Sarutul ispitei

[Riynka]

Cap IV




Asezata pe fotoliul din sufragerie, Ylerra se gandea la persoana care ii lasa semnul. Satu ore pe acel fotoliu pierduta in ganduri, incat nu baga de seama ca timpul s-a scurs cu repeziciune. Ridica usor capul de pe genunchi si isi arunca privirea pe fereastra. Ziua a fost inlocuita de noapte, iar zgomotul infernal de o liniste apasatoare. Melancolia a cuprins-o din nou, insa de aceasta data in amintirile ei nu i-a aparut Josh, ci frumoasa Grecie, pe care a parasit-o acum multi ani. In fiecare seara ea si tatal ei ieseau pe balcon si mancau masline in timp ce se uitau la stele. Nu mai mancase de mult si ii era dor de gustul lor. Renuntase la acest obicei pentru a nu o dezamagi pe mama sa adoptiva. Nu isi mai amintea de toti membrii fostei sale familii, dar inca mai tinea minte ca avea o familie foarte numeroasa, cu multi unchi, matusi si verisori din plin. Era foarte suparat pe cand era mica, deoarece ea era singura dintre verii ei, ce nu avea frati si surori, insa ceilalti o considerau foarte norocoasa, deoarece nu trebuia sa isi imparta averea cu nimeni. Trustul familiei Vasillis era foarte mare, iar ea detinea trei sferturi din el, fapt ce starnea invidia celor din interiorul familiei, dar si din exteriorul acesteia. Isi aducea aminte foarte vag de un var, care era foarte apropiat de ea pe cand era copila. Stia cum il cheama, dar chipul il uitase si oricat de mult incerca sa isi aminteasca nu reusea.
- Ce amintiri frumoase!
Era o noapte cu un cer atat de senin si frumos, incat era pacat sa nu iesi la o plimbare cu masina. Se imbraca cu o rochie rosie lunga pana in pamant, dintr-un material foate fin, cu multe despicaturi, isi lasa parul desfacut, se dadu cu putin fard rosu, creion de ochi si rimel, iar pe buze cu un ruj rosu ca focul, se incalta cu o pereche de sandale aurii si se indrepta spre masina. Isi arunca plicul de aceeasi culoare ca sandalele in masina si porni in viteza pe strazile Londrei, indreptandu-se spre Rouge et Noir. Avea nevoie de o vodka cu lamaie si de o companie placuta.
In 10 minute ajunse la destinatie, cobori din masina si ii dadu portarului cheile pentru a o parca. Intra in club, se indrepta spre bar si isi saluta prietenul:
-Salut Tim! Roy a venit?
-Este in spate gasculita verifica bauturile. Doresti sa bei ceva pana termina?
-Nu multumesc merg la el, dar pregeteste-mi o vodka cu lamaie pana ma intorc!
Roy! Roy! Roy esti aici? Roy!
-Bauu!
-Roy, idiotule m-ai speriat de moarte. Ai terminat aici, te invit sa bem ceva.
-Vin imediat, ia-o inainte, te ajung din urma. Apropo gasculito esti superba in seara asta...
-Da! da! da! si eu te iubesc pestisor!
Asezandu-se la masa sa obisnuita Ylerra atrase multe priviri. Li se parea ciudat ca masa care purta semnul V.I.P. era ocupa de fiecare data de aceeasi persoana. Acel spatiu era mereu ravnit de persoane cu influenta, care doreau sa-si impresioneze cunoscutii, deoarece Rouge et Noir era unul dintre cele mai bune localuri din Londra.
Cei doi terminara de baut cate o vodka, atunci cand Ylarra termina de povestit ceea ce patise. Barbatul se infuria si lovi cu pumnul in masa. Ea il calma rapid si schimba repede subiectul. A inceput sa rada cu pofta de glumele facute de Roy si isi schimba repede starea de spirit, pana cand au observat ca un tanar se certa cu barmanul, aruncandu-i in fata un tenc de bani si aratand cu mana spre masa femeii. Amandoi se indreptau acum spre bar pentru a calma apele. Roy incerca fara prea mult noroc sa-l faca sa inteleaga ca masa aceea apartine patronului si ca nimeni nu are voie acolo inafara de el si de familia sa.
Vazand ca Roy nu reuseste sa-l calmeze Ylerra interveni in discutie:
-Ma scuzati domnule pot sa va ajut cu ceva?
-Stapanul meu doreste masa aceea, insa domnii spun ca nu este posibil.
-Pot sa vorbesc cu el?
-Imi pare rau domnisoara, insa stapanul meu nu intelege engleza, este grec.
-Cu atat mai bine, se pare ca este un compatriot de-al meu.
Ma scuzati domnule, sunt Olivia Vasillis va pot ajuta cu ceva?
-Mi s-a spus ca localul acesta este unul dintre cele mai bune, insa se pare ca prietenii mei s-au inselat amarnic.
-V-as ruga sa nu vorbiti asa, Rouge et Noir este comoara mea. Daca doriti cu adevarat sa stati la acea masa nu este nicio problema...
-Ylerra?!
-...dar din pacate va trebui sa o impartiti cu mine. Sper ca nu deranjeaza?
-Mi-ar face mare placere!
Ajunsi la masa Ylerra a inceput sa vorbeasca, uitand sa se mai opreasca, fiind fericita ca poate sa comunice cu cineva in limba sa natala, dupa atatia ani.
-Imi cer scuze se pare ca am acaparat toata discutia. Sunt 11 ani de cand nu am mai vorbit in greca cu cineva. Ma bucur sa te cunosc, ma numec Olivia Ylerra Vasillis, sper sa ne mai vedem pe durata sederii tale in Londra, bineinteles daca doresti si tu.
- Mi-ar face mare placere. Eu sunt Alexander Milosovici Vasillis, ma bucur sa te reintalnesc prinkípissa mou. Au trecut multi ani de cand nu te-am mai vazut, ai ramas la fel de frumoasa ca in copilarie...

*prinkipissa mou = printesa mea