie implicate in asta.
-Tu si domnisoara Sophie tocmai ati primit 2 saptamani de detentie.
-CE? PENTRU CE?striga Brandon.
- Sa inteleg ca doresti si tu sa te alaturi lor?
-Doamna profesoara nu e corect. El doar…, am inceput eu, dar, spre groaza mea, am primit si eu detentie
-Asta e pentru ca ati facut toata galagia asta. 2 saptamani fiecare.
Fantastic. Parintii or sa ma omoare. Macar stau cu Brandon si nu cu cine stie cine. Profa se indeparta si ne-am asezat toti pe scaune. Mike se aseza in fata lui Sophie si o privi fix. Sunt mai mult decat sigura ca ii pare rau ca si ea a ajuns in detentie. Sophie in schimb statea cu capul in maini incercand sa acopere roseate. Stiam cu totii cat de stricti sunt parintii ei, iar atunci cand vor afla de detentie o vor pedepsi cu toate ca nu facuse nimic.
Autocarul se opri iar soferul a anunat ca facem popas in cazul in care avem nevoie la baie sau ceva de genul si sa luam o gura de aer.
Am coborat cu totii si ne-am imprastiat. Sophie aproape fugi inauntrul restauranutului de langa noi pentru a se spala pe fata. Voiam sa merg cu ea dar Brandon ma prinse de mana si ma intoarse cu fata spre el.
-Nu trebuia sa imi iei apararea. Din cauza mea ai ajuns si tu in detentie.
- Tu n-ai nici o vina. N-am ajuns in detentie din cauza ta, i-am raspuns. Vreau sa spun, cu totii stim cum e profa. Chiar e de treaba, dar, trebuie sa recunosc, dupa ce am spart o vaza si un bec la cabana, am facut asa o galagie in parc si apoi asa o galagie si in autocar, mi se pare normal sa fie suparata pe noi.
- Da, dar chiar si asa, ai ajuns in detentie din cauza mea.
- Nu am ajuns in detentie din cauza ta. Se mai intampla. Parintii or sa ne pedepseasca si ei, dar asta e. Cel putin vom fi impreuna in timpul detentiei. Macar atat.
- Macar atat, repeta si Brandon.
De ce regreta atat? Doar nu din cauza lui am ajuns in situatia asta. Eu si gura mea mare. Trebuia sa deschid gura si sa ajung in detentie pentru un motiv complet stupid. Totusi,am simtit ca vreau sa-l apar pe Brandon..
-Acum, scuza-ma, dar trebuie sa vad ce face Sophie. Gluma lui Mike nu a fost amuzanta. Mai ales ca nu era nici apa buna de baut in autocar.
- Mda, in legatura cu asta… Mike nu vroia ca Sophie sa fie cea care manca bomboanele alea.
- Cum asa?
- Cred ca ai observat si tu ca Mike si Lily s-au ciondanit tot timpul.
- Da….dar ce legatura are asta?
- Mike s-a enervat foarte tare pe ea. A presupus ca gluma asta cu bomboanele ar fi perfecta.
- Indiferent de motiv, nu e dragut deloc.
- Stiu. Am incercat sa-l opresc pentru ca stiu ca nu ai fi fost de accord.
Ce? A vrut sa-l opreasca? Pentru mine?
-Eu…
-TOATA LUMEA IN AUTOCAR! ACUM!! De ce trebuia sa strige tocmai acum? De ce? Mda… evident toti se indreapta spre autocar.
Ezit cateva secunde si vad ca si Brandon face la fel. Ma hotarasc sa plec si zau ca pot sa jur ca ar fi vrut sa ma prinda de mana si sa ma opreasca. O retrag imediat inainte sa o apuce si alerg spre Sophie. Ce e cu el?
Ma asez pe scaun si Sophie apare cateva secunde mai tarziu.
–Cum te simti? intreaba Michelle.
–Bine..cred, raspunde ea. Sunt doar ingrijorata de ce vor spune parintii mei in legatura cu detentia. Sigur voi primi inca 2 saptamani pentru asta. Pur si simplu nu o sa inteleaga ca nu am facut absolut nimic. E atat de nederept...
- Stiti, spuse Colin, nu cred ca ar trebui sa mai vorbim. Se aseza pe locul liber de langa Lily si privi drept inainte cu o fata inocenta.
I-am urmarit privirea si am dat de ochii profei care ne privea cu atentie.
- Cred ca sunt si eu de acord cu Colin. L-am tras pe Brandon pe scaunul liber de langa mine fiindca statea in picioare. Si nu era o idee buna sa o provoci acum pe profa.
Si-au dat toti seama ca ea se uita la noi si am tacut imediat. Era prea liniste pentru noi, deci starea de somnolenta aparu imediat. Nu voiam sa dorm, desi Lily deja adormise cu capul pe umarul lui Colin. M-am asezat mai comod si m-am pregatit de un drum lung si plictisitor. Priveam campurile pe langa care treceam repede, devenind numai o pata de culoare pala. Am inceput sa-mi amintesc ce se intamplase seara trecuta..

[pandora96]

heii;;)...vad ca nu am primit comentarii.. va rog sa-mi spuneti parerea ca sa stiu daca are rost sa-l continui. Am ajuns cu al doilea capitol. sper sa va placa:D


CAPITOLUL 2

*

In sfarsit la pensiune. Eu si Sophie ne-am aruncat repede bagajele si am inceput sa rascolim camera. Am gasit o gaura mica in perete acoperita cu succes de un tablou mare italian care se vedea ca e vechi. Praful se asezase abundent pe el desi era acoperit de sticla. Eu am intrat repede sa fac un dus in timp ce ea isi despacheta bagajul. Am terminat repede, apoi urma ea. Nu m-am mirat sa vad ca hainele ei erau ordonate in bagajul mare de langa pat, iar hanoracul ei albastru inchis statea pe umeras in sifonier. Am dat drumul la televizor si am inceput sa schimb canalele. Nimic interesant. Ce surpriza. Oricum nu aveam sa ma uit prea mult la el, avand in vedere ca aveam o saptamana de distractie inainte.
M-am ridicat de pe pat si am deschis valiza. Am luat o pereche de pantaloni scurti si un maieu negru cu bretele subtiri sa ma imbrac. Afara era incredibil de clad. M-am uitat spre geam si am ramas nemiscata. Camera noastra avea vedere catre un cimitir. Nu-mi placeau cimitirele.
Asta din cauza varului meu mai mare enervant. Cand eram mai mica, el si prietenul lui m-au pacalit sa merg in cimitir, spunandu-mi ca daca voi merge ma voi intalni cu bunica. Ce prostuta eram..imediat m-a cuprins dorul de bunica..de prajiturile ei..de mirosul de scortisoara din casa si de imbratisarile calde pe care mi le oferea de fiecare data cand ne intalneam. Aveam 5 ani cand a murit. Varul meu si prietenul lui m-au speriat facand zgomote ciudate cand am fost in cimitirul acela. Acasa faceau chestii sa pocneasca si tot felul de lucruri ca sa ma sperie. Desi acum stiu ca ei sunt de vina, tot ma sperie cimitirele.
Iar acum am marele noroc sa stau chiar vizavi de unul. Stiu ca unii cred ca e stupid sa-mi fie frica de cimitire, dar la fel cred si de faptul ca mi-e frica de furtuni. Mai exact de fulgerele acelea si trasnetele. Nu le suport.
Se auzi usa de la baie deschizandu-se si am vazut-o pe Sophie infasurata in prosop si uda pe cap. Isi uscase parul dupa care il lasa, sa-i atarne drept pe umeri.
. Am iesit din camera si am mers in cea a lui Lily si Michelle. Cand au deschis usa am gasit-o pe Lily intinsa pe pat, privind in gol la tavan. Michlle avea pantaloni trei sferturi si un tricou albastru.
Evident, si ele se plictiseau. M-am dus la fereastra si am oftat usurata. De aici nu se vedea cimitirul acela. Puteam sa stau aici prima noapte. Tocmai voiam sa le rog sa ma primeasca-eram sigura ca vor accepta din moment ce din nefericire toata clasa stie de teama mea- dar tocmai atunci batu la usa. De data asta deschise Lily. Era Colin. Ramase fara cuvinte cand o vazu pe Lily in prosopul de baie. Nu se obosise sa se imbrace, fiind prea lenesa ca de obicei. Mi-am inabusit un raset cand am vazut fata lui Colin.
- Da? intreba Lily nerabdatoare.
- Aaa... eu..eu..eu am venit sa va anunt ca cina e gata,spuse el in cele din
urma.
- A, mersi ca ne-ai anunat,spuse Lily incet si inchise usa in fata lui Colin.
Se intoarse cu fata spre noi si am vazut urme de imbujorare cand se duse sa se imbrace.
Cand am coborat toti erau acolo. L-am vazut pe Colin cum se inroseste putin cand o vazu pe Lily. Brandon se uita la mine si zambi. Simteam ca imi apar pete mici de roseata in obraji Am mancat repede si ne-am dus inapoi sus. Urma sa avem fete de ingerasi cand venea profa sa ne spuna noapte buna si sa fim cuminti.
Eram in camera noastra cand profa a venit sa isi faca datoria. Nici nu inchise bine usa la plecare ca am si sarit din pat. Mi-am refacut machiajul si peste nici un minut am auzit slab muzica.
Am iesit din camera si am dat de Lily si Michelle. Am mers un pic mai in fata cat vorbeau ele si am dat dupa colt de Brandon.
- Hei, am spus eu cand m-am ciocnit de el si aproape am cazut. El ma apuca strans si ma tinu aproape ca sa nu cad.
- Hei, spuse el. Urma un moment de tacere dupa care spuse: Aaaa...arati grozav, mi-a spus uitandu-se in ochii mei. Ai lui pareau foarte adanci si parca ma hipnotiza dupa felul in care se uita la mine. Tocmai veneam la voi. Voiam sa va anunt ca ne adunam in camera la noi. La 207. Seth si-a adus laptop-ul si am pus muzica. Avem si suc si de toate. Vrei sa vii?, ma intreba el cu o voce joasa.
- Aaaa...sigur.. ca da.
Ce e cu mine? Ma balbai ca o fraiera cand e el in preajma. Ma uitam in urma lui analizandu-i umerii lati si tricoul negru care i se potrivea atat de bine. Mi-am dat seama ca uitasem sa mai respir atunci cand Brandon a venit inapoi la mine si m-a luat de mana. Imi placea cat de calda era mana lui si cat de mica era a mea in comparatie cu a lui.
In camera lui erau Seth, Colin si Mike. Stateau in jurul mesei unde am presupus ca era laptop-ul. Numai Mike statea intins pe pat, dar se ridica imediat ce se deschise usa.
- Heeei, ne intampina el, hai hai..urmeaza distractiaaaa
Mi-am luat pahar de suc si am inceput sa ma misc usor pe ritmul muzicii. Pana sa-mi dau seama am inceput toti sa dansam pana nu am mai putut. Cand m-am uitat la ceas se facuse deja 4 dimineata. Obositi, ne-am intins in pat cu lumina stinsa si muzica pe fundal. Din cauza ei nu ne-am dat seama ca incepuse o ploaie afara. Grozav! Exact ce-mi trebuia acuma. Mike se ridica si exclama ca un nebunatic:
- Hei, ce tare se vede cimitirul luminat de fulgere!
A, minunat! Mai e si cimitirul la vedere. Sfinte Sisoe! Am vazut cu coada ochiului un fulgerat puternic si apoi se auzi un trasent. Ca o fricoasa ce sunt, m-am gemuit imediat. Am simtit cum eram luata in brate dar nu mi-am putut da seama de cine din cauza intunericului.
- In mod clar esti infricosata de chestiile asta. Credeam ca numai exagerezi, imi sopti Brandon la ureche. Inca un fulger si un tunet puternic si m-am lipit de el. Ma stranse tare in brate in incercarea de a ma calma. Functiona. Mi-am luat gandul de la furtuna. Bratele lui puternice erau stranse in jurul meu, iar parul lui negru imi gadila fruntea. Puteam sa-mi aud inima cum bubuie...era asa de aproape de mine...mi-am ridicat putin capul si mi-am tinut respiratia. Buzele noastre erau la 3 centimetri departare. Ma stranse mai tare in brate si micsora incet distanta pana cand aproape isi lipi buzele de ale mele.
Apoi cineva aprinse lumina si m-am indepartat de el. Era Sophie.
- Cred ca ar trebui sa mergem in camerele noastre. E ora 5 si ne-ar prinde bine macar 1-2 ore de somn. Haideti.
Ce ma enerva faptul ca avea totusi dreptate.. Dupa mine as mai fi stat acolo inca 2 ore. Inca ma uitam in ochii lui, apoi mi-am coborat privirea la mainile noastre impreunate. M-am ridicat cu greu simtind ca sunt rosie si am iesit din camera cu Sophie.
Ne-am bagat in pat, dar era prea liniste asa ca ploaia, fulgerele si tunetele se auzeau prea tare. Eram infricosata. Sophie deschise televizorul si dadu pe muzica, astfel incat sunetul tunetelor se estompase.Am adormit, dar evident nu am avut o noapte foarte buna din cauza furtunii.


Mi-am simtit capul alunecand osor, pana ce am dat de ceva cat de cat moale. Apoi am simtit cum eram luata in brate.
- Dormi, sopti cineva. Mai mult ca sigur nu ai avut o noapte buna din cauza ploii. Am primit un sarut pe frunte, dupa care am fost stransa mai tare in brate. Nu eram sigura,dar aveam senzatia ca era Brandon. Apoi mi-am amintit ca el era cel care statea pe scaunul de langa mine. Simteam cum inima imi bate mai tare, amintindu-mi ca seara trecuta aproape ma sarutase. Eram prea adormita si obosita ca sa mai apuc sa ii spun ceva. Am adormit cu capul pe pieptul lui si cu bratele lui in jurul meu. ..


e mai scurt decat primul capitol, dar sper sa va placa. astept comenatrii:D

[Ada]

Heeeeeeeey, Otii :*!!
Sooo...
In sfarsit, l-ai publicat! Sunt mandra de tine!:*
Vad ca inca nu ai primit comentarii, asa ca o sa-ti las eu unu' mai pompos, asa:
1. Paaai, ar trebui sa scrii titlu' cu litera mare:]] ("Cine-i el?...Poate n-ar trebui sa stiu...")... Mi se pare potrivit (mai ales ca eu stiu ce se intampla dinainte, muhahaha >:)).
2. Imi place prologu'... Adica provoaca interes cititorului (pff... ma transform in profa de romana:))) si stiu de la inceput ca e ceva ciudat legat de tipu' ala.
3. Cum iti ziceam si pe mess, imi place mult cum ii descrii sentimentele personajelor... Ma regasesc atat de mult in pielea lui Sophie :-<...
4. Tin foarte mult la estetica. Adda rullz #1: =)): incearca sa verifici de o data sau de 2 ori textu' inainte sa publici, pt. ca ai cateva greseli de tastare.
5. Actiunea e un pic cam grabita, da' se remediaza in timp. Pentru primu' tau fic e foarte bine:].
6. Nici sa nu te prind ca renunti la fic! Vin pana in Podu de Fier si te bat cu manuta mea!! E foarte promitator si de-abia astept sa citesc continuarea, mai ales ca ideile pe care le ai sunt foarte bune!
7. Succes in continuare!
8. Zbyeee >:D<

[pandora96]

multumesc adaa:*
si da...stii tu continuarea, dar totusi nu stii ce intamplari pun:P:))..oricum, merci pt comentarii;;)


si uite si continuareaaaa

...Am adormit cu capul pe pieptul lui si cu bratele lui in jurul meu. ..

Pamantul era prea rece ca sa ma simt confortabil. M-am intors pe o parte, dar degeaba. Apoi am simtit cat de umeda era iarba. Am deschis ochii si atunci am simtit niste chestii ude care cadeau cu putere pe fata mea. Am incercat sa ma apar dar erau peste tot. Am strans ochii si atunci am simtit ca s-a intamplat. Nu era nevoie sa-l vad ca sa stiu ca era un fulger. M-am gemuit pentru ce urma. Incepu usor apoi se auzi tot mai tare. Tunetul. Ploaia incepu sa cada mai tare. Nu ma simteam bine. Deloc. M-am ridicat repede inainte sa vina urmatorul. Am vrut sa alerg, dar nici nu stiam unde. Eram inconjurata de copaci,plante si buruieni. M-am intors si am vazut o lumina intensa. Speram sa nu fie ceva de rau si am inceput sa alerg spre ea, cand m-am oprit brusc. Nu mai eram in padure. Eram in curtea casei mele. Care e imensa. Spre marele meu noroc parintii mei sunt bogati. Deci, prin urmare, am o casa mare cu piscina si de toate. Gradina de flori e preferata mea si exact acolo ma aflam eu. Langa bancuta pe care stau aproape in fiecare zi si desenez sau citesc, langa tufa mea de trandafiri rosii, alaturi de irisii japonezi care imi plac atat de mult. Se auzi rasetul mamei dinspre bucatarie. Am ridicat capul si am fugit catre casa. Am intrat in camera unde era mama si facea niste briose Tata era si el acolo si o privea pe mama cum se invartea prin bucatarie. M-a luat in brate si ma stranse la pieptul lui. M-am privit cu atentie si am vazut ca nu mai am 15 ani, ci 5 ani.
Mama ma saruta si ea pe obraz in viteza ei spre cuptor.
- Iar vii din gradina, spuse ea. Tufa ta de trandafiri a crescut incredibil de repede, iar florile miros de la distanta, rase ea. Dar telefonul o intrerupse. Aveam o ciudata senzatie de deja-vu.
Nu. Nu, nu, nu. Stiam ce zi e asta. Stiam cine era la telefon. Si mai stiam ce avea sa-i spuna mamei. Mama raspunse cu zambetul pe buze, in timp ce eu o priveam cu atentie. Stiam cum va reactiona in cateva secunde.
- A, buna, Anthony! spuse mama. Anthony e unchiul meu, fratele mai mare al mamei. Faceam briose. Crezi ca poti veni pe dupa-amiaza si tu la..., dar unchiul o intrerupse. Zambetul ii pieri de pe buze. Ochii i se umplusera de lacrimi si isi duse o mana la gura. Tata ma lasa jos si de duse repede langa ea. O lua de umeri si ii lua telefonul de la ureche. Jessie veni repede in bucatarie cand si-a dat seama ca ceva nu e in regula.. O vazu pe mama plangand si pe tata inghetat cu telefonul in mana. Ma lua de umeri si ma duse in camera de zi.
Dupa cateva minute,tata intrase in camera cu mama in urma lui. Aveau amandoi ochii rosii, mai ales mama.
- Copii, s-a intamplat ceva care nu o sa va placa. Facu o pauza cat se uita la noi, apoi continua: Bunica voastra a plecat.
- Unde? am intrebat eu, desi stiam ca nu avea rost sa intreb. Aveam o senzatie rea.
- Intr-un loc mai bun, undeva unde se simte bine si are grija de voi. Dar nu se va mai intoarce. Niciodata, adauga el, parca presimtind ca aveam de gand sa intreb asta.
Simteam cum parca eram rupta in bucatele. Uram senzatia asta. Nu aveam sa o mai vad pe bunica. Deloc. Noi doua eram foarte apropiate. Era o a doua mama. Iar acum a plecat...
- O, dar ce draguti sunteti. Uitati-va la voi. Hahahaha!
Liam intra in camera razand. Si-a luat mainile de la spate si a scos la iveala un aparat foto scump. A facut o poza, iar blitul aproape m-a orbit. Stai asa. Liam? Ce cauta Liam aici?
Am simtit cum alunec de tot si am deschis ochii brusc. M-am ridicat la timp ca sa vad cum Brandon incearca sa ia aparatul din mainile lui Liam. Colin si Lily se trezise-ra si ei si se uitau la cei 2. La fel si Mike, Sophie si Seth din spatele lui Michelle, care inca mai dormea.
- Ce se intampla? profa veni, evident, imediat ce auzi urme de incaierare. Brandon si Liam se desparti-se-ra imediat.
- Nimic, doamna profesoara. Brandon a inceput sa.., incepu Liam dar Colin l-a intrerupt.
- De fapt, doamna, Liam a venit aici si a inceput sa faca zgomote ciudate cand noi dormeam. L-a lovit pe Brandon, iar el s-a trezit imediat. Si din cauza asta s-a trezit si Kate.
- Liam, du-te la locul tau si stai jos. Si tu la fel, Brandon. Profa se intoarse si pleca, la fel ca Liam. Brandon se aseza inapoi langa mine.
- Scuze, spuse el. Nu voiam sa te trezesc.
- N-are importanta. Oricum e mai bine asa. Ma privi nedumerit, iar eu am explicat. Am visat urat, atata tot. Am vazut aparatul lui Liam in bratele lui.
- Uau, ce a fost asta, omule?intreba Seth
- Da, pe bune, ce s-a intamplat, interveni si Colin. Lily se uita atent la mine. Am presupus ca aratam ca naiba.
- Nimic, e Liam, la ce sa te astepti?, spuse Brandon. M-am intins si am luat aparatul de la el. Nu si-a dat seama.
Ei continuau sa vorbeasca pe tema asta in timp ce eu incercam sa deschid aparatul. Am gasit un buton in lateral si am apasat pe el. Aparatul se deschise. Cat de complex putea fi! Prea..modern. Erau o gramada de butoane acolo. Am apasat pe unul din ele cu inima batandu-mi tot mai tare. Ecranul aparatului se facu negru dupa care aparu o poza cu mine si Brandon. Dormind. Imbratisati. Am privit poza cu surprindere. Eram in autocar. Chiar pe locul acesta. Capul meu se odihnea pe pieptul lui, fruntea fiindu-mi lipita de obrazul lui. Capul lui era si el usor coborat, semn ca dormea. Fetele noastre erau foarte aproape una de alta. Cu o mana ma tinea in brate, iar pe cealalta o avea impreunata cu a mea. Simteam cum ma inrosesc un pic, apoi capul lui Brandon se ivi langa al meu pe neasteptate. Am sarit in sus si m-am inrosit mai tare. Nu mi-am dat seama ca au terminat de vorbit.
- Scuze, nu voiam sa te sperii, spuse el inabusindu-si un raset. Ca veni vorba, faci asta cam des.
- Adica ? Ce fac ?, intreb eu nedumerita.
- Te sperii. Si inca cum.., adauga ca pentru sine.
Am vrut sa-i spun cateva, dar mi-a luat aparatul din mana si incepu sa se uite atent la poza. Am vazut cu coada ochiului ca se abtinea sa zambeasca. Imi placea ce am vazut. Ma simtisem confortabil in bratele lui si asta mi se parea destul de ciudat. Se ridica si m-am uitat la el.
- Ma duc sa-i dau inapoi aparatul. Inainte sa mai faca o scena, spuse el.
Am incuviintat din cap, iar el pleca. Sophie veni langa mine, pe scaunul liber si imi spuse:
- Pentru prima si ultima data in viata mea, sunt de acord cu Liam intr-o privinta: tu si Brandon erati tare draguti impreuna., incepu ea sa rada, dupa care pleca. M-am uitat dupa ea. Poate avea dreptate. Poate din cauza ca aratam dragut impreuna imi placuse ceea ce vazusem. Sigur asta trebuie sa fie.
Ma cuprinse iar somnul si aproape atipisem cand Brandon se aseza lanaga mine.
- Vino aici, spuse el si ridica bratul. M-am ghemuit la pieptul lui fara sa ma opun. Voiam sa ma simt iar confortabil.
Era cald si probabil el observase asta fiindca daduse drumul la aerul conditionat. Era mai bine, dar nu puteam sa adorm din cauza ca inima mea batea nebuneste. Si nu stiam de ce. Nu voiam ca si el sa observe asta. Cand m-a dat la o parte am crezut ca a simtit si el dar apoi spuse:
- Vad ca nu poti sa adormi si cel mai probabil din cauza visului acela. Vrei sa-mi spui si mie despre ce e? Poate te ajuta sa vorbesti despre el.
Cuvintele lui m-au facut sa-mi dau seama de un lucru.
- In cat suntem azi? Am intebat
- 22, raspuse el
Am inteles de ce avusesem acel vis.
- Kate? Ce se intampla? intreba el.
Nu am raspuns. Stateam si ma gandeam,amintindu-mi de copilarie.
- Kate? Hei! Ce e?
- A, nu, nimic. Doar ca..mi-am dat seama ca azi se implinesc 10 ani de cand a murit bunica mea. Vocea mi se stinse spre final, iar ochii mi se umplusera de lacrimi. Sa-mi amintesc de moartea ei ma durea mereu. Iar faptul ca am trait din nou acea zi nu facu decat sa ma faca sa ma simt mai rau.
Brandon ma cuprinse intr-o imbratisare stransa, in incercarea de a ma consola. Imediat mi-am luat gandul de la acel vis si am inchis ochii. Simteam cum fata mea se face tot mai calda si cum sangele imi urca in obraji. Inima mea incepea sa bata tot mai tare. Dar ceva nu era in regula. Era incordat.
M-am indepartat si m-am uitat la el. Avea maxilarul incordat si se uita in jos.
- Cum se numea bunica ta?
- Aislinn Coleman.
Am vazut cum se incordeaza mai tare si incepu sa respire tot mai greu. Inchise ochii si se lasa in scaun.
- Ce e?l-am intrebat.
Nu raspunse. Autocarul incetini si am vazut cum restul clasei incepu sa se
miste, sa-si ia bagajele. Ajunsesem la hotel. Nici eu si nici Brandon nu ne miscasem. Brusc, se ridica, avand in ochi o stralucire de disperare, si iesi din autocar facandu-si loc printre colegi cu coatele, provocand gemete si comentarii.
Inca stateam in scaun uitandu-ma dupa el. De ce reactionase asa? O stia pe bunica mea? Ce se intampla?..Prea multe intrebari, dar prea putine raspunsuri.

sper sa va placa.. astept comentarii;;)

[pandora96]

bunaa..vad ca nu primesc comentarii din pacate, dar va rog sa-mi spuneti parerea vostra. am venit cu capitolul 3. Sper sa va placa;;)




CAPITOLUL 3



M-am ridicat cu greu de pe scaun. Aproape toata lumea iesise din autocar. Mi-am luat rucsacul si am coborat sa-mi iau si bagajul mare. In fata mea se ridica un hotel inalt, crem, cu geamuri imense. Hotel Mirifa, 4 stele.
Inca eram prinsa in gandurile cu Brandon, cand mi-am vazut prietenii in fata. Mike vorbea cu Sophie, singuri (o si vad cu pete de roseata in obraji), Seth si Michelle erau incarcati cu pungile de dulciuri si sucuri, iar Colin o tinea pe Lily de un brat, ea fiind evident inca adormita. I-am ajuns din urma, incercand sa-l zaresc pe Brandon, dar nu era nici urma de el. Parca l-ar fi inghitit intunericul de afara.
Ne-am oprit toti la intrate cat profa se duse sa vorbeasca cu receptionera.
- Hei, Kate, spuse Colin, ce a patit Brandon? L-am vazut cand a iesit din autocar si parea, hm, nu stiu..speriat sau ceva de genul. L-am intrebat ce a patit, dar nici nu m-a bagat in seama. Nici macar nu s-a uitat la mine.
Ma uitam in jos, nestiind ce sa fac. Sa-i spun de vis? Sa-i spun cat de incordat devenise Brandon cand am pomenit de el si de bunica? Sa-i spun ca aveam o presimtire ca el o stia? Nu. Mai bine ma prefac ca nu stiu nimic.
- Nu stiu, Colin. Chiar nu stiu. Si eu voiam sa te intreb acelasi lucru. Apropo, unde e?
- Crede-ma, nu stiu. Parca l-ar fi inghitit pamantul. Daca profa afla, suntem morti.
Auch..nu m-am gandit la asta. Trebuie sa-l gasesc, si repede. Mi-am scos telefonul si m-am indepartat cativa pasi de restul grupului. Am format numarul lui Brandon si am asteptat. A sunat o data, de doua ori..3..4...5..Am inchis cu un oftat. Trebuia sa ma astept ca nu avea sa raspunda. Unde naiba era?
Am intrat pe usa rotativa si am pasit intr-un hol foarte luxos.
- Bun, spuse profa tare, veti sta in camere de 4. domnisoara Kate, vei sta cu domnisoarele Sophie, Lily si Michelle. Camera 502. Poftiti.
Imi intinse cheia si am pornit spre liftul imens din capatul holului, in timp ce ea anunta restul repartizarilor. Fetele vorbeau entuziasmate de marimea hotelului si ce dracii aveau sa faca in seara asta. Eu nu le ascultam. Imi faceam griji pentru Brandon. Am pasit afara din lift si am mers spre camera noastra. Am bagat cheia in broasca si am rasucit de 2 ori. Usa se deschise larg si in fata noastra aparu o camera imensa, cu 4 paturi, o baie frumoasa, si tablouri minunate, italiene, agatate de pereti.
Am ales un pat la intamplare si mi-a desfacut bagajul. Am anuntat ca intram la dus, mi-am luat tot ce aveam nevoie si am pasit pe gresia rece din baie. Am inchis usa si am alunecat pe jos. Fara sa-mi dau seama, lacrimile au inceput sa-mi curga fierbinti pe obraji. Dorul de bunica ma cuprinse. Accidentul de masina de pe pod ii luase viata, lasand urme vizibile. Si acum, se vedeau locul unde podul fusese reconstruit in urma alunecarii masinii in rau. Am incercat sa ma calmez, sperand sa nu ma auda fetele. Mi-am tinut respiratia o clipa si am reusit sa aud ce vorbeau.
-...socata de cum se purta.
- Stiu, te inteleg. Avea ochii rosii. Era vocea lui Lily. Ii venea sa planga si sunt
sigura ca se gandea la Brandon. Ceva imi spune ca se intampla ceva intre ei. Crezi ca s-au certat?
- Nu, nu cred. Desi ceva se intampla. Mai bine nu o intrebati nimic. Ne va spune ea daca va vrea.
Ii sunt al naibii de recunoscatoare lui Soph. Chiar daca si-au dat seama ca am patit ceva, stiam ca nu ma vor bate la cap sa le spun. Am dat drumul la dus si am lasat apa calda sa-mi dezmorteasca corpul, sa-mi goleasca mintea si sa-mi stearga lacrimile.
Am iesit din dus dupa 10 minute. Fetele radeau, dar am hotarat ca era mai bine sa pastrez pentru mine ce s-a intamplat in autocar.
- Bai, azi ce facem? Ne batem cu perne? Ne machiem stupid? Dormim in camere la baieti? am intebat razand.
Fetele s-au uitat la mine si am vazut-o pe Sohie oftand usurata. Cred ca si-a facut griji pentru mine. Ce scumpa e. Si celelalte pareau ca se inveselesc cand au vazut ca nu mai aveam nimic, ca paream eu cea din totdeauna. Au inceput imediat sa discute intre ele, certandu-se pe aceasta tema. M-am dus la bagaj si am scos o fusta neagra si o bluza albastra, mulata. Am coborat la cina si ne-am asezat toate la o masa mare.
Am bagat scuza ca ma duc la baie si am inceput sa cercetez cu ochii incaperea. Nici urma de Brandon. Am ajuns pe hol si mi-am scos telefonul. Nici un mesaj, nici un apel inapoi. Am format din nou numarul lui Brandon si am asteptat, dar, normal, n-am primit nici un raspuns.
M-am intors furioasa pe calcaie inapoi in sala. Cine se credea sa se comporte asa? Ar trebui sa dea ceva explicatii. Toata lumea isi face griji pentru el si nici macar nu da un seamn de viata. Noroc ca profa nu a observat inca. Am mancat repede fortandu-ma sa ma gandesc la altceva decat la Brandon. Fetele vorbeau cu mine si incercam sa le ascult, dar nu faceam decat sa dau din cap sau sa spun ”mda” cand faceau o pauza sau trageau aer in piept. Profa mergea incet printre noi si am vazut-o cu coada ochiului oprindu-se langa masa noastra si a lui Mike.
- Domnule Mike, unde este tanarul Brandon? intreba profa aspru. Am intepenit. Toti am intepenit. Lily scapa furculita si Seth se ineca. Toti ne uitam spre Mike pe ascuns.
- Aaaaa..e la..la baie, doamna, spuse incet.
Am oftat usurata cand profa incuviinta din cap.
- Atentie!, spuse profa, in urma actiunilor voastre de la pensiune, proprietarii au primit plangeri. A-ti spart o vaza scumpa si un bec si a-ti dat drumul tare la muzica. Inteleg ca a fost prima zi din aceasta excusie, dar de acum, vreau sa comportati cum trebuie. Atat eu cat si doamna secretara vom trece la ore regulate prin camere, sa va verificam. A-ti face bine sa dormiti atunci, altfel veti fi pedepsiti pentru proasta purtare. Maine o sa fie o zi ce necesita energie si nu vreau sa fiti molesiti. Clar?
Toti au incuviintat din cap. Asta era rau. Cum avea Brandon sa se intoarca daca profa patrula pe holuri? Mike si cu mine ne-am uitat unul la altul ingrijorati. El era cel mai bun prieten al lui Brandon si erau ca fratii. Stiam cat de ingrijorat era, mai ales ca pe Brandon parca l-ar fi inghitit pamantul.
Mai aveam o ora pana la stingere, deci toti profitau pe cat se putea de timpul ramas. Alergau prin camere si ascultau muzica tare, dar nu se plangea nimeni de zgomot, fiindca era abia 8 seara.
Simteam cum mi se face putin rau si ameteam. Le-am anuntat pe fete si pe profesoara ca ma duc sa iau o gura de aer si am iesit. Eram la intrarea hotelului, in linistea serii. Aerul imi facea bine. Era racoros, iar o adiere lina imi mangaia fata. Am inchis ochii, bucurundu-ma de linistea si racoarea serii.
AU! Au, firar.. ce naiba a fost asta? Am simtit o durere ascutita in stomac si m-am gemuit. Auci, cat doare.. Brusc, am simtit niste brate puternice in jurul meu si vantul vajaind pe langa mine. Am simtit cum sunt trantita de un copac si cum durerea se accentua. O sa am niste vanatai de toata frumusetea pe spate. Am deschis usor ochii si am inghetat.
In fata mea era un barbat. Inalt, brunet, cu ochi albastri intunecati. Un zambet discret ii aparu in coltul gurii. Parea satisfacut si incantat de ceva. Ma privi din cap pana in picioare si zambetu i se largi. Tremuram si eram paralizata de frica. Voiam sa strig dupa ajutor, dar gatul imi era uscat si nu aveam voce. Barbatul inainta, apropiindu-se tot mai mult de mine, intinse un brat si-mi mangaie obrazul.
- Atat de fin, imi spus, uitandu-se in ochii mei. Atat de firava, de lipsita de aparare, de delicata. Si totusi, atat de feminina si atragatoare. Nici nu ma mir ca te-a ales pe tine.
M-a ales? Cum adica? Despre ce naiba vorbeste?
- Pof..poftim? am intrebat incet ragusita. Tipul era prea aproape de mine. Corpul lui mai avea putin si se lipea de al meu, ia chipurile noastre erau la vreo 10 centimetri distanta.
Un ras usor, melodios si totusi infricosator ii scapase. Isi lipi corpul de al meu, iar atunci cand am incercat sa scap m-a stans si mai tare. Imi puse ambele incheieturi intr-o mana, iar cu cealalta ma starnse mai aproape.
- Evident ca nu stii. Ma mir ca a rezistat atata fara sa-ti spuna. Dar, normal, asta ar insemna sa-l urasti imediat ce ai afla ce a facut.
- Ce? Despre ce vorbesti? Cine nu mi-a spus ce?
Rase si se apropie cu buzele de gatul meu, isi apasa buzele de el urcand spre urechea mea. Mana lui imi mangaia spatele coborand mai jos, managaindu-mi coapsa. Lacrimile imi curgeau fierbinti pe obraji. Strigam dupa ajutor, dar nu-mi raspundea nimeni. Eram pierduta,fara ajutor,fara nici o putere in fata tipului din fata mea. Apoi, am simtit cum greutatea barbatului nu ma mai apasa, si nu mai eram atinsa.
In fata mea stateau 2 barbati. Tipul care ma atacase si inca cineva, cineva care imi parea cunoscut. Amandoi purtau cate un pardesiu lung .iar din spate le ieseau cate 2 umflaturi. Parea cam stupid dar..erau cumva monstri? Cocosati?
Se luptau intre ei, pana cand sangele le-a patat hainele si picura pe pamant, iar ranile deveneau tot mai vizibile pe chipurile lor. Tipul care ma atacase dadea inapoi, iar cel care m-a salvat mergea cu spatele spre mine, luand o pozitie protectoare.
-Stii, nu merita, spuse tipul care ma atacase. Nu vreau sa ne batem acum. Am alte lucruri mai importante de facut. Trebuie sa recunosc, ai pus ochii pe o fata tare buna. Te atrage ca un magnet. Voiam doar sa vad cat de buna e. Un zambet rautacios ii aparu pe buze, privindu-ma doritor. Genunchii imi tremurau si m-am lasat in jos, simtindu-ma in siguranta acum.
-Stai departe de ea. Sa nu care cumva sa indraznesti sa o mai atingi vreodata sau sa ii adresezi un cuvant, raspunse protectorul meu. Avea o voce puternica , furioasa, desi sunt sigura ca o stiam.
Privirea mi s-a incetosat, tremuram din cap pana in picioare si respiram greu. Incercam sa raman treaza, dar n-am apucat decat sa vad cum atacatorul se indeparteaza, dandu-si jos pardesiul. Cred ca aveam vedenii, pentru ca am vazut cum se ridica pur si simplu in aer, cum se ridica de pe pamant. Apoi, totul deveni negru si n-am simtit decat niste brate calde care ma ridicau de la sol, vantul care vajaia, si o respiratie dulce care imi mangaia fruntea, apoi mi s-a taiat firul complet.

[pandora96]

heii;;)..am venit cu urmatorul capitol. sper sa va placa:*



CAPITOLUL 4


Eram inconjurata de intuneric. De undeva, de departe, auzeam voci. Pareau a fi ale lui Sophie si Lily. Nu intelegeam ce spuneau, dar nici nu ma oboseam sa inteleg. Ma gandeam mereu la ceea ce s-a intamplat, la cei 2 tipi, in mod special la cel care m-a salvat. Era si el brunet, cu parul zburlit, si multe zgarieturi pe fata in urma luptei. Vorbele atacatorului imi rasunau in minte. “Evident ca nu stii . Dar, normal, asta ar insemna sa-l urasti imediat ce ai afla ce a facut.” Eram sigura ca vorbea de cineva cunoscut mie, care imi ascundea ceva ce parea important. Gandul mi-a zburat imediat la Brandon. Oare despre el era vorba? El imi ascundea ceva? Era de asteptat, mereu a fost cam misterios.
Vocile deveneau tot mai stresante si voiam sa le spun sa taca, sa plece, sa ma lase in pace. Am deschis usor ochii si am auzit cum persoanele au inceput sa se agite pe langa mine.
- Kate? Oh, cat ma bucur ca te-ai trezit..Esti bine? Cum te simti? Era vocea ingrijorata a lui Sophie.
- Bine, am spus ridicandu-ma din pat, ce s-a intamplat?
- Ai lesinat. ce s-a intamplat cu tine? Ce ai patit?
Sa le spun de atacator? Sa le spun ca pot sa jur ca l-am vazut cum se ridica de la sol?
- M..m-am simtit rau, atat, am spus in cele din urma. Era mai bine daca nu stiau. Nu voiam sa o ingrijorez pe Sophie mai mult decat era. Si apoi, probabil o sa creada ca am innebunit.
Michelle se duse sa anunte profa ca sunt bine. Se pare ca portarul m-a vazut pe jos, singura, dar nimic altceva. Oare am visat? Am avut vedenii? Hm, slabe sanse. M-am intors spre Sophie. Mike si ceilalti erau si ei acolo.
- Brandon? am intrebat. S-a intors? Nu era nevoie sa-mi spuna cineva. Puteam sa deduc din privirile care mi le dadeau si din faptul ca toti s-au uitat unii la altii, ca inca era absent. Mi-am coborat privirea si mi-am privit mainile zgariate. Imi faceam griji pentru Brandon. Nu daduse nici macar un semn de viata.
Usa se deschise si intra profa, uitandu-se bland la mine. Poate era ea dura si ne pedepsea mai mereu, dar tinea la noi. Voia ca noi sa reusim, sa ajungem departe, chiar daca asta insemna sa fie asa dura cu noi.
Le-a rugat pe fete sa aiba grija de mine peste noapte, dar le-am spus ca nu e nevoie. Se pare ca stingerea s-a dat acum jumatate de ora. Am fost inconstienta cam mult. Baietii s-au dus in camera lor, iar fetele s-au dus si ele in pat. Luminile s-au stins, dar continuam sa privesc tavanul, ingrijorata si speriata in acelasi timp. Sunt sigura ca am ajuns adanc in parcul de langa hotel, pentru ca nu a raspuns nimeni la strigatele mele. Portarul, cel putin, mai mult ca sigur m-ar fi ajutat. Cum ajunsesem intr-un timp atat de scurt atat de departe? Parca tipul ar fi avut puteri paranormale. Si celalalt, protectorul meu, cine era? De ce m-a salvat? De unde ma cunostea? Simteam ca raspunsul se afla sub ochii mei, doar ca nu-l vedeam.
Somnul m-a cuprins si am inchis ochii, intorcandu-ma pe o parte si golindu-mi mintea. Am simtit o mana puternica la gura, impiedicandu-ma sa vorbesc sau sa tip. Atacatorul ! S-a intors. Am inceput sa ma zbat, incercand sa le trezesc pe celalalte sa ma ajute. Tipul si-a bagat capul in vizorul meu si am intepenit. Si-a luat mana de la gura mea si m-am ridicat in fund.
- Brandon! am spus. Te-ai intors. Unde ai fost? Ce s-a intamplat? Ai patit ceva?
- Usor, rase el, sunt bine. Intrebarea este cum te simti tu. Baietii mi-au spus ca ai lesinat. Cum te simti? ma intreba el si-mi puse o mana pe frunte, apoi a coborat-o pe obraz.
- Sunt bine. Apoi am vazut. Ce ai patit la frunte? l-am intrebat si mi-am pus mana pe fruntea lui. Zgarietura era destul de urata si parea recenta.
- A, nimic, spuse si isi cobori privirea. Am..am cazut, atata tot.
-Unde ai fost? am intrebat din nou. Toata lumea a fost ingrijorata, mai ales Mike.
- Dar tu? Tu ai fost ingrijorata? m-a intrebat privindu-ma in ochi si am vazut licarirea aceea de amuzament.
- Normal ca am fost. Am simtit ca ma inrosesc usor. Imi eviti intrebarea.
- Eu.. am fost la spital. Matusa mea a avut un accident. Locuieste aici, si am fost sa o vizitez. Pentru un motiv sau altul, nu-l credeam. Nu avea nici un sens. Felul in care plecase din autocar, incordat dupa ce i-am povestit de bunica, nu parea sa se potriveasca cu spusele lui.
- N-ar trebui sa fii aici. Profa patruleaza pe holuri si, daca te prinde aici, am incurcat-o amandoi, i-am spus. Nu ti-au spus baietii?
- Ba da, stiu, doar ca trebuia sa stiu cum te simti. Am rosit din nou. Isi facea griji pentru mine. Baietii au vrut sa ma opreasca, dar nu i-am ascultat. Ma bucur ca esti bine, a spus si mi-a zambit larg.
Am auzit soapte pe hol si am recunoscut vocea profei. La naiba! Venea aici.
- Trebuie sa te ascunzi cat mai repede, i-am spus speriata. Porni spre baie, dar l-am oprit. Nu! Nu in baie. O sa caute peste tot: sub pat, in baie, dulapuri. De ce n-avem balcon? La naiba. M-am ridicat cu totul si am vazut ca nu purtam decat un ticou lung si alb, care putea fi considerat o rochie cam prea scurta. L-am vazut privindu-ma mut si mi-am ferit privirea. Vocea profei devenea tot mai clara si ne-am uitat unul la altul speriati. Chiar daca el parea amuzat de situatie. Am o idee, am spus.
L-am luat de mana si l-am tras spre pat. L-am inghesuit pana in capat, lipindu-l de perete. M-am bagat si eu in pat, el fiind mai jos decat mine, astfel incat eu paream cu un cap mai inalta. Am luat perna si am pus-o peste el, apoi am tras patura peste. Mi-am rasfirat parul peste capul lui, ascunzandu-l, si m-am tras mai aproape,trecandu-mi mana peste perna tocmai cand se deschidea usa.
Inima imi batea cu putere, si sunt sigura ca el o auzea din moment ce capul lui era lipit de piepul meu, tinandu-si privirea in sus, uitandu-se la mine. Ma luase in brate, tinandu-ma strans mai aproape. Atingerea lui nu ma deranja, in ciuda a ceea ce patisem cu atat de putin timp inainte.din contra, ma facea sa ma simt apreciata si in siguranta. Profa se apropia de patul meu cu pasi mici. Inima incepuse sa-mi bata mai tare, iar Brandon ma stranse cu putere in brate, in semn sa ma calmez.
Am auzit apoi cum profa se indeparta si scartaitul usii cand se inchise. Am oftat usurata si m-am indepratat putin. Brandon a dat perna la o parte si mi-a zambit amuzat. Ma stranse din nou in brate si-mi sopti la ureche.
- Esti de-a dreptul geniala, rase el, apoi isi trase incet capul cu cativa centimetri, cautandu-mi privirea. Sincer, nu cred ca stii cat de frumoasa esti atunci cand rosesti.
Imi puse o mana sub barbie, tragandu-mi capul in sus, fortandu-ma sa ma uit in ochii lui. Zambi usor si isi apropie incet capu de al meu, oferindu-mi ocazia de a ma impotrivi.
Pentru o clipa se opri si am crezut ca s-a razgandit, apoi si-a apasat incet buzele de ale mele. Le misca usor, apoi incepu mai repede. Eram incantata si simteam cum imi bubuie inima. Ne-am indepartat,dupa cateva secunde, lasand o distanta de cativa centimetri intre buzele noastre. Amandoi gafaiam usor.
- Nu stii de cat timp astept asta, rase el si ma stranse in barte, apoi isi lipi din nou buzele de ale mele.

[Lara]

Sincer chiar nu stiu de ce nu a primit nici un comm
ficul e foarte inspirat
imi place ideea
Brandon e vreun monstru,vampir,sau ceva de genu nu?
oricum mi se pare interesant
imi place si caracterul lui Brandon,mi se pare adorabil
imi place ca descri bine,nu perfect dar bine
inteleg si pot sa-mi imaginez toata actiunea care apropo e mai grabita intr-unele locuri
si are dreptate Purpleberry ar trebui sa scri titlul cu litera mare
greseli de tastare ai cateva dar le poti remedia
Succes in continuare
Sa pui nextu repede
:d:d

[Amélie]

Let's see...
Din cate vad o sa faci o poveste romance combinata cu ceva fantasy or somthing like this. Ideea e bunicica, dar mai ai mult de lucru. In orice caz, s-a vazut o mica imbunatatire de la primul capitol pana la ultimul postat. Dialogul este putin sec, la inceput fiind si putin in exces, dar in capitolul 4 a fost mai OK. As vrea sa adaugi mai multa descriere. De exemplu cand Kate l-a intalnit pe barbatul ala, sunt sigura ca avea mult mai multe emotii decat ai scris tu. Tinand cont ca scrii la persoana I, iti va fi mult mai usor sa te pui in pielea personajului. Sincer nu m-am uitat dupa greseli gramaticale/ de tastare, deci nu am vazut : )). Ai grija pentru ca grabesti putin actiunea (putin de tot ).
Succes in continuare la scris si astept urmatorul capitol! : *

[pandora96]

bunaa...multumesc mult pentru comentarii fetelor :*..apropo..an nou fericit:)) si nu, anaid_angel, Brandon nu e un vampir da nici om nu-i:))
am venit cu urmatorul capitol si sper sa va fie pe plac...astept comentarii ;;)


CAPITOLUL 5



M-am trezit brusc, gafaind. Avusesem un cosmar cu atacatorul de aseara, falfaituri de aripi si..pardesie? Cam ciudat. Fetele erau deja treze si se agitau prin camera.
- A, ‘neata, Kate,imi spuse Soph. Bine ca te-ai trezit, pentru ca nu stiam daca sa te mai las sa dormi. Pareai destul de obosita aseara. Veni langa la mine. Te simti bine? ma intreba ingrijorata.
- A..da..da, sigur, am raspuns. M-am ridicat si m-am dus in baie.
Am rememorat ce s-a intamplat seara trecuta. Nu mare lucru: un atacator care imi spune lucruri ciudate, un salvator care habar n-am cine-i (si nici nu cred ca ar trebui sa stiu), apoi am lesinat si m-am trezit in camera, apoi...o,frate...SARUTUL! Am scapat periuta de dinti din mana si m-am privit in oglinda. Un talmes-balmes de par blond-saten incalcit, ochi albastri deschisi larg si pete mari de roseata in obraji. Brandon a intrat in camera mea si..m-a sarutat. O, frate, asta inseamna ca suntem impreuna? Nu, inca nu m-a intrebat. Dar, totusi..cum se asteapta sa ma comport? Am inceput sa merg inainte si inapoi prin baie. Si daca ma saruta in fata tuturor? Le-a spus deja baietilor? Sa le spun si eu fetelor acum? Sa-i spun lui Sophie acum? Adica..n-am avut niciodata secrete fata de ea. Of, ce sa fac? Mi-am stropit fata cu apa rece ca sa inlatur roseata si am iesit din baie.
Sa-mi iau ceva mai dragut de imbracat? Nu cred ca ar strica. Am scotocit pana la fundul bagajului ca sa gasesc ceva mai ...special, sa zicem, de imbracat. Mi-am luat niste pantaloni scurti de blug si o camasa in carouri mari, bleu,scotandu-mi ochii in evidenta. Mi-am pus o esarfa gri,asortata, la gat si cizme de vara in picioare. M-am dus la oglinda si am incercat sa-mi fac parul sa stea cat de cat bine.
- Vrei sa te ajut? spuse Sophie razand. Lua peria si incepu sa imi pieptene parul. Era incredibila. Parul meu statea perfect dupa ce il aranjase ea. Ondulat, nu se electriza si-mi ajungea ceva mai jos de umeri. M-am machiat rapid si am coborat pentru micul dejun.
Inima imi batea cu putere din nou cand am ajuns in fata selei de mese. Majoritatea erau acolo. Fetele s-au indreptat spre masa vecina a baietilor, salutandu-i. Si apoi l-am vazut. Brandon. La fel de atragator ca intotdeauna, desi parea mai fericit decat obicei si parea ca se aranjase un pic. Am zambit, gandindu-ma ca poate se aranjase pentru mine. Ma analiza din cap pana in picioare si am vazut cum ramane mut. Nici nu il mai asculta pe Seth care vorbea cu el. Pur si simplu se uita la mine. Am rosit si m-am asezat la masa zambind.
Toti am mancat repede, ca de obicei, si ne-am intors sa ne luam bagajele, sa le ducem la autocar. Eram la masina si incercam sa-mi ridic bagajul sa-l pun pe un suport de sus, pentru ca, din pacate, cele de jos erau toate ocupate. Am simtit o prezenta in spatele meu si apoi niste maine care le dadura pe ale mele la o parte. Era Brandon. Lua bagajul meu si-l puse pe suport ca si cum ar fi fost o pana.
-‘Neata, imi spuse el zambind.
-‘Neata, am raspuns.
Se apropie de mine pana am ajuns cu spatele lipit de autocar. Isi puse ambele
maini de o parte si de alta de mine si ma privi in ochi.
- Arati foarte bine azi, spuse, si chiar mi-ar placea sa cred ca te-ai aranjat asa pentru mine. Se apropie mai mult si atunci l-am intrebat:
- Le-ai spus? Baietilor vreau sa zic. Le-ai spus ca m-ai sarutat?
- Nu. Nu inca. As prefera sa stiu ce vrei tu sa faci. Stai. Inainte sa dezbatem subiectul asta vreau sa te intreb ceva anume. Ceva ce am uitat sa fac aseara.. Ma lua de mana si ma privi serios in ochi. Kate, ai vrea sa iesi cu mine?
O, Doamne, chiar a facut-o. Poate sa-mi citeasca gandurile? Exact la asta ma gandeam dimineata. M-am emotionat si am incercat sa-mi gasesc vocea, dar nu reuseam. Nu faceam decat sa ma uit la el, cu un zambet mic in coltul gurii.
- Sa iau tacerea ta ca pe un nu? Vreau sa zic ca e in regula daca nu vrei. O sa ramana intre noi, daca doresti, ceea ce s-a intamplat seara trecuta si o sa fie ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Va fi ca in mod normal, dar trebuie sa stii ca nu voi renunta usor la tin..
Nu mai apuca sa termine. Mi-am infasurat mainile in jurul gatului sau si mi-am apasat buzele de ale lui. Ma stranse in brate si ma saruta mai tare, apoi ma ridica de pe sol si ma invarti de parca n-as fi cantarit nimic.
Ma puse jos si se uita in ochii mei zambind. Era fericit si-mi puteam da seama din faptul ca radia pur si simplu. Incredibil! Tocmai mi-am facut un iubit. Sincer, in comparatie cu alte fete, eu nu am mai avut o relatie pana acum. Deci sunt complet pe dinafara.
- Am sa iau asta ca pe un da atunci. Rase si ma stranse in brate. Deci, preferi sa pastram asta secret sau..?
- Cred ca e mai bine ca ei sa stie. In fond, sunt prietenii nosrti si au dreptul sa stie. Eu nu am ascuns niciodata ceva de Sophie si nu prea vreau sa incep. Si nici nu avem de ce sa ne ascundem, nu? Bine, asta e parerea mea, daca vrei, putem pastra asta secret.
Brandon ma saruta din nou lung si apoi spuse:
- Kate, sa lamurim un lucru de la inceput. Eu voi face tot ceea ce vrei tu. Deci daca tu vrei ca ei sa stie atunci asa va fi.
Ma lua de mana si am pornit inapoi spre hotel. Toti erau adunati in camera fetelor cand am intrat eu si Brandon. Profa ne mai daduse timp ca sa ne adunam lucrurile imprastiate, deci toti stateau relaxati.
- Hei, in sfarsit ati aparut, spuse Seth. Am crezut ca iar ai disparut, Brandon.
Sophie se uita la mine cu gura cascata. Stiam eu ca avea sa se prinda. Ma cunostea prea bine. I-am facut cu ochiul si mi-a zambit larg.
- Ok, spuse Brandon. Pai, vreau sa vad dau o mica veste. O sa anunte el? Stai, ce o sa spuna? Se pare ca intr-un timp asa scurt de cand a inceput excursia, eu mi-am gasit perechea.
Perechea? Ahh, ce dragut din partea lui. Ar trebui sa spun si eu ceva cred. Of, gatul imi era uscat si nu puteam vorbi.
- Lasa-ma sa ghicesc, spuse Mike dupa o pauza, timp in care toti au procesat informatia cu gurile cascate. Kate e perechea ta,asa-i? Eu si Brandon ne-am uitat unul la altul. Stiam eu!! Stiam! Hai, te cunosc, Brandon, mi-am putut da seama ca e ceva intre voi de la inceput. Vreau sa spun, si Sophie si-a dat seama. Toti ne-am dat seama. Dar am hotarat ca e mai bine sa va lasam pe voi sa ne spuneti.
Hopa! Sophie? M-am uitat spre ea si mi-a zambit. Se pare ca lucrurile intre ea si Mike merg destul de bine. Toti prietenii ne-au felicitat si au inceput sa strige “sarut”. Eu dadeam din cap ca nu, cand Brandon ma luase in brate si ma lasa pe spate, apoi ma saruta scurt si-mi facu cu ochiul. M-am uitat apoi la ceas si am vazut ca am intarziat putin, asa ca mi-am grabit prietenii.
Cand am ajuns in autocar m-am asezat pe scaun alaturi de Brandon. Si-a pus bratul in jurul meu, iar eu mi-am pus capul pe pieptul lui. Sophie statea cu Mike, iar Michelle si Lily stateau intoarse spre Seth si Colin. Parca vad ca o sa-si mai gasesca cineva “perechea”, cum a zis Brandon.
- Chiar crezi ce ai zis?l-am intrebat. La partea cu perechea ta ma refer.
Imi puse un deget sub barbie si-mi ridica capul.
-Daca nu as crede, de ce as mai spune? Uite, imi placi mult bine? Imi placi de cand te-am vazut prima data la scoala, acum 3 ani. Am fost prost ca nu ti-am spus mai devreme ce simt pentru tine, dar e bine si asa. Deci da, chiar cred ce am spus.
Am zambit, iar el se apleca si-si lipi buzele de ale mele. Sarutul asta era altfel. Era mai intens; isi misca buzele mai repede si mai apasat, strangandu-ma mai tare in brate. Inima mi-a luat-o razna si aveam senzatia ca nu eram decat noi 2. Isi impreuna o mana cu a mea si cu cealalta imi mangaia obrazul, in timp ce ma tragea mai aproape, sarutandu-ma cu mai multa incredere. Imi placea si nu voiam sa se mai termine, dar, bineinteles, gasca lu Liam a inceput sa fluiere la noi si sa se maimutareasca in spate. Am rosit, dar nu-mi pasa ce ziceau sau faceau tipii aia. Eu ma simteam bine si asta ma facea fericita. L-am sarutat din nou pe Brandon lung, apoi mi-am pus capul pe pieptul lui, in timp ce el ma saruta pe crestet.

[pandora96]

bunaa..am venit cu urmatorul capitol;;)..sper sa va placa si astept comentarii:D


CAPITOLUL 6


Dupa 3 ore de mers incontinuu, distractie la maxim si rasete, autocarul se opri. Am coborat cu totii sub soarele arzator, iar profa anunta ca vom urca pe muntele din fata noastra (chiar foarte inalt), pana la o manastire cunoscuta, ca sa o vizitam bla bla..
S-a hotarat ca mai intai sa stam la o terasa si apoi sa urcam pe munte. Eu si Sophie am mers putin mai incolo sa ne plimbam si am profitat de ocazie sa o intreb despre Mike.
- Deci...tu si Mike, da? Vreu detalii, am intrebat razand.
-O, frate,frate,frate. E asa dragut si amuzant si e perfect si-mi place asa mult si cred ca si-a dat seama. O,nu asta nu e bine. Daca si-a dat seama o sa ma evite, poate crede ca-s nebuna. Ce ma fac acum? incepu sa topaie in jurul meu si incepu sa-mi povesteasca de seara in care am lesinat.
Se pare ca Sophie s-a speriat foarte tare din cauza mea. Mai ca plangea in timp ce statea langa patul meu, eu fiind lesinata. Lily l-a anuntat pe Colin si asa au aflat si baietii, care au venit la mine in camera. Cand Mike a vazut-o pe Sophie asa ingrijorata si pe punctul de a plange, se duse langa ea si o lua in brate. Ea se cuibari la pieptul lui si el o saruta pe frunte, soptindu-i ca totul va fi bine. Se pare ca lucrurile mergeau destul de bine intre ei. Mai devreme sau mai tarziu, sigur vor deveni ceva mai mult decat prieteni.
Ne-am intors la grup si ne-am dus catre Michelle si Lily, care stateau deoparte. Planuiau o mare bataie cu perne in seara asta. Lily urma sa ia cheia de la camera baietilor de la Colin (el avea mereu cheia), fara ca el sa stie. Aveam sa intram in camera lor si sa le rascolim bagajele.
- Hei, fetelor, ce tot susotiti aici? intreba Mike razand. Se duse langa Sophie si am vazut cum ea roseste usor. Si zicea de mine ca ma rusinez repede. Brandon veni in spatele meu si ma lua in brate.
Am inceput sa vorbim tot felul de lucruri, Lily pocnindu-l mereu pe Colin. Pana la urma el se enerva si incepu sa o gadile, apoi, dupa ce Lily scapa din mainile lui, fugi dupa ea pe la marginea padurii. Lily se impiedica si cazu, iar Colin nu avu suficient timp sa se opreasca, pentru ca avea viteza mare, si cazu peste ea. Toti ne uitam la ei amuzati. Colin se uita la Lily fara sa spuna nimic, apoi se ridica si o trase dupa el. Lily il lovi din nou in joaca si el incepu iar sa fuga dupa ea. Ajunsera langa noi, iar Lily se ascunse in spatele lui Brandon, care o proteja de Colin. Toti au inceput sa rada pe seama lor. Erau chiar draguti impreuna si se distrau la culme.
Profa ne spuse sa ne pregatim rucsacele si sa pornim la drum. Am inceput sa urcam muntele,acesta devenind tot mai abrupt cu cat inaintam mai mult. Brandon ma tinea de mana, ajundu-ma sa ma catar pe niste radacini iesite (din pacate am luat-o pe o scurtatura, dar aveam sa ne intoarcem pe carare.). Totul parea foarte usor pentru el si cand eram cu el, lucrurile pareau mai usoare si pentru mine. Am ajuns pe cararea larga si atunci Lily veni mai aproape de mine.
- O rapesc putin, Brandon, dar ti-o aduc inapoi repede, rase ea si ma lua de cealalta mana, traganu-ma. Brandon ma saruta rapid si-mi dadu drumul. M-am uitat la Lily intrebatoare. Ok, spuse ea, pai, avand in vedere ca esti una din cele mai bune prietene ale mele, vreau sa-ti spun ceva. Am nevoie de sfatul tau in legatura cu un lucru. Facu o pauza si apoi continua. Imi place Colin si nu stiu ce sa fac. Adica, si el pare ca ma place, dar cred ca ar trebui sa fac ceva si din moment ce esti cu Brandon, care e apropiat de Colin, m-am gandit ca poate ai putea sa-mi dai un sfat. Ii iesi ca o intrebare.
Ok..bun. ce naiba sa-i spun? E foarte dragut ca-l place si ma asteptam la asta. Sunt sigura ca si Colin o place. Se poate vedea din privirea lui.
- Pai, ce sa zic, Lily, e foarte dragut ca-ti place de el. Dar, dupa mine, poate ar trebui sa-i spui ce simti. Daca si el te place, si am o banuiala ca asa e, o sa faca ceva si poate o sa fiti ceva mai mult decat prieteni. Asta e parerea mea.
- Oh, mutumesc multumesc mutumesc, sari ea si ma lua in brate. Esti grozava. Cred ca am sa o fac cand ajungem la pensiune.
Ne-am intors la ceilalti, iar Brandon ma lua din nou de mana. Imi placea ca nu era insistent si isi putea da seama daca nu voiam sa vorbesc despre ceva anume. Drumul continua pentru inca o jumatate de ora, apoi am ajuns la manastire. Era o liniste adanca intrerupa doar de pasarile din copaci, ce srabateau cerul senin ca o sageata.
Am vizitat manastirea, care era foarte frumoasa apropo, apoi am iesit afara. Mi-am simtit buzunarul vibrand si mi-am scot telefonul. Mama? Se pare ca aveam semnal, chiar daca eram in creierii muntilor. Le-am facut semn prietenilor mei ca ma duc sa vorbesc la telefon si m-am indepartat.
Mama a inchis tocmai cand voiam sa raspund. Mergeam tot inainte si incercam sa o sun din nou. Fara sa-mi dau seama am iesit din curtea manastirii si am ajuns din nou pe carare, cand am simtit ca cineva ma urmareste. Mi-am ridicat privirea spre copacii din spatele meu si am vazut o silueta intunecata care disparu imediat ce m-am uitat in acea directie. M-am intors si am cercetat cu privirea padurea. Am vazut din nou silueta, care se uita fix inspre mine. Brusc, se ridica si am putut sa-mi dau seama ca era un barbat inalt, cu un corp bine lucrat. Mi se facu imediat frica. Era atacatorul? S-a intors? Am facut un pas inapoi si atunci tipul sari de pe ramura si ramase in aer. 2 aripi mari, negre ii ieseau din spate si le flutura incet, rar, mentinandu-se in aer. Am inghetat toata. Ce era ala? Un soi de monstru sau ceva? Il priveam cu ochii mari, cand flutura din nou din aripi si disparu. Am cazut in genunchi, privind tinta locul in care fusese acea creatura. Ce naiba?..cred ca innebunesc. Incep sa am vedenii?