Memento Non Mori

[Lucifer]

Dupa cateva luni de absenta va aduc un nou capiyol sper sa va placa si multumesc inca odata celor care citesc.


Legat pe veci de Ochiul Lunii


Să nu îţi uiti niciodată trecutul caci acesta se întoarce atunci când te aştepti mai putin.
-Edan

Trecutul... acel amalgam de evenimente şi amintiri prin care ai trecut cu ani în urmă, este cel ce te formează ca fiinţă, arată celorlalti cine eşti tu în prezent, dar ramâne el oare acolo unde e locul, în spate, cedează el oare locul prezentului? Raspunsul în cazul meu este nu! Trecutul meu întotdeauna mă urmareşte, este ca un obiect metalic atras parcă de un magnet invizibil pe care se pare că îl pot asupra mea. Amintiri dureroase uneori îmi strapung mintea şi gândurile ca nişte pumnale ascutite şi încinse ce îmi ard şi ultima farâmă de control apoi un val de regrete amintiri şi durere mă navaleşte. Uneori persoane pe care le urasc se întorc în viata mea provocându-mi scârbă sau ură, ranindu-i pe cei care îi iubesc, iar alteori dar rar persoane pe care le-am iubit şi pe care le-am crezut moarte , persoane la mormântul carora am plâns blestemat lumea şi natura pentru că mi le-a furat de lângă mine.

Unii ar spune că reîntâlnirea cu acele persoane ar fi una placută care ar trebui să vindece acele rani din suflet, dar nu e întotdeauna aşa, mai ales dacă ai petrecut multi ani învinuindu-te pentru moartea lor, în cazul meu mii. Oricât de dur ai fi şi oricât de rece ai fi sau cât de groasă îţi este masca o fisură în ea tot apare într-un asemenea caz. Încerci din rasputeri să îţi alungi acel sentiment de vinovăţie şi să te bucuri de reîntâlnire dar nu reuşeşti pe deplin, caci şocul este prea mare. După ani lungi în care ai plâns, acum pur şi simplu nu poti accepta faptul că acea persoană nu te-a cautat în tot acest rastimp, iar acest fapt nu face decât să îţi întarească dubiile, acela că poate încă nu te-a iertat.

Privind în urmă la conversatia cu Ariadna în fata acelei oglinzi, fel şi fel de sentimente mi-au navalit în suflet şi în minte. Ce putea fi acea surpriză? Ariadna nu facea surprize şi cadouri doar de dragul de a face, ci o facea pentru a uimi, şi tot ea era cea care era la curent cu tot ce mi s-e întâmplă chiar dacă era departe de mine şi nu comunicam ani întregi. Nu îmi puteam lua gândul de la cuvintele ei „am o surpriză pentru tine în Stuttgard”. Urma ca mai târziu să îmi adeveresc şi întaresc încă odată convingerile despre Ariadna. Ea era printre cei mai loiali dintre fii şi fiicele ale mele şi cea care ar fi facut orice pentru fericirea mea.

Venise în sfârşit ziua plecarii. În seară zilei de 4 august eram cu totii îmbracati, înarmati cu armele pe care ni le alesesem şi pornim la galop fiecare calare pe un cal negru Eram precum nişte naluci negre în acea noapte al carei cer era întunecat şi noros acoperind luna a carei lumini cu greu reuşea să se facă vazută, stelele erau şi ele ascunse speriate de acei sumbrii nori. Era o noapte perfectă pentru a disparea fară urmă. Adrenalina îmi alerga prin vene gândindu-mă la lupta ce avea să urmeze şi la multele noduri ce aveau să fie desfacute. Viata tuturor din micul meu clan avea să fie schimbată încurând.

Nu ne-am oprit până a doua zi când soarele a apus, pentru a îi antrena pe cei doi, iar caii să primească o odihnă bine meritată. Ne-am oprit dintr-o poiană de-a lungul careia şerpuia un pârâu unde am legat caii pentru a se adapa şi odihnii. Hektor a plecat pentru a vâna pentru masa de prânz, iar eu şi Johann am ramas pentru a îi antrena pe Medeea şi Athos. Johann a ales-o pe Medeea lasându-mă pe mine să îl antrenez pe Athos.

-Athos, eşti gata să fi umilit am spus eu râzând?

- Nu chiar, mai întâi vreau sa las o taietură pe corpul tau pentru a îţi şterge zâmbetul acela de pe fata, a spus acesta râzând la randul lui.
Cat timp eu si Athos eram ocupati cu tachinarea si rasul, Medeea a fost doborâtă la pamânt de catre Johann care avea o sabie lipita de gatul ei.

- Si uite aşa, vrajitoareo, a spus acesta rostind ultimul cuvânt ca pe o jignire, eşti moarta, cea ce înseamnă ca eşti absolut inutila fara magia ta. Zece secunde! Ha, patetic si nici nu am folosit armele pe care le folosesc de obicei. Nu eşti buna nici pentru a profita de handicapul pe care ti l-am dat.

- Johann, ia-o mai uşor, am spus eu râzând si in nici un caz sa nu foloseşti cutite, biciuri sau mânuşile tale.

- Arh... nu am nevoie de ajutorul tau pentru a ma ocupa de tancul asta, a spus Medeea printre dinti. I-am ignorat total comportamentul si vorbele fixându-mi atentia pe Athos care avea sa vadă in curând de ce eram in stare. Am ridicat de jos un bat cu un diametru de patru centimetrii si am început sa alerg la viteza mea maxima in jurul lui, urcându-mă din când in când prin copaci pentru a îl deruta, apoi in mai putin de o secunda fiind lângă el si lovindu-l puternic cu băţul peste abdomen, acesta rupându-se la contactul cu pielea lui.

- Aşa lupta un vampir am spus eu zâmbind parşiv in timp ce Athos era plin de uimire si frica in acelaşi timp. Inca mai crezi ca poti sa laşi o taietură pe corpul meu? Nu te-a învăţat Zein nimic? Zein, am strigat eu uitându-mă la acesta care era la umbra unui copac pe pamânt, nu cumva lectiile si antrenamentele tale s-au desfăşurat in bordeluri si taverne? Nu îmi spune ca tu nu mai eşti in stare sa antrenezi un tanc. Uită-te la el inca nu realizează ce s-a întâmplat, am spus eu de-a dreptul iritat de comportamentul lui Athos si de atitudinea lui Zein care parea sa nici nu ma observe.

Am scos un cutit din teaca de la cizma mea dreapta si l-am aruncat cu toată forta înspre Zein, care cu toate ca ma ignorase pana atunci l-a prins imediat si l-a aruncat înapoi cu aceiaşi putere.

- Caine prost, am spus eu râzând prinzând in acelaşi timp cutitul.

- Lipitoare, a spus el ridicându-se râzând, mi-ai jignit si lovit stapânul pregateşte te pentru o bataie. Amândoi ne-am aruncat unul la celalalt cu o viteza si forţă uimitoare, pumnii noştri fixându-se unul in obrazul celuilalt, sângele sarind imediat din gurile noastre. Ne-am îndepartat amândoi unul de celalalt apoi învârtindu-ne in cerc ne-am calculat unul altuia mişcarile, aşteptând ca celalalt sa facă prima mişcare.

Aveam sa câştig aceasta lupta Zein nu era un om al rabdarii, imediat ce s-a plictisit de acest joc de-a şoarecele si pisica s-a aruncat asupra mea, iar eu folosindu-mă de viteza am alergat in spatele lui lovindu-l cu forţă cu picioarele in coloana, aruncându-l pe burta câţiva metri in fata mea. S-a ridicat rapid ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat, mârâind puternic si fioros, unghiile începând sa ii crească pe masură ce furia se acumula in el.

De data aceasta eu am fost cel luat prin surprindere deoarece Zein folosindu-se de urletul lui mental a reuşit sa ma deruteze îndeajuns de mult încât unghiile lui sa lase pe obrazul meu stâng patru linii însângerate, insa imediat ce întepatura acestora a ajuns la creierul meu m-am trezit din acea stare de ameteală provocata de urletul lui prinzându-i gatul si mana cu care ma zgâriase in acelaşi timp.

- Renunţă Zein, nu ma poti învinge, îţi este teama sa îţi arăţi adevarata forţă in fata lui Athos. Ţi-e teama ca se va speria imediat ce va vedea cruzimea cu care lupti de obicei?

- Taci din gura Edan, la fel de veninos ai ramas a spus acesta incercand sa zâmbească insa fara reuşită caci strânsoarea mea era prea puternica pe gatul lui.

- Am atins un punct sensibil Zein? Recunoaşte îţi este frică! Nu cred că i-ai aratat încă ce poate face cu adevarat acel urlet mental al tau!

- Te înşeli, a spus acesta luptându-se să se elibereze, iar eu eliberându-l.

- Nu mă înşel Zein şti bine asta eu niciodată nu mă înşel, sunt putine lucruri pe care nu le ştiu şi multe pe care le ştiu dar tac facând pe prostul, aşteptând să îmi joc cartea.

- Voi doi, ajunge a spus Hektor mârâind venind într-o mâna cu o caprioară din adâncul padurii. Edan îl voi antrena eu pe Athos tu eşti mult prea dur şi te aştepti ca el să învete să lupte aşa cum ai învăţat tu. Aici nimeni nu distruge pe nimeni, nu este o tabară de antrenament militar, iar Athos în nici un caz nu a fost crescut să depindă de sabii, topoare, cutite şi sabii duble pentru a se apara. Johann, a strigat Hektor mârâind plin de iritare, e valabil şi pentru tine, dacă o vei învăţa să lupte învaţ-o să lupte nu îţi folosi avantajele pentru a o umili. Şi mă rog de ce foloseşti un bici când acela este una din armele tale şi clar un avantaj pentru tine. La dracu’ îi voi antrena eu pe amândoi voi trei sunteti la fel, îngâmfati, credeti că dacă aveti câteva mii şi sute de ani înaintea lor... arh, a terminat Hektor aruncând caprioara în bratele mele şi luând o sabie scurtă din teaca legată de şaua calului sau.

Ştiu că am întrecut o limită acolo însă totul era necesar trebuia să aflu limitele puterilor lui Athos. Cât de departe putea să ajungă şi ce îl facea să îşi elibereze întreaga energie. Cunoscându-l pe baiat puteam spune că limitele îi erau aproape invizibile, iar punctul în care îşi pierde controlul este acela între şoc şi furie. Trebuia să ating acel punct indiferent de consecinte sau metode, chiar dacă trebuia să îl ranesc pe el sau pe Zein.
Interventia Lui Hektor a fost de-a dreptul inoportună deoarece m-a oprit mult prea devreme încă mai aveam până la punctul furiei caci şocul îl primise.

Diferenta de putere dintre mine şi el era uriaşă şi îi fusese demonstrată lasându-l fară cuvinte. Hektor habar nu avea de ce este în stare acest baiat sau ce era el de fapt. Nu spusesem nimanui dar aflasem di mintea lui Sanzzio tot ce se întâmplase. Erau lucruri care mă bucurau şi pe care aş fi vrut să le vad cu proprii mei ochi. Să îl învingă pe Mikhail atât de uşor şi să îşi joace cartile cu atâta maiestrie încât nici eu, nici Medeea şi nici Sanzzio să nu realizam nimic... Minunat! Oh şi era să uit de acel incident cu acea fată Aida! Din pură întâmplare am vazut acele imagini în mintea lui Zein. În sfârşit puterile lui ou fost trezite.

Mi-aş fi dorit să fiu acolo cad acest lucru urma să se întâmple, dar trebuia să mă aştept ca Zein să fie primul. Trebuia să mă multumesc cu gândul că eram singurul care ştia ce era Athos. Ştiam că imediat ce aveam să plec împreună cu Zein în padure lasându-l pe Johann să se ocupe de mâncare în timp ce Hektor îi antrena pe cei doi, Zein avea să mă întrebe ce se întâmpla cu Athos. Urma să joc din nou teatru ca de fiecare dată cad unul di apropiatii mei se hotara să îmi spună un secret pe care deja îl ştiam. Eram încă indecis, oscilând între a spune adevarul sau a mintii ţinând secretul încă putin până în Spania unde ne vom întâlni cu Damian şi fiul de sânge al lui Louis. Citind disperarea di mintea lui Zein am decis să îi spun adevarul fară a juca teatru dar... aveam să o fac sub juramânt de sânge.

Exact cum vazusem în mintea lui atunci când ne luptam, imediat ce Hektor a început antrenamentele Zein mi-a facut semn să îl urmez în padure. Am luat di rucsacul meu un pocal şi un cutit şi m-am avântat în padure cu acesta. Imediat ce am fost destul de departe încât să nu putem fi auziti de catre ceilalti Zein a încercat să îmi pună întrebarea care îl macina însă l-am oprit vorbind în locul lui.

- Edan, eu... aş vrea să...

- Să mă întrebi ce se întâmplă cu Athos? Ţi-am citit gândurile în timp ce ne luptam, nu te puteai gândi la altceva. Ştiu totul Zein, cum v-ati întâlnit, cum m-ati cautat ani de zile, cum l-ati omorât pe Mikhail şi vă multumesc pentru asta, cum ati ajuns până la urmă în Heraklion şi Athos a folosit Aeleshian, totul până în această zi!

- Nici nu mă aşteptam la mai putin de la tine, a spus el zâmbind. Deci ce se întâmplă cu Athos?

- Nu îţi voi spune nimic decât dacă accepti să faci un juramânt!

- Juramânt! Doar nu...

- Exact! Athos nu trebuie să afle încă, cel putin nu până ajungem în Spania. Poate muri dacă află acum caci furia îl va face să elibereze cantităţi uriaşe de energie.

- Edan ce se întâmplă cu el! Ce i-ai facut, ce i-a facut scorpia de Medeea?

- Nu i-a facut nimic Medeea, eu sunt vinovatul, am spus eu şi imediat a venit şi raspunsul lui Zein şi în ciuda prieteniei ce ne lega ghiarele lui au ieşit şi mâna lui sa strâns în jurul gâtului meu. Nu ai de ce să reactionezi aşa, nu este nimic grav, dar nu îţi voi spune nimic dacă nu accepti un juramânt!

- Bine accept, ce trebuie să fac?

- Dă-mi încheietura mâinii stângi şi ţine pocalul acesta sub încheietură, imediat ce i-am spus ce are de facut furia lui a disparut ghearele retragându-se şi facând în tocmai cum îi spusesem. Am taiat folosindu-mă de cutit încheietura, din rană începând să curgă sânge stacojiu al carui parfum îmbietor îmi mângâia simturile olfactive. Imediat ce o cantitate bună de sânge s-a strâns în pocal l-am luat din mâna lui şi punându-l sub încheietura mâinii mele stângi, înmânându-i astfel cutitul lui Zein. Lama cutitului a trecut pe pielea mea lasând în urma ei o rană din care curgea nestingherit sângele meu batrân.

- Acum ce trebuie să fac, a întrebat Zein nerabdator.

- Acum va trebui să taci până voi termina incantatia, am spus eu iritat.

Sângele intră.

Sângele iese.

Prin sânge viata curge.

Prin sânge moartea să umble.

Acest juramânt de va fi încalcat.

Blestemul mortii să fie aruncat.

Să miroase a putred şi viermii să-l manânce.

Focul să-l ardă şi scrum, cenuşă trupul să se facă.

Nici apa să nu-l stingă.

Nici magia să-l atingă.

Să ardă, să ardă,

Al vietii fitil.

Nici corp nici suflet în veci odihnă să nu aibă.

Vântul a început să bată violent în zona unde eram noi, iar crengile copacilor au început şi ele să se mişte unele cazând pe pamânt şi imediat ce faceau contact cu solul izbucnind în flacari. Ultima parte a început atunci când focul s-a stins. Din cenuşa ramasă de la foc am luat putina între degete şi am aruncat-o în pocal amestecând-o cu degetul aratator de la mâna dreaptă suflând apoi în pocal.

- Totul este gata, am spus cu seriozitate.

- Nu trebuia să fi atât de drastic încât să pui moartea ca preţ al încalcarii.

- Ba da! Aşa vei întelege mult mai bine riscurile. Bea jumatate, am spus înmânându-i pocalul. După ce el a baut a venit rândul meu. Am baut tot sângele ramas ignorând gustul cenuşiii şi încercând să mă concentrez pe mirosul şi gustul lui adevarat.

- Ţi-am facut jocul acum spune-mi ce se întâmplă cu Athos!

- Ştii povestea naşterii lui presupun. Atunci când l-am întâlnit pe Elias am ştiut imediat că din samânta lui va ieşi un baiat nu o fată aşa cu îşi dorea Medeea. Era doar o singură problemă, ştia cine era Medeea şi de ce era capabilă aşa că am fost nevoit să apelez la câteva trucuri. Citindu-i gândurile am aflat că îi placeau atât femeile cât şi barbatii în egală masura, aşa că l-am sedus, i-am baut sângele şi l-am hranit cu sângele meu, creând astfel pentru scurt timp o legatură între noi. După acest schimb de sânge a acceptat să se culce cu Medeea sângele vampiric dându-i curaj şi iluzia omnipotentei. În acel moment nu mi-am dat seama că sângele meu va avea un efect asupra copilului, de fapt nici nu ar fi avut dacă Medeea nu ar fi fost una dintre cele şase vrajitoare nemuritoare.

După ce am vrajit-o pe Medeea şi am lasat-o în compania lui Elias pe care îl vedea aratând asemeni mie, am plecat spre hanul unde eram cazat. În acea noapte în timp ce dormeam Ravemilean mi-au aparut în vis. Nu o să uit niciodată acel vis. Am fost pentru a treia dată în întreaga mea existenţă când mi-a fost frică. Vocile lor s-au auzit în acelaşi timp pe un ton superior şi autoritar încât întreaga mea fiinţă a început să tremure.

- Edan, Ravemilean nu apar în vise decât atunci când un dezastru e pe cale să se dezlantuie, doar nu vrei să spui că Athos... a spus Zein impacientat.

- Lasă-mă să termin şi vei afla totul. Ceea ce mi-au spus şi aratat m-a facut să tremur de frică şi să regret cu toată fiinta mea ceea ce facusem.

- Azim, prin aroganta ta nemarginită şi nepasarea pentru consecintele actiunilor tale ai dezlantuit asupra lumii o molimă mult mai rea decât moartea.

- Da...

- Linişte, Azim! Nu vorbi decât atunci când îţi vom da voie!

- Ce am facut, am spus eu ignorând total ordinul lor, dar urma să regret acea îndrazneala!

- Linişte, am spus, apoi au întins toti cinci mâinile spre mine, trupurile lor au devenit fantomatice, iar ochii lor au fost cuprinşi de o flacară albă, apoi corpul meu a fost ridicat în aer şi cea mai cumplită tortură a fost dezlantuită asupra mea.

- Ne pare rau că trebuie să ne comportam în acest fel cu tine, a spus Elleae, dar ceea ce ai dezlantuit asupra lumii este una din cele mai mari nenorociri care se vor abate asupra acesteia. Mi-au aratat apoi imagini îngrozitoare: sate arzând, câmpuri pline cu leşuri de oameni, vampiri, vârcolaci, teriantropi şi alte fiinte, toate purtând acelaşi stigmat, un circumpunct cu ţepi.

- Tu provoci totul, au spus cu rautate în glas. Tu, iar asta se va întâmpla dacă nu opreşti ce ai pornit. Aceasta îţi este sarcina, iar pedeapsa îţi este sigilarea magiei până în ziua când ea va trece prin procesul de transformare.

- Dar nu întele...

- Linişte, Azim, a spus Xereae corpul lui devenind din nou fantomatic şi aruncându-se spre mine cu intentia de a mă ataca fiind însă oprit de Elleae.

- Lasă-l să vorbească, frate, a spus aceasta.

- Nu înteleg nimic din toate astea, ce vină am eu şi cine este ea?

- Când i-ai dat acelui muritor sângele tau şi l-ai trimis să se culce cu vrajitoarea Medeea ai dezlantuit ceva de care noi înşine ne temem, au spus toti în acelaşi timp. Fiul Medeei şi al muritorului va deveni ceva inuman, nici vrajitor, nici vampir, nici om, posedând însă abilităţile tuturor, cartea pe care o vei gasi lângă pat atunci când te vei trezi îţi va explica totul, caci timpul este scurt şi esentialul trebuie să îl auzi de la noi, au spus ei cu o oarecare urmă de teamă în voce.

- Medeea, acea... anominatie, a spus Xereae, imediat ce va descoperi puterea copilului va avea un vizitator, spiritul ultimului devorator de suflete. Pasiunea ei pentru artefacte magice a adus-o aproape de medalionul pe care devoratorul îl purta. Ea nu ştie ce este... dar va afla caci copilul este una din cheile necesare pentru a dezlantui acea foame şi putere. Acum lasă-ne, Azim! Vei gasi restul informatiilor în cartea aceea. Pedeapsa ta ramâne, magia îţi va fi sigilată până când Medeea va fi transformată, iar atunci va trebui să o absorbi şi pe a ei. Pretul nereuşitei unei vraji de absortie este după cum şti moartea. Îţi jur că dacă vei muri voi avea grijă ca sufletul tau să fie cel mai chinuit din purgatoriu şi nimeni nici macar fratii sau surorile mele nu te vor ajuta.

- Şi aşa m-am trezit într-o baltă de sânge, slabit şi fară dram de magie în mine. Cât despre ceea ce este Athos aveam să aflu din acea carte. Athos dragul meu Zein este un incubus, un demon al placerii. Acesta este rezultatul amestecarii sângelui unui vampir cu cel al unei vrajitoare nemuritoare.

- Edan, să înteleg mai bine, Medeea va deveni un devorator?

- Da!

- Atunci de ce nu o omori acum cât este slabă?

- Trebuie să ramână în viaţă până va deveni un devorator pentru că doar atunci medalionul îşi va pierde puterile. Dacă o omor acum medalionul va gasi un alt purtator... şi nu, nu pot să distrug medalionul acum pentru că magia ce îl protejează e imposibil de rupt.

- Şi totuşi, a spus Zein temator, de ce nu îi putem spune lui Athos ce este?

- Transformarea lui în incubus este incompletă. Partida de sex cu acea Aida a fost doar prima parte. Sunt două cai pentru a completa transformarea. Prima este ca un vrajitor sau o vrajitoare să îl forteze să îşi folosească magia apoi să îi întoarcă propria energie împotriva lui însă este extrem de dureroasă! A doua nu doare însă este nevoie de un alt incubus. Am încercat în lupta mea cu el şi cu tine să îl enervez dar nu am reuşit. Copilul acela seamană prea mult cu mine. Îşi ascunde sentimentele şi emotiile foarte bine atunci când nu vrea să se dea de gol.

- Şi de unde facem rost de un incubus? Din câte am înteles de la tine nu pot fi mai mult de şase în întreaga lume nu sunt prea multe vrajitoare nemuritoare în plus Athos ar putea muri.

- Exact, însă nu te teme Louis a facut şi el un copil cu o vrajitoare nemuritoare, Rodrigo ne vă ajuta. Acum hai să ne întoarcem ceilalti vor venii după noi dacă nu aparem la cină.

Seara se lasase când am ajuns împreună cu Zein în poiana unde poposisem. Luna se arata sfioasă de după nori fiind încă în pozitie de urcare ceea ce era ciudat. În acea noapte ar fi trebuit să fie lună plină. Am rostit în gând o vrajă şi imediat în minte mi-au aparut rune şi simboluri ce fuseseră folosite pentru a împiedica luna să se împlinească. Un aliat! Dar cine... nu cunoşteam pe nimeni capabil de o astfel de vrajă înafară de mine şi Medeea. Să existe oare undeva acolo vraci sau vrajitoare la fel de puternici precum mine şi Medeea. Îmi era cu neputinţă să cred acest lucru chiar şi celelalte cinci vrajitoare nemuritoare nu erau nici pe departe de talia Medeei.

Imediat ce am ajuns în poiană am înlaturat acest gând şi m-am aşezat lângă Hektor în fata focului. După ce am cinat Hektor a început să îmi spună mie şi lui Zein roadele antrenamentelor, bucurându-mă să aud că Athos se descurca minunat cu sabia lungă, reuşind chiar să îl pună pe Hektor la pamânt.
Ceva s-a întâmplat atunci când Hektor a terminat de vorbit. Aerul a început să devină greoi, apoi am simtit un nod în gât ca şi cum cineva m-ar urmari, dar şi mai ciudat a fost urletul caracteristic unui vârcolac. Nu era un sentiment puternic, ci doar o senzatie aşa că am alungat-o repede din gând.

- Johann aş vrea să îţi propun ceva, a spus Hektor trezindu-mă din reveria mea.

- Ce anume, a întrebat Johann.

- Scuturile tale mentale sunt slabe în comparatie cu ale lui Edan sau ale mele. Îţi propun să facem un exercitiu. Eşti de acord?

- Da, desigur, a spus Johann, dar presupun că în acest exercitiu intră şi vrajitoarea şi Athos. A pronuntat cuvântul „vrajitoarea” pe ton rautacios şi ironic încât toată ura lui a fost exprimată în acel moment, schimbându-şi radical tonul când a vorbit de Athos.

- Medeea are patru mii de ani de experienţă în ridicarea scuturilor, iar Athos... s-a uitat scurt şi cu subînteles la mine, spunându-mi astfel fară ca ceilalti să îşi dea seama că simtise energia mea magică în aer şi că ştia că ascund ceva... am impresia, a continuat el uitându-se apoi la Athos că de antrenamentul lui mental se va ocupa Edan din moment ce Athos este un utilizator al telepatiei şi al telekineziei, spunând acestea l-a surprins atât pe Athos cât şi pe mine, deoarece ştiam că baiatul avea darul telepatiei dar nu credeam că veninul vampiric fusese atât de generos încât să îi dea şi darul telekineziei.

- Bine, a spus Johann, ce trebuie să fac?

- Ridică cel mai puternic scut al tau, apoi Athos va încerca să patrundă. Sunt conştient că nu va putea dar te va slabi pentru atacul meu, în cazul în care mă vei ţine departe îi voi face semn lui Edan. Scopul este să ne ţi sau macar să încerci să ne ţi departe de gândurile tale.

- Doar atât, a întrebat Johann arogant.

- Această aroganţă, fiule, s-ar putea să te lase cu o durere îngrozitoare de cap pentru câteva zile.

Ca de obicei un mic imbold mereu îl facea pe Johann să ia totul ca pe o întrecere. A închis ochii concentrându-se pentru câteva secunde pentru a îşi ridica scuturile invocându-şi toată forta pe care o avea. Fiindu-i creator şi el având sângele meu în corpul lui am putut simti pe pielea mea vibratia puterii. Am ramas placut surprins când vibratia s-a transformat în usturime, apoi uşor, uşor într-o durere uşoară în stomac, gât şi cap. Asemenea senzatii nu mi-au fost date decât de Ariadna şi Louis. Acest lucru nu însemna decât că Johann se antrena mult fară ca noi să ştim şi se hranea foarte des, poate chiar zilnic aş putea spune deşi vârsta pe care o avea îi permitea să treacă chiar şi patru zile fară nevoie de sânge. Mă bucura această dezvoltare. Aşa trebuia să procedeze un fiu al meu şi mai ales pentru că el era unul din privilegiati.

- Sunt gata, a spus el stapân pe sine.

La semnul lui Hektor, Athos a încercat să patrundă în mintea lui Johann însă în zadar caci eu ştiam ce fel de scut crease acesta, chiar eram sigur că până şi Hektor va eşua dacă nu îşi va folosi toată puterea ceea ce a şi facut însă eu nu aveam să fiu la fel de blând precum creatorul meu. Invocând toată forta mea mentală în aşa fel încât până şi focul care ardea mocnit şi-a marit dimensiunile, l-am atacat brusc pe Johann care a cedat, din nari şi urechi începând să îi curgă sânge.

- Impresionant, a spus Hektor, să fiu sincer nu mă aşteptam să rezişti la trei sferturi din puterea mea.

Greşise, Hektor fusese într-adevar blând însă atât cât să nu îl ranească. Ştiam ce însemna trei sferturi pentru Hektor, îndeajuns încât să omoare un om instantaneu sau să paralizeze pentru o saptamână un vampir slab. Modul lui de a acapara mintea unei persoane era diferit de al meu, forta lui te învaluia atacându-te din puncte diferite în acelaşi timp şi pentru o lungă durată, pe când eu foloseam o singură lovitură într-un singur punct menită nu să citească gânduri ci doar să provoace durere.

- Sunt mândru de tine fiule, am spus eu zâmbind, bucuros şi încântat de demonstratia lui Johann. Vino aici şi ridică-ţi premiul, am adaugat eu desfacându-mi camaşa şi dezvelindu-mi gâtul invitându-l să mă muşte.

- Eşti sigur? Au trecut ceva ani de când nu ţi-am mai gustat sângele! La raspunsul meu mut Johann s-a ridicat de pe buturuga pe care statea şi a venit spre mine precum un căţeluş dezvelindu-şi coltii ieşiti la suprafaţă. Întepatura lui a fost foarte uşoară şi precisă, sângele meu începând să curgă imediat. I-am simtit apoi buzele strângându-se şi încordându-se într-un sarut înfometat pe gâtul meu în timp ce îmi sugea sângele.

- Ah, cât de frumos, a spus Medeea ironică, vizibil dezgustată dar şi geloasă pe Johann.

- Taci Medeea, am spus eu zâmbind dar pe un ton lasciv datorită placerii ce îmi circula prin corp datorită sângelui care îmi era luat şi împotriva durerii mute provocate de venin, poate dacă ai fi mai putin acră ai putea avea şi tu parte de un asemenea desert. L-a scurt timp Johann şi-a dezlipit buzele de pe gâtul meu întorcându-se multumit la locul sau lângă Athos.

Mi-am trecut degetul peste ranile provocate de Johann, trecându-l apoi peste buze udându-le cu sânge. M-am ridicat apoi folosindu-mă de viteza vampirică şi aparând lângă Medeea care statea singură pe o buturugă. Mi-am trecut limba peste buzele ei şoptindu-i lasciv:

- Gustă, dar nu muşca, mi-am apropiat buzele de ale ei, ea la rândul ei trecându-şi limba peste buzele mele prinzându-ne în scurt timp într-un sarut. I-am simtit caninii ieşind şi mişcarea ei menită să strapungă pielea fină a buzelor mele, iar atunci m-am oprit. Fară muşcaturi draga mea, i-am zis întorcându-mă la locul meu lângă Hektor.

Imediat ce m-am aşezat acea senzatie ciudată s-a întors. Pentru câteva minute nu am vazut nimic înafară de un cer tenebros luminat de cea mai puternică lună plină, iar urechile mele erau asaltate de un urlet de vârcolac care era atipic de melodios şi hipnotizant. Simteam cum întreaga fiinţă îmi vibra, simteam nişte ochi galbeni fioroşi şi reci privindu-mă din negura noptii. Îmi simteam corpul mişcându-se, fiind zguduit cu forţă dar nu puteam reactiona în nici un fel asupra acestui asalt. Până şi muşchii îmi erau blocati.

Mi-a trebuit o concentrare teribilă, de fapt sincer nici nu ştiu cum am reuşit să îmi mişc mâna îndeajuns cât să o ridic şi să o încleştez pe încheietura unei mâini. Mă simteam ca o marionetă controlată de un papuşar invizibil jucând într-o piesă mută şi înfricoşătoare. Apoi brusc am fost liber... Puteam vedea, auzi, simti, puteam controla corpul, iar mâna pe care o mişcasem îi strivise osul lui Hektor care se uita uimit şi speriat la mine.

- Edan ce dracu’ a fost asta, m-a întrebat Hektor.

- Lasă asta îţi explic mai târziu, simti forta asta straină în jurul nostru, ca şi cum cineva ne-ar urmarii, am întrebat eu.

- Nu, Edan nu simti nimic, te rog spune-mi ce se întâmplă, a spus Hektor îngrijorat.

- Dar este acolo!

- Minunat a înnebunit Edan, a spus Medeea ironică.

- Taci femeie, a spus Hektor mârâind puternic la aceasta având caninii scoşi şi ochii capatând o culoare roşiatică.

În tot acest timp eu, simtind energia apropiindu-se m-am ridicat aruncându-mă în directia din care aceasta venea. Imediat am simtit cum un lup, caci asta era fiinta asupra careia mă aruncasem îşi schimba forma devenind om.

- Mai să fie a spus barbatul a carei faţă nu o puteam vedea în întuneric şi datorită parului lung ce o acoperea, vocea sunându-mi însă cunoscută, dacă nu e frăţiorul meu coltişor. La auzul vocii lui toti au luat o pozitie de luptă, chiar şi Zein care abia ce se trezise când îl auzise pe Hektor strigându-mă atunci când fusesem probabil controlat de acest barbat.

- Oh, nu îmi spune că m-ai uitat, frăţioare! Mă simt ranit, a spus barbatul râzând. Auzi Edan... şti... duhneşti a cadavru şi sânge. I-am dat imediat drumul surprins şi reamintindu-mi vocea. Hektor a venit lângă mine şi mi-a pus mâna pe umar recunoscând la rândul lui vocea fratelui meu care ar fi trebuit să fi fost mort acum mult timp.

- Ilian nu îmi vine să cred... dar tu ar trebui să fi...

- Mort? Ei bine nu ai avut tu grijă de asta, nu mă întelege greşit nu mă plâng.

- Dar... cum... eu... Ilian, cât mă bucur să te vad!

- Şi eu frăţioare! Ne-am prins amândoi într-o îmbrăţişare lungă încercând parcă să recuperam toti anii pierduti. Trebuie să îi multumim amândoi Ariadnei, caci ea a fost cea care m-a gasit. L-am luat de mână pe Ilian şi l-am adus lângă foc pentru a îl putea vedea. Ramasese la fel, cu exceptia ochilor galbeni, înalt cu o piele albă la fel ca a mea, blond cu acelaşi par lung până la jumatatea spatelui, acelaşi trup osos şi atletic, însă neexceziv el nefiind un luptator din primele rânduri. Ochii lui Ilian au trecut de la mine la Zein deoarece îl recunoscuse ca unul de-al lui şi ca un superior.

- Alfa, a spus fratele meu ducându-şi pumnul la inimă şi îngenunchind în fata lui Zein, este o deosebită onoare să vă întâlnesc.

- Ridică-te Ochi al Lunii, nu trebuie să îngenunchezi în fata mea.

- Ochiul Lunii, am spus eu uimit, caci totul acum se lega. Viziunea, faptul că eu fusesem controlat, totul se lega!

****- Ilian, vino cu mine mâine şi vom calca împreună moartea în picioare, vom fi zei printre oameni şi împreună pentru totdeauna.

- Eşti nebun dacă chiar ai luat în serios acele vise!

- Dar sunt reale! Şti acest lucru mai bine decât mine, chiar tu m-ai avertizat că ele vor veni!

- Chiar şi acum regret că am facut-o! Nu ar fi trebuit niciodată să îţi spun şi ar fi trebuit să încerc să le ţin departe de tine. Acum vom muri amândoi din cauza unor coşmaruri.

- Nu fi prost, Ilian tu eşti singurul care va muri, eu voi trai, veşnic, dar inima îmi va fi bucăţi ştiind că tu fratele meu mai mic, mâna mea dreaptă şi generalul meu vei muri. Vino cu mine!

- NU!

- Eşti un prost! Te urasc, Ilian şi te blestem să suferi cumplit atunci când inima mea umană va înceta să bată!

- Edan, Edan, vino înapoi, EDAAAN!

- Ilian, nu îmi spune că în familia noastră era sânge de vârcolac şi că datorită mâniei mele şi al acelui blestem ai fost condamnat ca o bestie!

- Glumeşti nu? Nu regret nici o clipă din existenta mea ca vârcolac. Ar trebui să îţi multumesc caci fară firea ta furioasă şi acel temperament vulcanic nu aş fi gustat niciodată această putere.

- Ai fi putut fi un vampir, am fi putut fi împreună în tot acest timp, nu despartiti fară a şti unul de existenta celuilalt.

- Cu tot respectul dar nu m-aş vedea sugând sânge dintr-o arteră, în plus nu aşa a fost scris! Fiecare are rolul lui de jucat! Tu trebuia să devii un vampir, caci din ce am înteles din fragmentele pe care Ariadna le ştie ţine de sufletul tau. În tot acest joc al sortii eu sunt doar un protector, un aliat pe când rolul şi destinul tau este mult mai mare. Un adevarat haos este pe cale să se dezlantuie, iar tu eşti în centrul acestui haos. Vechile noastre învăţături îţi vor fi de folos: Distruge sau vei fi distrus. Doar tu poti opri totul. Tu eşti cel pe care Ravemilean l-au ales, eşti detinatorul tuturor secretelor.

- Ilian, vorbeşti ca de obicei cu dublu înteles... înteleg mare parte din vorbele tale dar partea în care tu te numeşti protector este neclară. Protector al cui?

- Al tau frăţioare! Al tau! Nu poti simtii legatura dintre noi, de ce crezi că ai fost singurul care m-a putut simtii? Am fost legati încă de mici copii, de când mi-ai salvat viata pentru prima oară, încă de când am facut acel pact de sânge nevinovat în care juram să fim mereu unul lângă celalalt. Am înteles acest lucru imediat ce Ariadna mi-a spus că încă traieşti. Totul se lega! Am fost salvat în urmă cu cincizeci de ani de catre o muritoare, dar legatura nu s-a format, iar ea a murit în fata mea.

- Erai deja legat de mine, am spus eu, iar ea a platit cu viata pentru încercarea de a rupe legatura dintre noi.

- Aici, a spus Ilian reverentios, în fata alfa-ului meu şi al creatorului tau jur să te protejez şi să îţi fiu alaturi până la sfârşitul existentei mele.
- Îţi accept juramântul, Ilian, Zein şi Hektor îmi sunt martori, luna să sigileze prin puterea ei acest juramânt. Ca doi frati ne-am nascut ca doi frati să murim! Ne-am dus amândoi pumnul la inimă privindu-ne fix în ochi cu sinceritate în acest juramânt.

- Până la moarte, a spus Zein.

- Până la moarte, am repetat în unison eu şi Ilian.

- Unul pentru celalalt, a spus Hektor.

- Unul pentru celalalt, putere magică şi protector unul pentru altul, până la sfârşitul vietii, până când focul mă va arde, până când trupul cenuşă se va face, până când ochii mi se vor închide aici în fata lunii, a martorilor şi a ta acest juramânt îl fac, am spus amândoi. Aerul din jurul nostru a început să se încalzească, frunzele de pe pamânt s-au învârtit în jurul nostru, iar focul a trecut în intensitate ajungând la aproape un metru.

- Aşa să fie, au spus Hektor şi Zein.

- Ce a fost asta, la întrebat Athos pe Zein, juramântul tau faţă de mine nu a fost aşa.

- Ochiul Lunii deşi al doilea în comandă celor nouă este singurul ce trebuie să depună un juramânt special. Este singurul vârcolac capabil să folosească magie şi de aceea atât el cât şi legatura lui trebuie să depună un juramânt ceva mai aparte. Trebuie neaparat să fie un alt vârcolac alaturi de Ochiul Lunii, iar de legatură o fiinţă din specia lui.
- Frumos, a exclamat Athos.

- Nu este de loc frumos copile, a intervenit Hektor dacă unul din ei îl va trada pe celalalt sau va face ceva care să îl afecteze indirect pe unul din ei fară ca celalalt să ştie amândoi vor muri. Este un juramânt de cedare a puterii. În cazul lor este extrem de periculos deoarece Edan nu este tocmai un sfânt, doar eu ştiu câte a facut de-a lungul anilor fară a întreba înainte şi fară a se gândi la consecinte.

- Deci să înteleg că acum sunteti ca şi casatoriti? Pai vă doresc o noapte a nuntii fericită, a spus Medeea sarcastică, însă regretând la final cele spuse deoarece la putine secunde după replica ei mâna lui Johann s-a încleştat în gâtul ei strângând atât de tare încât aceasta a început să se zbată pentru a se elibera. În zadar caci imediat Johann a ridicat-o ca şi cum ar fi cântarit câteva zeci de gram e în aer izbind-o apoi cu coloana de pamânt, oasele pocnindu-i la impactul cu solul.

- Urmatoarea remarcă ironică sau sarcastică te va costa viata scorpie! Ar trebui să taci din gură în loc să scuipi venin, acum câteva zile plângeai şi faceai pe nevinovata, iar acum îţi arăţi adevarata faţă. Încă o dată Johann a ridicat-o izbind-o din nou de pamânt, de data aceasta sângele a aparut în coltul gurii Medeei. Te aşteptai ca Edan să te creadă pe cuvânt? Eşti chiar atât de proastă încât ai crezut că te va ierta şi că îl vei putea manipula? De fapt tu eşti cea manipulată, tu eşti cea demnă de milă, pentru că lasă-mă să îţi spun un secret ai fost transformată din milă, iar atunci când nu va mai avea nevoie de tine te va arunca precum o cârpă aşa că roagă-te ca în loc să te arunce să te ucidă mai bine mai cere-i milă încă o dată. Johann s-a ridicat eliberând-o pe Medeea şi ignorându-ne pe noi ceilalti care eram relativ uimiti de comportamentul lui. Eu probabil eram cel mai uimit Johann era mult mai calm şi nepasator. În plus adevarul din cuvintele lui m-a uimit.

- Eşti o bestie, a ţipat Medeea, nu înteleg ce vede Edan la unul ca... Cuvintele i-au înghetat în gât caci privirea plină de ură şi dispreţ a lui Johann acompaniată de un mârâit gutural şi înfricoşător, plin de întelesuri a facut-o să tresară. Ah de ce mă mai obosesc, a exclamat Medeea luând-o la fugă vizibil speriată.

Odată cu plecarea Medeei pe cer sau vazut două fulgere, urmate apoi de tunete înspaimântatoare ca şi cum întreg cerul s-ar fi crapat. Cu totii am crezut că va începe să plouă până când am vazut expresia palidă a lui Ilian şi teama din spatele acesteia.

- Trebuie să plecam, runele mele încep să îşi piardă efectul avem maxim trei zile să ajungem în Spania. Haita lui Dimitri a atins proportii uriaşe, Damian şi Rodrigo nu vor putea rezista fară noi. Edan nu mai avem timp să ne ducem după Ariadna, ia-mă de mână o vom contacta telepatic, împreună vom putea să o contactam şi fară o oglindă. Eliberează-ţi întreaga energie magică!

- Ilian, eşti nebun realizezi ce ar însemna ca eu să îmi eliberez întreaga magie? Nu ştiu ce ţi-am tot spus ţie Ariadna dar până şi Johann ar putea muri doar fiind aproape de mine!

- Trebuie altfel Ariadna nu va primi mesajul. Dimitri are un clan de vrajitoare alaturi care au pus un sigiliu împotriva vrajilor peste nivel doisprezece. Aceşti nori sunt acel sigiliu. Sunt trei vrajitoare nemuritoare printre ele! În plus am nevoie de puterea ta pentru a întari runele puse pe lună, altfel s-ar putea să ne ducem în Spania degeaba!

- Hektor, Zein luati pe ceilalti şi fugiti cât de departe de mine puteti, am spus eu cu teamă în voce. Orice ati auzi nu vă abateti de la drum, orice ati vedea este doar o iluzie. Hektor promite-mi că nu vei face nimic şi vei merge mai departe chiar dacă îl vei vedea pe el...

- Îmi ceri prea...

- Hektor, te rog! Zein ai grijă de ei. Hektor!

- Bine, promit!

- Duceti-vă acum ne vom întâlni imediat ce vom termina.

- Edan nu avem mult timp, eliberează toată magia în acelaşi timp cu mine şi repetă după mine:

Foc, Apă, Vânt, Pamânt şi Spirit vă chemam la noi.

Focul să ardă barierele realităţii.

Apa să creeze iluzii.

Vântul să alunge orice entitate malefică din cercul nostru.

Pamântul să sigileze.

Spiritul să dea viaţă iluziei.

Prin puterea celor cinci elemente invocam spiritul Ariadnei!

Arată-te, arată-te! Acum!

Aerul din jurul nostru a început să vibreze puternic, vântul să întetit ridicând în aer frunzele de pe pamântul care se crapa şi cutremura, imediat ce ajungeau în aer frunzele se aprindeau roind în jurul nostru că nişte limbi de foc. Cerul a devenit şi mai negru, iar fulgere au început să îl strabată ciocnindu-se între ele, o ploaie torentială începând. Atât eu cât şi Ilian îngheţăm de frig simtind cum apa de la picioarele noastre se cristalizează întepenindu-ne pe loc. În jurul nostru a început să se deseneze din crapaturi o pentagramă din care fum negru a început să se ridice, iar în fata noastră a aparut trupul fantomatic al Ariadnei îmbracat într-un costum mulat de piele neagră.

- Ariadna, ascultă nu avem timp, în momentul acesta îi iei pe Damon, Eric şi Khaterine şi plecati în Spania, runele mi-au fost în mare parte sparte. M-am întâlnit cu Edan plecam şi noi! Atât a apucat Ilian să spună înainte că un fulger să lovească corpul translucid iar iluzia spiritului să dispară.

- Hektor, Hektor, Hektor nu, nu te duce, s-a auzit strigatul disperat al lui Zein.

- Edan nici să nu te gândeşti să paraseşti cercul, mi-a spus Ilian vazându-mi ochii speriati, nu voi putea ţine frâu unui asemenea cerc de unul singur am nevoie de tine.

- Hektor are nevoie de mine, e în pericol!

- Edan nu! Dar în zadar striga deja mâinile mele erau pe capul lui desenând cu unghiile mele o pentagramă pe fruntea lui lată. Avea să primească magia mea fară ca eu să fiu în cerc. Imediat ce am terminat am fugit în directia din care s-a auzit vocea lui Zein însă oprindu-mă şi îngheţând ca o statuie când am vazut ce se întâmpla.

- Edan, mă bucur să te revad