29-07-2012, 12:09 AM
IV
Era o liniste in sufrageria de oaspeti, o liniste in care cei trei isi puteau auzi respiratia scadata din partea celor doi barbati. Alex isi incrucisase mainile sub barbie si privindu-l fix pe batran pentru a nu scapa din vedere nicio emotie din partea acestuia. Curand fizionomia batranului era schimbata, sparncenele se impreunasera, dadu-i o alura nervoasa, se vedea cu ochiul liber ca nu ii convenise atitudinea satenului. Ridicandu-se de la masa, batranul se indreapta spre fotoliu asezandu-se incet, fara zgomot si scotand un oftat.
- Nu stiu in ce masura voi fi inteles sau dincontra, zise batranul punandu-si mana la frunte, nimeni nu a mai trecut pe aici de mult timp, nu stiu de ce de treizeci de ani sunt un umil angajat al acestui castel, un majordom, care a avut grija de acesti doi copii care au ramas fara parinti, ei sunt stapanii castelului, dar sunt singuri, ei nu au mai indraznit sa iese in lume de cand au fost dezamagiti, dar aceasta poveste tine de viata stapanilor mei si nu am niciun drept sa vorbesc despre ea . . . !
- Dar ce legatura are, zise Alex nerabdator, aceasta cu ce v-am intrebat eu ?
- Ai rabdare dragule, ai rabdare, zise majordomul facand un gest cu mana dreapta cu intentia de a domoli spiritul tanarului, nu mai are rost sa va spun mai multe, dar o servitoare care ardea un smoc de iarba, pe care va invit sa il vedeti daca nu ma credeti, m-a anuntat ca avem vizitatori dupa ce ea a incercat sa se apropie de dumneavoastra, dar fiind impiedicata de acest brav animal, a venit la mine. In privinta usii, ea a fost cumparata de la o mosie, nu este vina stapanilor mei pentru ce reprezinta, ei au cumparat-o pentru lemnul masiv, cat despre tavan a fost pictat acum multe decenii, asa ca nu am nici eu vreo explicatie. Acum va rog sa ma scuzati, dar vreau sa ma retrag, o servitoare va va arata dormitoarele, zise batranul indreptandu-se spre usa, noapte buna !
Cei doi ramasesera singuri in sufragerie, uitandu-se unul la celalalt, dar satenul era nervos, adica uitase lucrul cel mai important, faptul ca o cunostea pe Corina, isi deschidea incet cate un nasture de la bluza, simtea ca fierbea de nervi, totul i se parea atat de ciudat, atat de misterios, incat nici macar dovada care inchidea un dosar nu i se parea in acel moment suficienta. Se ridicase brusc de la masa facandu-i un semn de " Pa ! " Corinei si pornind spre usa urmat de servitoarea cea tanara, care arata destul de bine, dar in acel moment Alex nu se putea gandii la asa ceva.
Deschizandu-i usa frumoasei slujnici si uitandu-se pentru ultima data la prietena lui, a plecat. Holul fusese zugravit acum multi ani, dupa cum se observau micile crapaturi, culoarea visiniu inchis se incadra perfect cu tabolurile prezente la fiecare cinci pasi. Nu puteai spune ca te incanta acel mers continuu, adica chipurile acelor oameni parca te urmareau, ochii lor parca te priveau.
Alex nu era genul sa se abtina, deci era si normal sa se uite la fusta scurta a persoanei care il conducea in dormitor, avea niste picioare superbe, iar fusta neagra conica ii punea soldurile in evidenta " O da Alex, zise satenul frecandu-si barba cu degetul aratator, hai ca pui mana si pe asta ! "
Curand au ajuns in fata dormitorului, iar slujnica deschizand usa nu isi datuse seama ca satenul ii cuprinsese mijlocul urandu-i un " Noapte buna ! " incet la ureche, fata fetei se innrosise brusc ceea ce insemna ca fusese intimidata de el. Un zambet ii aparuse barbatului in coltul gurii si stand in usa urmand fiecare pas al fetei pana aceasta disparuse din aria lui vizuala.
Inchizand usa, baiatul isi arunca intr-un colt camasa care parea in acel moment o povara pentru el si se arunca in pat incercand sa adoarma, dar nu putea, nu putea sa nu se gandeasca la acest loc ciudat, dar macar era incantat de camera in care urma sa doarma. Patul semana cu un baldachin sau mai bine spus chiar era un baldachin de culoare neagra cu lenjeria albastra, camera era vopsita intr-un alb care la lumina celor cinci lumanari avea o culoare galbuie, de tavan era agatat un candelabru de cristal gigantic, dar era doar de forma deoarece nimeni nu se urcase pana acolo sa alimenteze lampile cu gaz. In mare parte satenului ii placea atmosfera acelei camere, ridicandu-se din pat el se indreapta spre fereastra care avea draperii albe confectionate din acelasi material ca al carpei pe care o adusese ogarul, dar nebagand in seama acel detaliu el se uita la cerul care prevestea o furtuna, adica in indepartare se vedeau fulgerele cazand aproape de pamant.
Uitandu-se lung la zenitul care ii aparuse in fata, el observa ceva alb, mic, o faptura aproape de castel, o femeie imbracata in alb, dar nevenindu-i sa creada isi inchide ochii pret de cateva secunde, iar apoi faptura disparuse " Clar, zise Alex indepartandu-se la de fereastra, am innebunit ! "
Satenul isi indreapta pasi spre pat, dezbracandu-se de pantofi si pantaloni, se arunca in imensul baldachin, somnul ii inchisese ochii chiar daca el se incapatanase sa ramana treaz, dar o atingere rece pe care o simtise pe obraz il trezeste imediat. Apucase cu violenta mana care-l mangaia reusind sa se faca auzit un tipat mic.
- Alex, zise aceea persoana, ma doare, dragule da-mi drumul !
- Nu se poate, zise satenul sarutand aceea mana, nu cred ca esti tu, nu poti fi tu, iubito de ce m-ai lasat ?
Hei Nix multumesc :* poate ca acest capitol reuseste sa va incante, adica asa sper :))
Era o liniste in sufrageria de oaspeti, o liniste in care cei trei isi puteau auzi respiratia scadata din partea celor doi barbati. Alex isi incrucisase mainile sub barbie si privindu-l fix pe batran pentru a nu scapa din vedere nicio emotie din partea acestuia. Curand fizionomia batranului era schimbata, sparncenele se impreunasera, dadu-i o alura nervoasa, se vedea cu ochiul liber ca nu ii convenise atitudinea satenului. Ridicandu-se de la masa, batranul se indreapta spre fotoliu asezandu-se incet, fara zgomot si scotand un oftat.
- Nu stiu in ce masura voi fi inteles sau dincontra, zise batranul punandu-si mana la frunte, nimeni nu a mai trecut pe aici de mult timp, nu stiu de ce de treizeci de ani sunt un umil angajat al acestui castel, un majordom, care a avut grija de acesti doi copii care au ramas fara parinti, ei sunt stapanii castelului, dar sunt singuri, ei nu au mai indraznit sa iese in lume de cand au fost dezamagiti, dar aceasta poveste tine de viata stapanilor mei si nu am niciun drept sa vorbesc despre ea . . . !
- Dar ce legatura are, zise Alex nerabdator, aceasta cu ce v-am intrebat eu ?
- Ai rabdare dragule, ai rabdare, zise majordomul facand un gest cu mana dreapta cu intentia de a domoli spiritul tanarului, nu mai are rost sa va spun mai multe, dar o servitoare care ardea un smoc de iarba, pe care va invit sa il vedeti daca nu ma credeti, m-a anuntat ca avem vizitatori dupa ce ea a incercat sa se apropie de dumneavoastra, dar fiind impiedicata de acest brav animal, a venit la mine. In privinta usii, ea a fost cumparata de la o mosie, nu este vina stapanilor mei pentru ce reprezinta, ei au cumparat-o pentru lemnul masiv, cat despre tavan a fost pictat acum multe decenii, asa ca nu am nici eu vreo explicatie. Acum va rog sa ma scuzati, dar vreau sa ma retrag, o servitoare va va arata dormitoarele, zise batranul indreptandu-se spre usa, noapte buna !
Cei doi ramasesera singuri in sufragerie, uitandu-se unul la celalalt, dar satenul era nervos, adica uitase lucrul cel mai important, faptul ca o cunostea pe Corina, isi deschidea incet cate un nasture de la bluza, simtea ca fierbea de nervi, totul i se parea atat de ciudat, atat de misterios, incat nici macar dovada care inchidea un dosar nu i se parea in acel moment suficienta. Se ridicase brusc de la masa facandu-i un semn de " Pa ! " Corinei si pornind spre usa urmat de servitoarea cea tanara, care arata destul de bine, dar in acel moment Alex nu se putea gandii la asa ceva.
Deschizandu-i usa frumoasei slujnici si uitandu-se pentru ultima data la prietena lui, a plecat. Holul fusese zugravit acum multi ani, dupa cum se observau micile crapaturi, culoarea visiniu inchis se incadra perfect cu tabolurile prezente la fiecare cinci pasi. Nu puteai spune ca te incanta acel mers continuu, adica chipurile acelor oameni parca te urmareau, ochii lor parca te priveau.
Alex nu era genul sa se abtina, deci era si normal sa se uite la fusta scurta a persoanei care il conducea in dormitor, avea niste picioare superbe, iar fusta neagra conica ii punea soldurile in evidenta " O da Alex, zise satenul frecandu-si barba cu degetul aratator, hai ca pui mana si pe asta ! "
Curand au ajuns in fata dormitorului, iar slujnica deschizand usa nu isi datuse seama ca satenul ii cuprinsese mijlocul urandu-i un " Noapte buna ! " incet la ureche, fata fetei se innrosise brusc ceea ce insemna ca fusese intimidata de el. Un zambet ii aparuse barbatului in coltul gurii si stand in usa urmand fiecare pas al fetei pana aceasta disparuse din aria lui vizuala.
Inchizand usa, baiatul isi arunca intr-un colt camasa care parea in acel moment o povara pentru el si se arunca in pat incercand sa adoarma, dar nu putea, nu putea sa nu se gandeasca la acest loc ciudat, dar macar era incantat de camera in care urma sa doarma. Patul semana cu un baldachin sau mai bine spus chiar era un baldachin de culoare neagra cu lenjeria albastra, camera era vopsita intr-un alb care la lumina celor cinci lumanari avea o culoare galbuie, de tavan era agatat un candelabru de cristal gigantic, dar era doar de forma deoarece nimeni nu se urcase pana acolo sa alimenteze lampile cu gaz. In mare parte satenului ii placea atmosfera acelei camere, ridicandu-se din pat el se indreapta spre fereastra care avea draperii albe confectionate din acelasi material ca al carpei pe care o adusese ogarul, dar nebagand in seama acel detaliu el se uita la cerul care prevestea o furtuna, adica in indepartare se vedeau fulgerele cazand aproape de pamant.
Uitandu-se lung la zenitul care ii aparuse in fata, el observa ceva alb, mic, o faptura aproape de castel, o femeie imbracata in alb, dar nevenindu-i sa creada isi inchide ochii pret de cateva secunde, iar apoi faptura disparuse " Clar, zise Alex indepartandu-se la de fereastra, am innebunit ! "
Satenul isi indreapta pasi spre pat, dezbracandu-se de pantofi si pantaloni, se arunca in imensul baldachin, somnul ii inchisese ochii chiar daca el se incapatanase sa ramana treaz, dar o atingere rece pe care o simtise pe obraz il trezeste imediat. Apucase cu violenta mana care-l mangaia reusind sa se faca auzit un tipat mic.
- Alex, zise aceea persoana, ma doare, dragule da-mi drumul !
- Nu se poate, zise satenul sarutand aceea mana, nu cred ca esti tu, nu poti fi tu, iubito de ce m-ai lasat ?
Hei Nix multumesc :* poate ca acest capitol reuseste sa va incante, adica asa sper :))