Under full moon [+18 Yaoi]

[Nywa]

Capitolul 3

Incercam sa imi fac inima sa bata normal, mai ales dupa socul ce l-am avut mai devreme, cand i-am simtit mana umeda pe pielea mea. Dupa ce mi-am revenit cat de cat, m-am uitat dupa sirena, ce statea covrig pe fundul cilindrului, iar coama de par negru, fara impletituri sau bijuteri sau orice altceva, ce sa ii impodobeasca pletele de carbune, formau un fel de cortina, impotriva privirilor curioase.
- Sa mergem, spun calm, fiindca sirena nu avea sa ma mai auda o data cantand pentru ea, ca sa vina la suprafata. Daca ii foame, n-are decat sa vina la mal si sa isi ia din cos, mormai, deschizand usa de la laborator, asteptand ca cei doi sa plece, ca eu sa raman singur cu darul meu.
M-am intors inapoi la margine si m-am uitat in apa, fiind intampinat de niste ochii atat de albastri si frumosi, incat pareau albi, in acea lumina, mult mai albi decat ai mei, fiindca ai mei deveneau cenusi, pe cand la ea erau albi in lumina artificeala. O vad cum se ridica mai mult, aratandu-si pieptul, facandu-ma sa casc gura de uimire.
- Esti o sirena-baiat! Exclam de uimire, facandu-l sa se dea usor in spate, clipind de cateva ori, iar urechile lui, ce pareau cu niste aripioare, se miscara usor printre pletele negre, al carui breton, ii intra in ochi.
Isi dadu bretonul din ochi, cu o miscare lina si eleganta, parca vrand ca eu sa savurez fiecare gest pe care il facea in acel moment, ispitandu-ma sa vreau ca sa il am in pat, gustandu-i dulceata trupului sau mitic. Am cascat gura, cand i-am vazut cele doua tatuaje magnifice ce semanau cu niste stropi sau cozi de peste, in forma tribala, conturate cu rosu-aprins si colorate cu albastru-lapislaz. Porneau de sub ochi si cobora pana la linia maxilarului din spate, dandu-i un aer misterios si exotic, chiar erotic. Buzele usor plinute, senzuale, erau ferm lipite, una de cealalta, facandu-l sa para foarte serios, pentru cineva ca el.
- Imi pare rau, spun, incercand sa imi ascund cat de cat, incantarea si imfumurarea, cand am sa le spun celor doi, ca aceasta fiinta fabuloasa este un baiat-peste si nu o fata-peste. N-am stiut ca esti barbat-peste, ii spun pe un ton bland, facand fiinta aceeia sa se apropie de margine, punand antebratele pe pasarela de otel, privindu-ma curios. Cum va numiti voi? Il intreb curios, incercand sa nu tresar, cand imi apuca mana in a sa, incepand sa se uite curios la degetele mele, apoi lipindu-si palma de a mea, putand sa ii simt pielea umeda si incretita, din cauza racoarei din laborator.
Il vad cum isi pierdu interesul pentru mine, uitandu-se cu jinti la cosul de fructe de langa mine. Zambesc prietenos si imi dau jos hainele, ramand in boxeri in caz ca voi pica in apa, sa nu imi ud chiar toate hainele. Imi bag un picior in apa, simtindu-i rapid mana pe membrul meu din apa, cercetandu-ma atent, mirandu-se cum am par pe picioare, fata de el, care n-are par decat pe scalp. Iau un fruct si il dau, iar tanarul il lua cu ambele maini, zambindu-mi si muscand din fruct, aratandu-si dantura perfecta, cu dinti drepti si albi, incat si cei mai buni dentisti le-ar vrea pacient macar o data. Ma aplec spre el, intizand cu grija mana spre urechiusile sale, ce erau branhii si aripioare. Baiatul-sirena se opri din mestecat, privindu-ma cu niste ochi fixi, isi misca putin urechiusele, lasandu-se sa se scufunde in jos, intorcandu-se sub apa.
- De ce nu ne-ai spus ca e un el! Striga Dalida, facandu-ma sa imi pierd echilibrul si sa pic in bazin cu tot cu fructele. Sti ce? Am sa-i spun tatalui tau, ca vreau sa merg acasa! M-am saturat sa ma tratezi ca pe o jucarie sexuala! Tipa fata, facandu-ma sa ma uit la ea nedumerit si plictisit.
- In trei zile acostam la un punct de plecare si de acolo, poti pleca oriunde vrei tu, ii dau replica inapoi, iar tanara scoase un sunet nearticulat, plecand din incapere, tropaind ca o vaca ce era.
Cand ea iesi, intra David cu o cutie de carton in brate si cum se auzea acolo, erau diferite chesti pentru creatura.
- I-am adus lui Neptun niste jucari sa nu se plictiseasca, spuse satenul, asezand cutia de carton la margine, langa mine, fiindca eu intre timp am iesit din apa.
- Neptun? Intreb creatura din apa, ce iesi la suprafata, apropiindu-se tematoare de noi, cu panerasul dupa el, in care au fost fructele. Te cheama Neptun sau asa nu poti sa ne spui numele tau? Il intreb, uitandu-ma calm, cum David ii dadu o minge de plaja in mana.
El nu raspunse la intrebarea adresata de mine, facandu-ma sa ma gandesc, ca nu ne intelege limba. Chicotesc usor, cand il vad cum inota cu spatele, tinand mingea pe pantecul sau, ca si cand acel lucrul l-ar tine la suprafata sa nu se inece. Ii privesc fata angelica, constantand ca isi tinea ochii intredeschisi, iar mimica chipului era una plictisita si adormita, iar in minte imi venira cuvintele tatei, ca soarele ii face rau, cea ce insemna ca el dormea ziua si era activ noaptea. Noaptea...
- David, hai sa mergem, este obosit. Lasa-i aici cutia cu jucari. Daca vrea ceva de acolo, se uita si isi ia, ii raspund satenului la intrebarea nerostita, cu privire la lucrurile ce le-a adus pentru el.
Iesim din laborator, arucandu-i baiatului-sirena o ultima privire, iar ochii nostri ni s-au intalnit cateva secunde, inainte ca el sa dea drumul mingii si sa se scufunde ca un mort in apa mari. Ciudat, imi soptesc in minte, clipind de cateva ori, cand am iesit la lumina, sub soarele arzator de mediteraniana sau indian. In fine, una din doua. Ma uit la ceas si vad ca era trei dupa-masa, asta insemna ca era pranzul, iar taicamiu ne astepta sa mancam toti, ca apoi sa imi faca reprosuri cu privire la Dalida. Tarfa, era cuvantul pentru ea...

Ascultam plictisit crizele de gelozie ale Dalidei in fata tatei in legatura cu noul meu cadou din partea tatei. Ca si mine, barbatul casca din cinci in cinci minute si se uita la ceas.
- Dalida in doua zile acostam in Venetia - orasul era sustinut de pilioane moderne din beton armat si otel - si o voi suna personal pe mama ta, sa vina sa te ia, spuse tata, potolind-o pe retarda asta. Am vazut ca i-ai adus niste jucari cadoului tau, mi se adresa parintele, facandu-ma sa il privesc cu o spranceana ridicata. Am fost sa ii verific rana, ma lamuri de unde stia despre cutie si mingea de plaja.
- Ma duc sa ii duc acum de mancare si poate il invat sa vorbeasca, ii marturisesc tatalui meu, iesind din birou si trecand pe la bucatarie, luand de acolo niste fructe de mare, iar bucatarul imi indesa sub nas un peste proaspat prins, curatat pe interior, crud, in caz ca vroia "Neptun" sa manance.
Deschid cu greu usa de la laborator, dar imagina ce ma intampina a fost una... fantastica. Baiatul-sirena statea in fund pe pasarela, isi pieptana pletele lungi si de carbune, iar o voce atat de dulce, de tenor, matasoasa si fara nici o imperfectiune, rasuna intre pereti de fier, facand sa para locul, unul angelic. Imi trebui o secunda sa recunosc strofa ce am cantat-o sa il scot la suprafata prima data. Am lasat cu grija cosul cu mancare pe podea, ascultandu-l vrajit cum canta calm, privindu-i fermecat miscarile elegante si foarte atente, chiar daca canta. Dupa un timp se opri din cantat, dar ingana cantecul intr-o soapta foarte scazuta, ce semana cu o melodie de fundal. Din greseala niste fise mi-au cazut pe podea, facandu-l pe tanar sa se intoarca speriat spre mine, vrand sa se bage in apa. Din instinct il apuc de incheietura maini pentru a ramane la suprafata, dar sunt tras in apa, udandu-ma din cap pana in picioare. Ies deasupra apei, scuipand-o si tusind de cateva ori, auzind un chicotit usor si fantomatic, ce ma facu sa ma intorc spre baiatul-sirena.
- De ce nu vorbesti cu mine? Il intreb, inotand spre el, dar se dadea usor in spate, creeand efectul ca m-as misca in reluare. Ce esti tu? Esti triton? Continui intrebarile, iar cand am pomenit numele de triton, fata lui care era pana atunci angelica se intuneca, facandu-l sa para cel mai feroce pradator din istoria pamantului.
- Eu nu triton, spuse pe un ton calm, rece de imi dadea fiori de gheata, iar mainile sale asezate pe pieptul meu, ma impingeau spre mal. Eu nu monstru triton, eu siren, spuse cu lipsa de cuvinte de legatura, aratand ca se forteaza sa isi gaseasca cuvintele sa se faca inteles.
- Imi pare rau, nu am vrut sa te jicnesc, spun cat pot de rar, urcandu-ma din nou cu fundul pe pasarela si trag spre mine panerul cu mancare. Ai un nume? Il intreb curios, uitandu-ma cu cata usurinta s-a ridicat in maini si a tras cutia cu jucari spre el, incepand sa caute ceva pe acolo. Eu sunt Gabriel Cast, ma prezint, intizand spre el un fruct de mare, facandu-l sa isi atinteasca privirea de gheata spre mine.
- Menses, spuse scurt un cuvant, scotand din cutie un Cub Rubik, ce il puse de o parte, apoi toate lucrurile scoase le aseza la loc. Eu Menses, ma lamuri cu acel cuvant, facandu-ma sa imi dau seama ca era numele sau de fapt.
Il vad pe Menses cum imi zambeste enigmatic, ce ar inebuni fetele pe loc, in timp ce inota cu spatele si cu fata la mine, iar mainile sale faceau Cubul Rubik, fara macar sa se uite la el, iar eu nu ii puteam umari miscarile degetelor lungi. Atat de rapid...