01-02-2009, 11:22 PM
Am venit! Ce harnica sunt, postez de la o zi la alta :D
Ei bine, va multumesc mult de comm-uri. Angel of darkness si Lynn ma bucur ca si voua va place ^_^ Acum, acest cap o sa fie mai lung, si la sfr o sa fie cam grabita act, ma scuzati, asa reactionez dupa o zi in care am lucrat mult si cu castile-n urechi....So, gomen anticipat :D Lynn si starnight, sa vedem cine posteaza prima ^_^
Capitolul IV – Castelul Bantuit – Partea a IV-a
Afara, cerul incepea sa se lumineze, Astrul incercand sa patrunda prin perdelele groase ce stateau la geam. Cerul se dezvelea de patura de negura de peste noapte, afisand un albastru intins. Crengile copacilor se dezmorteau, incercand sa se ridice pentru a vedea ce se petrece in Castelul pe care l-au strajuit atatia ani si pe care acum niste straini l-au invadat. Niste straini…si o fata cunoscuta. Mai nou, doua fete cunoscute.
Sa vedem, deci, ce se petrece in Castel.
Rozalia si Mico erau inca in cautarea baietilor. In mana Sakurei era o flacara roz, menita sa lumineze drumul. Niciuna dintre fete nu scotea vreun cuvant. Ochii verzi ai rozaliei stateau tinta in fata, fiind mai reci ca niciodata, insa ochii rosii ca sangele ai lui Mico se plimbau dintr-o parte intr-alta, parca incercand sa recunoasca locul. Trecuse mult timp de cand nu mai fusese acolo. Acum Castelul ii parea o jucarie veche, nefolositoare. De fapt, ei demult i se paruse acest loc nefolositor. Din moment ce nu o putea ajuta sa isi mareasca puterea, si era acolo doar pentru distractie… Si nu o distractie care sa ii placa ei. Ea se distra doar atunci cand vedea cum oamenii sufera, se distra cand ranea si distrugea, se distra cand vedea teama pe fata victimelor sale… Desigur, printre victime nu putea sa se numere si Sakura. Ba mai mult, Mico isi dorea sa o apere pe Sakura, manata de acea dragoste ce zacea in strafundul inimii sale patata de pacat.
Deodata, Sakura se opri. Ea si Mico ajunsesera in fata unei camere cu usi imense. Inauntru se auzeau voci de baieti:
- Iar am ajuns intr-o camera mare si buna de nimic?! Poate mai sunt si pe-aici capcane… Cum iesim de-aici?? Nu vreau sa mor!
- Calmeaza-te, disperatule! N-o sa mori! Si daca o sa mori o sa avem grija si fim invitati la petrecera lui Sasuke data in cinstea disparitiei pentru totdeauna a idiotului. Si acum hai sa mergem. Si nu mai urla!
Dupa acest schimb de replici, Sakura si Mico au auzit pasi.
- Bine, sopti Sakura. Hai se ne punem planul in aplicare.
- Avem un plan? intreba Mico.
- N-avem nevoie, noua ne e usor sa ii speriem. Haide!
Fetele s-au facut invizibile, apoi au deschis usor usile. Baietii s-au intors imediat, sperand ca e cineva din grupul lor ce vine sa ii salveze. Insa speranta li s-a spulberat cand au vazut ca in spatele usilor nu se afla nimeni. S-au uitat in toate partile in camera, insa erau doar ei.
- Ciudat…spuse Kiba. Nu se poate ca vantul sa fie de vina.
<Mersi de idee, fraiere.>
Deodata un vant puternic incepu sa suiere prin camera, speriindu-i pe baieti.
- Ce stati idiotilor? tipa Sasuke. E clar ca e un inamic. Hai, concentrati-va!
Baietii au dat ascultare spuselor brunetului, insa erau atat de speriati, incat nu au reusit nimic.
<Mico, baga niste lumini rosii.>
Mico asculta si camera fu deodata luminata de faclii rosii, bagand si mai tare groaza in baieti, sau poate ar trebui sa le spunem gaini.
- La naiba, Sasuke, se auzi vocea tremuranda a lui Naruto, nu-i niciun inamic. Astea-s fantome! Castelul Bantuit e cu adevarat bantuit!
Aceste fraze i-au facut pe restul sa inlemneasca de frica, pana cand o ceata densa isi facu aparitia in camera, trezindu-i la realitate. Acum facliile rosii pareau si mai infioratoare. Ceata se intensifica, nedandu-le voie baietilor sa se vada unii pe altii.
- La dracu, sa ma scoata cineva de-aici! se auzi urletul lui Neji.
Se parea ca teama colegilor era contagioasa, reusind sa il sperie usor si pe Sasuke. Sakura si Mico isi folosira puterile pentru a crea fantasme in jurul brunetului, apoi facand auzite tipete din ce in ce mai stridente. Brunetul era acum cuprins de groaza.
<Punct ochit, punct lovit! Bravo, Mico! Si partea cea mai buna este ca am filmat tot. O sa fac cateva exemplare si pentru fete, insa originalul il pastrez eu, ca sa am de ce sa rad oricand vreau, si sa ma mandresc ca a fost munca mea>
*Adica a noastra!* Ii transmise mintal Mico.
<A noastra, a noastra. Acum hai sa oprim asta pana nu fac pe ei>
*Neah, mai am chef sa ii mai sperii un pic*
<La ce te gandesti?>
*Fii atenta!*
Ceata se risipi putin, lasand baietilor ceva vizibilitate. Asta doar pentru a vedea cum…
- Un bolovan urias vine spre noi!!
Bolovanul se rostogoli dupa baietii uzi leoarca si ingroziti pana cand acesti aunsera la perete si se lipira de el, scapand ca prin urechile acului de bolovanul ce se opri datorita partii de sus ce atinse peretele.
<Uhuu! Bravo, Mico! Mi-a placut!>
*Si inca n-am terminat.*
Mico apasa pe o piatra de pe peretele din dreapta, facand ca din tavan sa cada serpi, fix in capul baietilor. Acestia au inceput sa urle si sa alerge ca bezmeticii.
- AAA! IA-L DE PE MINE! IA-L DE PE MINE!
Sakura si Mico si-au pus mana la gura, incercand sa isi estompeze rasul.
*Nu m-am mai distrat asa de cand l-am vazut pe Yuki cu o galeata in cap si cu cearsaful legat pe post de pelerina, incercand sa faca pe super-eroul! Baietii sunt asa de idioti!*
<Doamne, mi-au dat lacrimile! Nu pot sa cred ca vad! Cred ca dupa ce o sa afle ce le-am facut o sa ma omoare!>
*Chiar, te-ai gandit ca fetele s-ar putea sa dea vina pe tine? Adica, daca baietii se supara…*
<Sigur o sa se supere! Oricum, cine zice ca o sa afle?>
Mico nu mai spuse nimic. Stia ca Sakura e puternica, insa inima ei nu era de gheata. Daca isi dadeau seama, puteau sa o raneasca. Atunci bruneta observa ceva: un baiat blond, statea teapan si alb ca varul in mijlocul camerei, in timp ce ceilalti inca urlau speriati de serpi. Se parea ca blondul se ferise de atacul fetei. Sau…poate ca cineva il ajutase.
<Gata Mico, mersi de ajutor. Hai sa incetam, ca mai au putin si lesina.>
Dintr-o miscare, Mico facu serpii sa dispara, apoi ceata si facliile rosii. Baietii se calmara.
- S-a terminat? se auzi vocea infricosata a lui Kiba.
- Cred ca da…Adica sper…
Sakura zambi, apoi pleca incet din camera, in timp ce Mico disparea intr-un fum negru. Cand ajunse la o distanta apreciabila de camera in care ea si Mico ii terorizasera pe baieti, deveni iar vizibila, si porni, nevinovata, spre aceasta. Acolo ii gasi pa baieti pe jos, tremurand ca varga.
- Ce-i cu voi? Se auzi glasul rozaliei, ce-i facu pe cei de pe jos sa tresara.
- Sakura-chan! se auzi strigatul de fericire al blondului, ce veni in fuga catre prietene lui, si o stranse in brate, tremurand.
- Naruto…
Sakura il imbratisa, in timp ce inima i se frangea.
<Nu am vrut sa il sperii…eu doar…a fost o mica farsa…cred ca am cam exagerat…Imi pare rau!>
- Hai sa ne caram de-aici! se auzi vocea lui Sasuke, putin tremurata. M-am saturat de locul asta!
Deodata, brunetul isi dadu seama de ceva:
- Cum ne-ai gasti?
- Pai…M-am despartit de restul, si am auzit tipete de aici, raspunse rozalia, imbratisandu-l incontinuare pe blond. Am intrat sa vad ce se intampla si de aici stii si tu.
- Poti sa ne conduci la fete? intreba Kiba.
- De cand Maria Ta vorbeste cu mine, intreba fata ridicand din spranceana.
Kiba se incrunta, in timp ce rozalia ramase cu spranceana ridicata. Se parea ca dadeau un razboi – cine ceda primul pierdea. Se parea ca rozalia rezista, asa ca satenul nu a avut ce fac deacat sa se predea. Sakura zambi, apoi, tinandu-l pe saracul Cavaler Timid de mana, ii conduse pa baieti pana la colegele ei, care sarira bucuroase de gatul lui Sasuke.
- Ce-ai facut atata? ii sopti TenTen rozaliei.
Aceasta ii arata camera cu care filmase toata scena. M-am gandit ca v-ar plpacea mai mult sa nu va murdariti pe maini, si sa vizionati acasa niste baieti fraieri cu fete de zombi.
- Buna idee, spuse TenTen facandu-i cu ochiul.
- Ehm, a observat cineva ca Iruka-sensei nu e aici? facu Naruto care se desprinsese in sfarsit de rozalie.
- Da, se auzi deodata o voce, Iruka-sensei a observat.
Din spatele elevilor aparu Iruka, ce zambea larg. Elevii sarira imediat pe el, cerandu-i explicatii si fiind foarte nervosi, in special baietii, dintr-o anume cauza. Profesorul ii linisti, spunandu-le ca totul a trecut, si ca acum vor merge la culcare. De parca nu s-ar fi intamplat nimic.
Elevii se dusera cuminti dupa senseiul lor, acesta conducandu-i spre niste camere de la etaj. Acum totul se linistise.
Era dimineata, insa copii dormeau. Numai Sakura statea pe balconul de la acmera sa, privind Astrul ceresc. In mintea ei amintirile incercau sa-si faca loc, Castelul ocupand o parte din ele. Insa fata a fost adusa la realitate de vocea brunetului, ce parea sa fie pe balconul din camera de alaturi.
- Ce vrei? Intreba rozalia cu o voce rece.
- Am o nelamurire, spuse Sasuke. De ce esti atat de linistita? Castelul nu te sperie deloc? Si cum de erai atat de calma atunci cand ne-ai gasit? Nici fericita, nici speriata…
- Ba sunt speriata, raspunse rozalia. Sunt foarte speriata. De amintiri. Mi-e frica sa nu ma doboare. De-asta nu am vrut sa vin aici. Mi-era teama de amintiri…
Sasuke se uita putin ciudat la ea, apoi insa murmura:
- Amintiri…stiu cum e.
Cu aceste cuvinte, Sasuke s-a retras de la balcon ducandu-se sa se odihneasca.
<Cred ca ar trebui sa fac si eu la fel…>
Soarele veghea asupra somnului copiilor din Catel, incercand sa le aline suferinta. In sfrasit pacea a reusit sa se instaleze printre ei.
Ei bine, va multumesc mult de comm-uri. Angel of darkness si Lynn ma bucur ca si voua va place ^_^ Acum, acest cap o sa fie mai lung, si la sfr o sa fie cam grabita act, ma scuzati, asa reactionez dupa o zi in care am lucrat mult si cu castile-n urechi....So, gomen anticipat :D Lynn si starnight, sa vedem cine posteaza prima ^_^
Capitolul IV – Castelul Bantuit – Partea a IV-a
Afara, cerul incepea sa se lumineze, Astrul incercand sa patrunda prin perdelele groase ce stateau la geam. Cerul se dezvelea de patura de negura de peste noapte, afisand un albastru intins. Crengile copacilor se dezmorteau, incercand sa se ridice pentru a vedea ce se petrece in Castelul pe care l-au strajuit atatia ani si pe care acum niste straini l-au invadat. Niste straini…si o fata cunoscuta. Mai nou, doua fete cunoscute.
Sa vedem, deci, ce se petrece in Castel.
Rozalia si Mico erau inca in cautarea baietilor. In mana Sakurei era o flacara roz, menita sa lumineze drumul. Niciuna dintre fete nu scotea vreun cuvant. Ochii verzi ai rozaliei stateau tinta in fata, fiind mai reci ca niciodata, insa ochii rosii ca sangele ai lui Mico se plimbau dintr-o parte intr-alta, parca incercand sa recunoasca locul. Trecuse mult timp de cand nu mai fusese acolo. Acum Castelul ii parea o jucarie veche, nefolositoare. De fapt, ei demult i se paruse acest loc nefolositor. Din moment ce nu o putea ajuta sa isi mareasca puterea, si era acolo doar pentru distractie… Si nu o distractie care sa ii placa ei. Ea se distra doar atunci cand vedea cum oamenii sufera, se distra cand ranea si distrugea, se distra cand vedea teama pe fata victimelor sale… Desigur, printre victime nu putea sa se numere si Sakura. Ba mai mult, Mico isi dorea sa o apere pe Sakura, manata de acea dragoste ce zacea in strafundul inimii sale patata de pacat.
Deodata, Sakura se opri. Ea si Mico ajunsesera in fata unei camere cu usi imense. Inauntru se auzeau voci de baieti:
- Iar am ajuns intr-o camera mare si buna de nimic?! Poate mai sunt si pe-aici capcane… Cum iesim de-aici?? Nu vreau sa mor!
- Calmeaza-te, disperatule! N-o sa mori! Si daca o sa mori o sa avem grija si fim invitati la petrecera lui Sasuke data in cinstea disparitiei pentru totdeauna a idiotului. Si acum hai sa mergem. Si nu mai urla!
Dupa acest schimb de replici, Sakura si Mico au auzit pasi.
- Bine, sopti Sakura. Hai se ne punem planul in aplicare.
- Avem un plan? intreba Mico.
- N-avem nevoie, noua ne e usor sa ii speriem. Haide!
Fetele s-au facut invizibile, apoi au deschis usor usile. Baietii s-au intors imediat, sperand ca e cineva din grupul lor ce vine sa ii salveze. Insa speranta li s-a spulberat cand au vazut ca in spatele usilor nu se afla nimeni. S-au uitat in toate partile in camera, insa erau doar ei.
- Ciudat…spuse Kiba. Nu se poate ca vantul sa fie de vina.
<Mersi de idee, fraiere.>
Deodata un vant puternic incepu sa suiere prin camera, speriindu-i pe baieti.
- Ce stati idiotilor? tipa Sasuke. E clar ca e un inamic. Hai, concentrati-va!
Baietii au dat ascultare spuselor brunetului, insa erau atat de speriati, incat nu au reusit nimic.
<Mico, baga niste lumini rosii.>
Mico asculta si camera fu deodata luminata de faclii rosii, bagand si mai tare groaza in baieti, sau poate ar trebui sa le spunem gaini.
- La naiba, Sasuke, se auzi vocea tremuranda a lui Naruto, nu-i niciun inamic. Astea-s fantome! Castelul Bantuit e cu adevarat bantuit!
Aceste fraze i-au facut pe restul sa inlemneasca de frica, pana cand o ceata densa isi facu aparitia in camera, trezindu-i la realitate. Acum facliile rosii pareau si mai infioratoare. Ceata se intensifica, nedandu-le voie baietilor sa se vada unii pe altii.
- La dracu, sa ma scoata cineva de-aici! se auzi urletul lui Neji.
Se parea ca teama colegilor era contagioasa, reusind sa il sperie usor si pe Sasuke. Sakura si Mico isi folosira puterile pentru a crea fantasme in jurul brunetului, apoi facand auzite tipete din ce in ce mai stridente. Brunetul era acum cuprins de groaza.
<Punct ochit, punct lovit! Bravo, Mico! Si partea cea mai buna este ca am filmat tot. O sa fac cateva exemplare si pentru fete, insa originalul il pastrez eu, ca sa am de ce sa rad oricand vreau, si sa ma mandresc ca a fost munca mea>
*Adica a noastra!* Ii transmise mintal Mico.
<A noastra, a noastra. Acum hai sa oprim asta pana nu fac pe ei>
*Neah, mai am chef sa ii mai sperii un pic*
<La ce te gandesti?>
*Fii atenta!*
Ceata se risipi putin, lasand baietilor ceva vizibilitate. Asta doar pentru a vedea cum…
- Un bolovan urias vine spre noi!!
Bolovanul se rostogoli dupa baietii uzi leoarca si ingroziti pana cand acesti aunsera la perete si se lipira de el, scapand ca prin urechile acului de bolovanul ce se opri datorita partii de sus ce atinse peretele.
<Uhuu! Bravo, Mico! Mi-a placut!>
*Si inca n-am terminat.*
Mico apasa pe o piatra de pe peretele din dreapta, facand ca din tavan sa cada serpi, fix in capul baietilor. Acestia au inceput sa urle si sa alerge ca bezmeticii.
- AAA! IA-L DE PE MINE! IA-L DE PE MINE!
Sakura si Mico si-au pus mana la gura, incercand sa isi estompeze rasul.
*Nu m-am mai distrat asa de cand l-am vazut pe Yuki cu o galeata in cap si cu cearsaful legat pe post de pelerina, incercand sa faca pe super-eroul! Baietii sunt asa de idioti!*
<Doamne, mi-au dat lacrimile! Nu pot sa cred ca vad! Cred ca dupa ce o sa afle ce le-am facut o sa ma omoare!>
*Chiar, te-ai gandit ca fetele s-ar putea sa dea vina pe tine? Adica, daca baietii se supara…*
<Sigur o sa se supere! Oricum, cine zice ca o sa afle?>
Mico nu mai spuse nimic. Stia ca Sakura e puternica, insa inima ei nu era de gheata. Daca isi dadeau seama, puteau sa o raneasca. Atunci bruneta observa ceva: un baiat blond, statea teapan si alb ca varul in mijlocul camerei, in timp ce ceilalti inca urlau speriati de serpi. Se parea ca blondul se ferise de atacul fetei. Sau…poate ca cineva il ajutase.
<Gata Mico, mersi de ajutor. Hai sa incetam, ca mai au putin si lesina.>
Dintr-o miscare, Mico facu serpii sa dispara, apoi ceata si facliile rosii. Baietii se calmara.
- S-a terminat? se auzi vocea infricosata a lui Kiba.
- Cred ca da…Adica sper…
Sakura zambi, apoi pleca incet din camera, in timp ce Mico disparea intr-un fum negru. Cand ajunse la o distanta apreciabila de camera in care ea si Mico ii terorizasera pe baieti, deveni iar vizibila, si porni, nevinovata, spre aceasta. Acolo ii gasi pa baieti pe jos, tremurand ca varga.
- Ce-i cu voi? Se auzi glasul rozaliei, ce-i facu pe cei de pe jos sa tresara.
- Sakura-chan! se auzi strigatul de fericire al blondului, ce veni in fuga catre prietene lui, si o stranse in brate, tremurand.
- Naruto…
Sakura il imbratisa, in timp ce inima i se frangea.
<Nu am vrut sa il sperii…eu doar…a fost o mica farsa…cred ca am cam exagerat…Imi pare rau!>
- Hai sa ne caram de-aici! se auzi vocea lui Sasuke, putin tremurata. M-am saturat de locul asta!
Deodata, brunetul isi dadu seama de ceva:
- Cum ne-ai gasti?
- Pai…M-am despartit de restul, si am auzit tipete de aici, raspunse rozalia, imbratisandu-l incontinuare pe blond. Am intrat sa vad ce se intampla si de aici stii si tu.
- Poti sa ne conduci la fete? intreba Kiba.
- De cand Maria Ta vorbeste cu mine, intreba fata ridicand din spranceana.
Kiba se incrunta, in timp ce rozalia ramase cu spranceana ridicata. Se parea ca dadeau un razboi – cine ceda primul pierdea. Se parea ca rozalia rezista, asa ca satenul nu a avut ce fac deacat sa se predea. Sakura zambi, apoi, tinandu-l pe saracul Cavaler Timid de mana, ii conduse pa baieti pana la colegele ei, care sarira bucuroase de gatul lui Sasuke.
- Ce-ai facut atata? ii sopti TenTen rozaliei.
Aceasta ii arata camera cu care filmase toata scena. M-am gandit ca v-ar plpacea mai mult sa nu va murdariti pe maini, si sa vizionati acasa niste baieti fraieri cu fete de zombi.
- Buna idee, spuse TenTen facandu-i cu ochiul.
- Ehm, a observat cineva ca Iruka-sensei nu e aici? facu Naruto care se desprinsese in sfarsit de rozalie.
- Da, se auzi deodata o voce, Iruka-sensei a observat.
Din spatele elevilor aparu Iruka, ce zambea larg. Elevii sarira imediat pe el, cerandu-i explicatii si fiind foarte nervosi, in special baietii, dintr-o anume cauza. Profesorul ii linisti, spunandu-le ca totul a trecut, si ca acum vor merge la culcare. De parca nu s-ar fi intamplat nimic.
Elevii se dusera cuminti dupa senseiul lor, acesta conducandu-i spre niste camere de la etaj. Acum totul se linistise.
Era dimineata, insa copii dormeau. Numai Sakura statea pe balconul de la acmera sa, privind Astrul ceresc. In mintea ei amintirile incercau sa-si faca loc, Castelul ocupand o parte din ele. Insa fata a fost adusa la realitate de vocea brunetului, ce parea sa fie pe balconul din camera de alaturi.
- Ce vrei? Intreba rozalia cu o voce rece.
- Am o nelamurire, spuse Sasuke. De ce esti atat de linistita? Castelul nu te sperie deloc? Si cum de erai atat de calma atunci cand ne-ai gasit? Nici fericita, nici speriata…
- Ba sunt speriata, raspunse rozalia. Sunt foarte speriata. De amintiri. Mi-e frica sa nu ma doboare. De-asta nu am vrut sa vin aici. Mi-era teama de amintiri…
Sasuke se uita putin ciudat la ea, apoi insa murmura:
- Amintiri…stiu cum e.
Cu aceste cuvinte, Sasuke s-a retras de la balcon ducandu-se sa se odihneasca.
<Cred ca ar trebui sa fac si eu la fel…>
Soarele veghea asupra somnului copiilor din Catel, incercand sa le aline suferinta. In sfrasit pacea a reusit sa se instaleze printre ei.
![[Imagine: thekillers.png]](http://i683.photobucket.com/albums/vv193/SteaPurpurie/thekillers.png)