15-08-2012, 09:57 PM
VII
Auzindu-si numele din partea satenului Max se incrunta imediat, privirea lui parca voia sa il arda pe cel care il recunoscuse, dar acest lucru era inevitabil trebuia sa se astepte la asa ceva. Niciodata nu il uitase Alex de cand se certase cu el pentru Elisa, de cand aparuse ca o umbra intre cei doi naruindu-i orice vis cu iubita lui. Nu intelesese nici pana acum de ce il ura atat de mult, de ce nu voise niciodata sa fie impreuna cu sora lui.
Apusul de soare era asa frumos incat niciodata nu ai fi vrut sa pleci de acolo, razele care palpaiau incet zbatandu-se sa ramana cel putin cateva minute mureau incet pentru a elibera zenitul in favoarea reginei, da in favoarea reginei, ea cu atingerile ei reci, albe proteja cuplul privind-o emotionati. Nu exista un moment mai fericit pentru cei doi decat acesta, amandoi singuri fara nimeni care sa ii desparta, nici parintii lui, dar nici fratele ei.
Simteau ca erau cei mai fericiti din toata lumea chiar daca totul durase decat o singura noapte, iar apoi avea sa ii omoare incet, incet. Se alintau spunandu-si ca nimeni nu ii va desparti niciodata mai ales dupa aceasta noapte in care ea devenise pentru prima data a lui, fusese primul barbat din viata ei si poate si ultimul, dar nu ii pasa tot ceea ce conta era ca el o strangea in brate si o saruta pe frunte. Pletele-i lungi atarnau in mii de valuri in jurul umerilor, coborau pana mai jos de mijloc, tinandu-i loc de asternut acoperindu-i trupul gol care tremura cand inspira si expira cel de langa ea.
- Te, zise el prinvind-o in ochii, iubesc !
Un moment frumoasa fata nu fusese in stare sa zica nimic, era pentru prima data cand ii zicea acele cuvinte, isi imaginase mii de scenarii despre cum va fi, dar acum cand in sfarsit le auzisese inima parca i se oprise din batut. Nu crezuse niciodata ca va fi atat de minunat, atat de frumos, voia sa ii spuna si ea la randul ei ca il iubeste mai mult decat orice pe lume, dar gura parca i se inclestase si nici macar clestele nu putea sa ii smulga un cuvant.
Curand lacrimile invadasera ochii cotropind incet, incet obrajii, iar tanarul de langa ea i le stergea usor cu sarutari.
- Te iubesc, raspunse intru-un final tanara, dar Alex trebuie sa mergem acasa !
- Inca nu iubito, zise satenul sarutandu-i mainile, nu vezi cat suntem de fericiti ? Chiar vrei sa ne intoarcem sa ne certam din nou cu ai mei si cu Max ? Nu ai vazut ca nu vrea in ruptul capului sa ne vada impreuna ?
Dupa aceste cuvinte lacrimile din nou aparusera, dar de data aceasta barbatul nu le mai vazuse deoarece ea avea privirea atintita spre pamantul de sub picioare. O durere ii aparuse in suflet pe langa toata fericirea alaturi de el si anume durerea pentru fratele ei, stia cat de rau era si cat rau putea face, dar il iubea prea mult pe saten incat sa il asculte pe fratele cel mare.
Fericirea celor doi nici nu durase mai mult de o noapte caci aproape de ei se auzea un automobil accelerat la maxim, se auzeau cauciucurile care acum probabil lasau dare negre pe intreg asfaltul, simtind un fior din adancul sufeltului blonda deja banuise ca era fratele ei si dupa instinct, dar si dupa zgomotul masinii, era total diferit fata de celelalte. Indemnandu-l pe saten sa se imbrace cat mai repede deoarece nu voia ca fratele ei sa ii vada astfel, ea simtea deja cum paralizase numai la gandul ca ii va intalnii ochii verzi care ii ardeau sufletul caci ea era vie, iar el mort.
Curand se auzeau pasi strivind creungutele cazute la pamant, iar Elisa deja incepuse sa creada ca iubitul ei va fi omorat. Din negura noptii aparuse un barbat inalt, brunet cu ochii asemeni smaraldelor si cu sprancenele impreunate datorita nervozitatii care era prezenta pana si in miscari. Era imbracat decat intr-o pereche de pantaloni negri scurti, poate din cauza ca nu mai avusese timp de imbracaminte cand aflase de sora lui, cu cine era si ce facea, dar si asa avea un trup de invidiat. Curburile prezente pe abdomenul lui erau scaldate de lumina lunii, iar picioarele solide se bucurau de atingerea firisoarelor de iarba care crescusera destul de mult ajungand pana aproape de genunchi. Se uita urat la cei doi neputand sa scoata un cuvant, era dezamagit de ceea ce facuse sora lui dupa tinuta baiatului care nu apucase decat sa isi ia chilotii, iar faptul ca barbatul care ii corupsese fiinta cea mai draga pe lume, ii strangea mana si il privea cu incredere ii facea sangele sa clocoteasca. Isi simtea obrajii fierbinti, iar ochii parca erau injectati, mici firisoare rosii si vineti aparusera pe chipul lui alb. Nu acceptase inca de la inceput relatia dintre cei doi, Elisa putea sa fie si cu un demon si cu un inger, dar nu cu un om indiferent cine era acel om, nu putea sa fie cu un om, era interzis acel lucru, dar inevitabilul se produsese isi blestema in gand viata, isi blestema slabiciunea pentru ea, trebuia sa il fi omorat din prima pe saten, astfel lucrurile nu deveneau atat de grave. Acum era prea tarziu. . .
- Elisa Van Necker, zise barbatul cuprinzandu-i mana si impingandu-l pe barbatul de langa ea, asta e ultima data cand il mai vezi !
- Max, raspunse blondina impingand cu o mana in abdomenul lui tare, te rog ! Il iubesc, nu intelegi ?
Facandu-se ca nu auzise ceea ce ii spusese Elisa o trage de incheietura mainii spre masina, dar in acel moment simtise o mana pe umar intorcandu-l in spate imediat, era Alex plin de furie deoarece ii fusese furata iubita. Nici nu apucase sa stranga pumnul caci brunetul il impinge cu o forta supranaturala intr-un copac apoi zambind in coltul gurii ca si cum ar avea parte de un triumf. Elisa incercand sa ajunga la iubitul ei incepe sa planga rugandu-l din suflet sa o lase alaturi de el, dar Max nu avea un suflet bun, el era plin de ura si toata sentimentele intunecate parca aveau salasul in el.
Se indreapta repede spre masina luand-o in brate pe draga lui sora, deoarece se incapatana sa nu mai mearga un singur pas, dar uitandu-se pentru ultima data in spate muta din privire un trunchi de copac destul de mare pe picioarele lui Alex, deoarece satenul datea semne ca si-ar reveni. Un urlet infiorator se auzise in acel moment, iar dupa aceea nimic probabil barbatul ranit lesinase sub aceea greutate.
- Ce tampenie, nu mai trebuie sa mergem cu masina ! Oricum iubitul tau e lesinat, zise Max lasand-o jos pe Elisa, asa ca vom zbura ! Nu iti fa griji pentru mortul ala deja trei demoni o sa il duca acasa ! Stii ca nu mai pot sa omor pe nimeni o perioada !
Simtind cum niste degete fragile ii ating spatele satenul trasare renuntand sa il mai priveasca pe Max. Langa el era Corina care-l privea intrebatoare neintelegand de ce se uita de cateva minute bune la stapanul casei, nu intelegea nici de unde il cunostea si abia astepta sa afle adevarul. Brunetul il privea pe Alex cu un zambet larg facandu-i parca in ciuda deoarece banuia ca el isi amintise de ceea ce se intamplase, defapt starea de nervozitate a barbatului din fata lui parca il hranea, il alimenta, ar fi stat ore intregi in fata lui doar sa ii vada figura crispata si incretita. Acelasi lucru nu se putea spune cand era vorba de Corina, la ea era diferit si Max era constient de acest lucru, adica fusese cu multe femei, dar niciuna nu ii trezise asemenea senzatie pe care nici el nu stia ce era. In preajma tinerei vanator trupul lui mort, rece de secole parca incepea sa se incalzeasca, iar inima ce incetase sa bata acum mult timp datea semne ca s-ar trezi, dar in mintea lui nu acceptase acest lucru si i se parea imposibil deoarece el fusese stapanul intunericului mult timp, iar niciun sentiment bun nu isi facuse loc in sufletul sau.
- Sper ca m-am facut destul de inteles, zise Maximilian coborand incet trepetele si indreptandu-se spre Corina, cina va fi servita in cateva minute ! Iar domnisoara Corina, relua el prinzandu-i mana tinerei si sarutand-o, daca mi-ar face bucuria de a lua masa cu mine in sala principala, as fi foarte incantat !
Uitandu-se spre tovarasul sau blondina era putin incomodata de cererea care ii fusese inaintata, dar semnul de aprobare facut de Alex o linistise putin. Curand satenul isi ceruse scuze deoarece nu voia sa manance absolut nimic in aceea seara inaintand usor pe holul care ducea spre camera lui cu mainile in buzunar. Nu isi facea griji pentru prietena lui, stia ca Max nu ii va face nimic atata timp cat ea nu intreba despre trecutul lui si cunoscand-o destul de bine pe amica lui stia ca nu este interesata de trecutul cuiva ci doar de prezent.
Ajungand in fata camerei sale isi reazma capul pe tocul usii incercand sa isi gaseasca linistea pe care o cauta, simtea ca nu mai putea sa reziste nici macar o secunda in acel loc, toate acele intamplari din trecut devenisera iar vii. Era peste capacitatea lui, iar sentimentele se imprastiasera, se amestecasera intr-un mod haotic. Nu mai stia pe cine iubea, pe cine ura, pe de o parte era Adelina, pe alta parte era Elisa, iar pe cealalta parte era Max si in final era si dragostea de frate pe care i-o purtase ani la rand Corinei. Nu mai stia ce sa faca, dar in final satul de acel zbucium si punand mana pe clanta pentru a intra in camera lui sa se odihneasca auzise o voce firava, tematoare care ii strigase numele destul de incet pentru a fi auzit doar de el. Dupa vocea aceea de inger isi datuse imediat seama ca era vorba de Adelina lui care aparuse de nicaieri. Era imbracata intr-o rochita alba scurta, extrem de scurta dupa reactia pe care i-o produsese satenului, transparenta si un halat din acelasi material care ii acoperea umeri si o parte din maini. Era ca un inger cu pletele pe spate fluturand in stanga si dreapta cu fiecare pas pe care-l facea. Se indrepta incet spre Alex privindu-l in ochii asa cum nu mai facuse pana acum, se vedea dupa pasul greu pe care-l facea ca era hotarata sa-si duca ideea pana la sfarsit. Ajungand fata in fata cu el, pret de cateva secunde il priveste timid, iar inima parca ii sarea din piept cand vedea cum o privea cel de langa ea, dar intr-un final facandu-si curaj si-a deschis gura cea mica cu buzele rosii articuland cateva cuvinte pe care probabil Alex nu le va uita niciodata, dar nici ceea ce avusese sa urmeze.
- M-am decis in legatura cu tine, zise Ade mangaindu-i usor chipul barbatului pe care-l iubea, si am luat o decizie ! Daca tot o sa mor in acest castel, relua ea mai tarziu tragand o gura mare de aer, macar sa nu tanjesc toata viata dupa un lucru pe care l-as fi putut face !
Lexxu iti multumesc de comentariu si am tinut cont de sfatul tau :* Sper ca vei trece din nou si pe la acest capitol.
Va rog sa imi scuzati greselile de tastare :"> dar nu am stat sa le corectez deoarece sunt obosita.
Sper ca nu v-am dezamagit !
Auzindu-si numele din partea satenului Max se incrunta imediat, privirea lui parca voia sa il arda pe cel care il recunoscuse, dar acest lucru era inevitabil trebuia sa se astepte la asa ceva. Niciodata nu il uitase Alex de cand se certase cu el pentru Elisa, de cand aparuse ca o umbra intre cei doi naruindu-i orice vis cu iubita lui. Nu intelesese nici pana acum de ce il ura atat de mult, de ce nu voise niciodata sa fie impreuna cu sora lui.
Apusul de soare era asa frumos incat niciodata nu ai fi vrut sa pleci de acolo, razele care palpaiau incet zbatandu-se sa ramana cel putin cateva minute mureau incet pentru a elibera zenitul in favoarea reginei, da in favoarea reginei, ea cu atingerile ei reci, albe proteja cuplul privind-o emotionati. Nu exista un moment mai fericit pentru cei doi decat acesta, amandoi singuri fara nimeni care sa ii desparta, nici parintii lui, dar nici fratele ei.
Simteau ca erau cei mai fericiti din toata lumea chiar daca totul durase decat o singura noapte, iar apoi avea sa ii omoare incet, incet. Se alintau spunandu-si ca nimeni nu ii va desparti niciodata mai ales dupa aceasta noapte in care ea devenise pentru prima data a lui, fusese primul barbat din viata ei si poate si ultimul, dar nu ii pasa tot ceea ce conta era ca el o strangea in brate si o saruta pe frunte. Pletele-i lungi atarnau in mii de valuri in jurul umerilor, coborau pana mai jos de mijloc, tinandu-i loc de asternut acoperindu-i trupul gol care tremura cand inspira si expira cel de langa ea.
- Te, zise el prinvind-o in ochii, iubesc !
Un moment frumoasa fata nu fusese in stare sa zica nimic, era pentru prima data cand ii zicea acele cuvinte, isi imaginase mii de scenarii despre cum va fi, dar acum cand in sfarsit le auzisese inima parca i se oprise din batut. Nu crezuse niciodata ca va fi atat de minunat, atat de frumos, voia sa ii spuna si ea la randul ei ca il iubeste mai mult decat orice pe lume, dar gura parca i se inclestase si nici macar clestele nu putea sa ii smulga un cuvant.
Curand lacrimile invadasera ochii cotropind incet, incet obrajii, iar tanarul de langa ea i le stergea usor cu sarutari.
- Te iubesc, raspunse intru-un final tanara, dar Alex trebuie sa mergem acasa !
- Inca nu iubito, zise satenul sarutandu-i mainile, nu vezi cat suntem de fericiti ? Chiar vrei sa ne intoarcem sa ne certam din nou cu ai mei si cu Max ? Nu ai vazut ca nu vrea in ruptul capului sa ne vada impreuna ?
Dupa aceste cuvinte lacrimile din nou aparusera, dar de data aceasta barbatul nu le mai vazuse deoarece ea avea privirea atintita spre pamantul de sub picioare. O durere ii aparuse in suflet pe langa toata fericirea alaturi de el si anume durerea pentru fratele ei, stia cat de rau era si cat rau putea face, dar il iubea prea mult pe saten incat sa il asculte pe fratele cel mare.
Fericirea celor doi nici nu durase mai mult de o noapte caci aproape de ei se auzea un automobil accelerat la maxim, se auzeau cauciucurile care acum probabil lasau dare negre pe intreg asfaltul, simtind un fior din adancul sufeltului blonda deja banuise ca era fratele ei si dupa instinct, dar si dupa zgomotul masinii, era total diferit fata de celelalte. Indemnandu-l pe saten sa se imbrace cat mai repede deoarece nu voia ca fratele ei sa ii vada astfel, ea simtea deja cum paralizase numai la gandul ca ii va intalnii ochii verzi care ii ardeau sufletul caci ea era vie, iar el mort.
Curand se auzeau pasi strivind creungutele cazute la pamant, iar Elisa deja incepuse sa creada ca iubitul ei va fi omorat. Din negura noptii aparuse un barbat inalt, brunet cu ochii asemeni smaraldelor si cu sprancenele impreunate datorita nervozitatii care era prezenta pana si in miscari. Era imbracat decat intr-o pereche de pantaloni negri scurti, poate din cauza ca nu mai avusese timp de imbracaminte cand aflase de sora lui, cu cine era si ce facea, dar si asa avea un trup de invidiat. Curburile prezente pe abdomenul lui erau scaldate de lumina lunii, iar picioarele solide se bucurau de atingerea firisoarelor de iarba care crescusera destul de mult ajungand pana aproape de genunchi. Se uita urat la cei doi neputand sa scoata un cuvant, era dezamagit de ceea ce facuse sora lui dupa tinuta baiatului care nu apucase decat sa isi ia chilotii, iar faptul ca barbatul care ii corupsese fiinta cea mai draga pe lume, ii strangea mana si il privea cu incredere ii facea sangele sa clocoteasca. Isi simtea obrajii fierbinti, iar ochii parca erau injectati, mici firisoare rosii si vineti aparusera pe chipul lui alb. Nu acceptase inca de la inceput relatia dintre cei doi, Elisa putea sa fie si cu un demon si cu un inger, dar nu cu un om indiferent cine era acel om, nu putea sa fie cu un om, era interzis acel lucru, dar inevitabilul se produsese isi blestema in gand viata, isi blestema slabiciunea pentru ea, trebuia sa il fi omorat din prima pe saten, astfel lucrurile nu deveneau atat de grave. Acum era prea tarziu. . .
- Elisa Van Necker, zise barbatul cuprinzandu-i mana si impingandu-l pe barbatul de langa ea, asta e ultima data cand il mai vezi !
- Max, raspunse blondina impingand cu o mana in abdomenul lui tare, te rog ! Il iubesc, nu intelegi ?
Facandu-se ca nu auzise ceea ce ii spusese Elisa o trage de incheietura mainii spre masina, dar in acel moment simtise o mana pe umar intorcandu-l in spate imediat, era Alex plin de furie deoarece ii fusese furata iubita. Nici nu apucase sa stranga pumnul caci brunetul il impinge cu o forta supranaturala intr-un copac apoi zambind in coltul gurii ca si cum ar avea parte de un triumf. Elisa incercand sa ajunga la iubitul ei incepe sa planga rugandu-l din suflet sa o lase alaturi de el, dar Max nu avea un suflet bun, el era plin de ura si toata sentimentele intunecate parca aveau salasul in el.
Se indreapta repede spre masina luand-o in brate pe draga lui sora, deoarece se incapatana sa nu mai mearga un singur pas, dar uitandu-se pentru ultima data in spate muta din privire un trunchi de copac destul de mare pe picioarele lui Alex, deoarece satenul datea semne ca si-ar reveni. Un urlet infiorator se auzise in acel moment, iar dupa aceea nimic probabil barbatul ranit lesinase sub aceea greutate.
- Ce tampenie, nu mai trebuie sa mergem cu masina ! Oricum iubitul tau e lesinat, zise Max lasand-o jos pe Elisa, asa ca vom zbura ! Nu iti fa griji pentru mortul ala deja trei demoni o sa il duca acasa ! Stii ca nu mai pot sa omor pe nimeni o perioada !
Simtind cum niste degete fragile ii ating spatele satenul trasare renuntand sa il mai priveasca pe Max. Langa el era Corina care-l privea intrebatoare neintelegand de ce se uita de cateva minute bune la stapanul casei, nu intelegea nici de unde il cunostea si abia astepta sa afle adevarul. Brunetul il privea pe Alex cu un zambet larg facandu-i parca in ciuda deoarece banuia ca el isi amintise de ceea ce se intamplase, defapt starea de nervozitate a barbatului din fata lui parca il hranea, il alimenta, ar fi stat ore intregi in fata lui doar sa ii vada figura crispata si incretita. Acelasi lucru nu se putea spune cand era vorba de Corina, la ea era diferit si Max era constient de acest lucru, adica fusese cu multe femei, dar niciuna nu ii trezise asemenea senzatie pe care nici el nu stia ce era. In preajma tinerei vanator trupul lui mort, rece de secole parca incepea sa se incalzeasca, iar inima ce incetase sa bata acum mult timp datea semne ca s-ar trezi, dar in mintea lui nu acceptase acest lucru si i se parea imposibil deoarece el fusese stapanul intunericului mult timp, iar niciun sentiment bun nu isi facuse loc in sufletul sau.
- Sper ca m-am facut destul de inteles, zise Maximilian coborand incet trepetele si indreptandu-se spre Corina, cina va fi servita in cateva minute ! Iar domnisoara Corina, relua el prinzandu-i mana tinerei si sarutand-o, daca mi-ar face bucuria de a lua masa cu mine in sala principala, as fi foarte incantat !
Uitandu-se spre tovarasul sau blondina era putin incomodata de cererea care ii fusese inaintata, dar semnul de aprobare facut de Alex o linistise putin. Curand satenul isi ceruse scuze deoarece nu voia sa manance absolut nimic in aceea seara inaintand usor pe holul care ducea spre camera lui cu mainile in buzunar. Nu isi facea griji pentru prietena lui, stia ca Max nu ii va face nimic atata timp cat ea nu intreba despre trecutul lui si cunoscand-o destul de bine pe amica lui stia ca nu este interesata de trecutul cuiva ci doar de prezent.
Ajungand in fata camerei sale isi reazma capul pe tocul usii incercand sa isi gaseasca linistea pe care o cauta, simtea ca nu mai putea sa reziste nici macar o secunda in acel loc, toate acele intamplari din trecut devenisera iar vii. Era peste capacitatea lui, iar sentimentele se imprastiasera, se amestecasera intr-un mod haotic. Nu mai stia pe cine iubea, pe cine ura, pe de o parte era Adelina, pe alta parte era Elisa, iar pe cealalta parte era Max si in final era si dragostea de frate pe care i-o purtase ani la rand Corinei. Nu mai stia ce sa faca, dar in final satul de acel zbucium si punand mana pe clanta pentru a intra in camera lui sa se odihneasca auzise o voce firava, tematoare care ii strigase numele destul de incet pentru a fi auzit doar de el. Dupa vocea aceea de inger isi datuse imediat seama ca era vorba de Adelina lui care aparuse de nicaieri. Era imbracata intr-o rochita alba scurta, extrem de scurta dupa reactia pe care i-o produsese satenului, transparenta si un halat din acelasi material care ii acoperea umeri si o parte din maini. Era ca un inger cu pletele pe spate fluturand in stanga si dreapta cu fiecare pas pe care-l facea. Se indrepta incet spre Alex privindu-l in ochii asa cum nu mai facuse pana acum, se vedea dupa pasul greu pe care-l facea ca era hotarata sa-si duca ideea pana la sfarsit. Ajungand fata in fata cu el, pret de cateva secunde il priveste timid, iar inima parca ii sarea din piept cand vedea cum o privea cel de langa ea, dar intr-un final facandu-si curaj si-a deschis gura cea mica cu buzele rosii articuland cateva cuvinte pe care probabil Alex nu le va uita niciodata, dar nici ceea ce avusese sa urmeze.
- M-am decis in legatura cu tine, zise Ade mangaindu-i usor chipul barbatului pe care-l iubea, si am luat o decizie ! Daca tot o sa mor in acest castel, relua ea mai tarziu tragand o gura mare de aer, macar sa nu tanjesc toata viata dupa un lucru pe care l-as fi putut face !
Lexxu iti multumesc de comentariu si am tinut cont de sfatul tau :* Sper ca vei trece din nou si pe la acest capitol.
Va rog sa imi scuzati greselile de tastare :"> dar nu am stat sa le corectez deoarece sunt obosita.
Sper ca nu v-am dezamagit !