Rebel cu Sange Regal

[Zuzy Is Angell]

bun...am revenit....a trecut ceva vreme de la ultima mea vizita pe aici...
ficul nu este tocmai acelasi, personajele sunt altele si actiunea numai este una simpla bazata pe personaje normale, o sa fie ceva fictiune

Rebel cu Sange Regal


Soarele a rasarit si odata cu el si eu sunt in picioare. Azi e ziua in care vine posta si eu sunt tare nerabdatoare sa vad daca am fost admisa la „Blue Way”. Este o scoala de vara. Poate credeti ca am inebunit. Cine ar vrea scoala vara? Va spun ca ati vrea si voi daca ar fi o scoala de muzica. Trei luni in care repeti si te perfectionezi, iar la final, la spectacolul de la sfarsit, cartigatorul primeste o bursa de 10.000 de dolari. Convenabil nu? Trei luni departe de parinti, prieteni noi, poate si relatii noi, experiente noi, mie una imi convine. Sa revenim insa. Ma indrept spre cutia postala de afara, iau plicurile si incep sa caut plicul destinat mie. Indata ce-l gasesc, arunc inapoi in cutia postala celelalte plicuri si ma duc in casa. Prima destinatie a fost bucataria pentru a lua un cutit sa desfac plicul. Dupa ce l-am desfacut am inceput sa citesc. Imediat ce am aflat ca am fost admisa am inceput sa sar si sa tip de bucurie. Mama, normal ca a venit tot intr-o fuga.
-Ce s-a intamplat? Unde arde?striga ea.
-Nu arde nicaieri si am fost admisa.spun eu luand-o in brate pe mama.
Aceasta imi raspunde la imbratisare si imi spune ca nici nu se astepta la alt raspuns.
-Daca merg in New York, pot sa-l vad si pe tata.spun eu cu un zambet cat toata fata.
Din pacate nu pot spune acelasi lucru si despre mama. Cand a auzit ca o sa-l vad pe tata s-a intristat. Cred si eu. Dupa atatia ani tot nu l-a uitat.

***
-Am ajuns.spune soferul taxiului.
Cobor din masina, imi iau bagajele din portbagaj si ma indrept spre intrarea cladirii. Destul de mica pentru o scoala de muzica. Las bagajul jos si incerc sa deschis usa. Nimic. Mai incerc inca o data, dar fara folos.
-Alooo! E cineva? Oameni buni, e deabia ora 22:00 p.m. si bunica se culca mai tarziu.ma adresez eu peretilor, deoarece nu era picior de om pe acolo.
Imi ridic geanta de jos, gata sa plec, cand vad un baiat care vine spre usa.
-Ne pare rau, e plin.spune el si intra inapoi in cladire.
-Hey!! Din pacate nu cred ca e atat de plin pe cat crezi.spun eu facandu-l sa se intoarca si sa-mi deschida usa. Doar atat? Nu ma ajuti cu bagajul? Ce ospitalieri sunteti.spun eu intrand in cladire.
O iau tot inainte pe hol si incep sa vad si eu miscare. Si normal ca nu am scapat de „Domnul Politete”.
-So…care este camera ta?ma intreaba el.
-315, spun eu uitandu-ma cand in stanga cand in dreapta.
Nu apuc sa-i spun ca am gasit-o ca o creata ii sare in brate. Doamne cat de disperate pot fi unele. Era o tipa creata, satena, cu o bluza rosie fara bretele, fusta de blugi scurta si in picioare niste sandale cu tocul mai mare decat un zgarienor. Ma rog daca asa ii place. Cand o cadea ii trebuie parasuta. Ii multumesc baiatului si ma duc la usa camerei. Inainte de a intra, ma uit cu coada ochiului la cei doi. Dupa cum era de asteptat ia facut vant de langa el. Dupa cum i-a sarit in brate si dupa cum a respins-o el, am senzatia ca cei doi au fost odata impreuna. Treaba lor. Intru in camera, imi las bagajul si ma bag la somn.

***
Aud ceasul cum suna, iar dupa cateva secunde acesta face cunostinta cu peretele. Imi pare rau pentru el. O viata atat de scurta. Doua zile. Ma duc destul de adormita la baie unde imi fac siesta de dimineata. Dupa ce ies, ma duc la dulap de unde imi iau o pereche de blugi cu turul lasat, un tricou gri si niste tenesi tot gri. Nu pot intarzia in prima zi. E ceva inacceptabil. Da, pe naiba. Cam asa fac mereu. Prima zi sunt o fata cuminte, dupa….nu prea. Urmez si eu holul pe care am venit aseara si in camera in care aud galagie intru. Simplu...
Mda, simplu pe naiba. Am intrat in peste zece incaperi si vad ca nu mai dau de sala care trebuie. Dupa inca vreo doua incercari, ajung si eu in sala care trebuie.
-Domnisoara, la ora asta se vine la ore?ma intreaba o voce pitigaiata.
-Imi cer scuze, m-am cam ratacit.spun eu punand mainile la spate.
-Sa inteleg ca esti noua la bord. Te rog sa te prezinti.
-Numele meu e Kamy si sper ca ne vom intelege.spun eu si apoi ma indrept spreo banca libera.
-Doamna profesoara, dar nu stim ce poate.a spus un coleg care se intampla sa fie in banca din fata mea.
Profesoara insa nu l-a luat in seama si a spus sa ma pastrez pentru alta data. Mda, ora a fost cam plictisitoare, cum sunt toate orele, dar trei ore de curs pe zi e convenabil. Cand am iesit de la ore am mers la cantina de unde mi-am luat ceva de mancare si apoi m-am dus afara. Mi-am pus tava pe un balcon sau ceva de genul si am inceput sa privesc prin curte. Deodata zaresc un baiat blond si cret care incepe sa bata cu betele de la tobe in tot ce gaseste. Desigur in tot ce gaseste si se aude. Il zaresc la un metru distanta si pe tipul de aseara cu o chitara in mana si incepe sa-l acompanieze. Usor, usor mai toti incep sa se alature. O zaresc prin multime si pe creata. Era imbracata intr-o fusta neagra cu volane si cu dantela, un maiou rosu si niste pantofi rosii. Fata asta nu se mai satura de rosu. La cat de atenta am fost la cantaretii din scoala, nu am observat ca am terminat de mancat. Pun tava pe un suport special de afara si ma duc la mine in camera. Imi scot chitara si incep sa cant.

Nan himi deulddaemyeon lucky in my life
Geudaega kkumcheoreom dagaoneyo
Seulpeo jilddaemyeon nan lucky in my dream
Geudae ddasuhage nar kkok kamssajuneyo

Eonjena ireohke useoyo nan
Sesangi himdeulge haedo
Nan cheoldae nunmureun boigo shipjin anhjyo
Nae maeum moreuneun geudaerado
Meolliseorado geudaeui geu misoreur
Kanjikhal su isseo dagaengijyo

Ulgo shipeulddaen lucky in my love
Sangsangsok geudaega meotjyeoboyeoyo
Uljeokhaejimyeon nan lucky in my world
Geudae kkumgyeolcheoreom nar kkok anajijyo

Eonjena ireohke useoyo nan
Sesangi himdeulge haedo
Nan cheoldae nunmureun boigo shipjin anhjyo
Nae maeum moreuneun geudaerado
Meolliseorado geudaeui geu misoreur
Kanjikhal su isseo dagaengijyo

Modeunge areumdawo nan neomu hangbokhangeol
Weroun sesange nan ddo nae sowoneul damayo

Eonjena ireohke useoyo nan
Sesangi himdeulge haedo
Nan cheoldae nunmureun boigo shipjin anhjyo
Nae maeum moreuneun geudaerado
Meolliseorado geudaeui geu misoreur
Kanjikhal su isseo dagaengijyo

Geudae hangeoleumman dagawayo

Deodata, aud un ciocanit in usa, iar cand imi ridic privirea il vad pe „Domnul Politete”. Las chitara si-l intreb ce vrea.
-Eu doar…ce ai cantat mai devreme?ma intreaba el in timp ce intra in camera.
-Nimic, nu e nimic.spun eu in timp ce ma ridic si ma indrept spre usa.
-Si, acum, „Cenusareasa” paraseste balul.spune el facandu-ma sa-mi intorc privirea.
-Printesa ta poarta rosu si in cap are lana, nu par.
-Cheslea? A fost ceva, dar s-a terminat.
-Mda, poate pentru tine, dar pentru ea e cu totul invers.
Dupa ce spun asta il trag de geaca si-l dau afara din camera.”A fost ceva, dar s-a terminat.” , toti spun asta. Ce scuza veche. Toti sunt la fel. Toti sunt niste profitori. Nimeni nu vrea o relatie serioasa, doar aventuri de-o noapte. Dau la o parte aceste ganduri si adorm.

***
Dimineata urmatoare, avand in vedere ca nu mai aveam ceas, m-am trezit pe la zece. Mi-am facut siesta de dimineata m-am imbracat si m-am dus la restul orelor. M-am asezat si eu in ultima banca. Ceea ce nu am observat a fost ca aveam un profesor nou.
-Domnisoara, sper ca ai o scuza plauzibila pentru intarzierea ta.spune profesorul intreptandu-se spre banca mea.
-Dap…cainele mi-a mancat tema.spun eu foarte serioasa facandu-i pe toti sa rada.
-Deci asa. Si totusi, daca nu te supara intrebarea, care a fost tema?ma intreaba profesorul punand mainile in san.
-Astazi trebuia sa arat ce pot, defapt sa arat de ce am fost aleasa sa vin aici. Spre nefericirea mea partitiura a zburat pe geam si dusa a fost. So…azi nu pot canta.
Dupa ce spun asta ma asez in banca. Dap, mare greseala. Proful m-a ridicat de umarul de la tricou si m-a dus in fata clasei…so…am dat de dracu. Tot ce mai ramane de facut este sa cant, insa partea nasoala este ca nu stiu ce...sau, poate ca stiu.

Llama no importa la hora que yo estoy aqui
Entre las cuatro paredes de mi habitacion
Y es importante al menos decirte que esto de tu ausencia duele
Y no sabes cuanto

Ven aparece tan solo comunicate
Que cada hora es un golpe de desolacion
Es demasiado aburrido no estar a tu lado

Ven que mi alma no quiere dejarte ir
Que los minutos me asechan aqui todo es gris
Que alrededor todo es miedo y desesperanza

Ven que nunca imaginaba como estar sola
Que no es nada facil cuando te derrotan
Que no se que hacer que aqui no queda nada de nada

No me enseńaste como estar sin ti
Y que le digo yo a este corazon
Si tu te has ido y todo lo perdi
Por donde empiezo si todo acabo
No me enseńaste como estar sin ti
Como olvidarte si nunca aprendi

Llama y devuelveme todo lo que un dia fui
Esta locura de verte se vuelve obsesion
Cuando me invaden estos dias tristes
Siempre recuerdo mi vida
Yo como te amo

Ven que mi cuerpo la pasa extrańandote
Que mis sentidos se encuentran fuera de control
Es demasiado aburrido no estar a tu lado

Ven que nunca imaginaba como estar sola
Que no es nada facil cuando te derrotan
Que no se que hacer que aqui no queda nada de nada

No me enseńaste como estar sin ti
Y que le digo yo a este corazon
Si tu te has ido y todo lo perdi
Por donde empiezo s todo acabo
Como olvidarte si nunca aprendi
No me enseńaste amor como lo hago sin ti

No me enseńaste como estar sin ti
Y que le digo yo a este corazon
Si tu te has ido y todo lo perdi
Por donde empiezo si todo acabo
Como olvidarte si nunca aprendi

No me enseńaste como estar sin ti
Y que le digo yo a este corazon
Si tu te has ido y todo lo perdi
Por donde empiezo si todo acabo
Como olvidarte si nunca aprendi

No me enseńaste como estar sin ti
Y que le digo yo a este corazon
Si tu te has ido y todo lo perd?
Por donde empiezo si todo acabo
Como olvidarte sï nunca aprendï

Dap, i-am lasat cu gura cascata. Doar nu credeau ca vine aici vreo afoana. Ma rog. Fiecare cu ce-l doare. Spre fericirea mea, cand am terminat de cantat s-a sunat de iesire. Maine este miercuri...hmm…ce as putea sa fac? Stiu. Cred ca o sa-i fac o vizita tatei. Din cate stiu de la mama, el este in New York cu afaceri. Mi-a mai zis mama ca-i place luxul, ca e fiu de domn, oare ce mi-a mai zis? Aaa da, mi-a mai zis si pe unde are casa. Daca mi-as aminti macar. A zis ceva despre o strada cu vile, o casa mare, gradina mare…a mai spus ceva? In timp ce eu eram cufundata in gandurile mele, am dat peste cineva.
-Imi pare rau, spun eu ridicandu-mi privirea si observand ca e tipul cu care ma intalnesc atat de des si al carui nume nu-l stiu.
-Dau cam de multe ori peste tine.
-Apropo, eu sunt Kamy…
-Jay, unde te grabesti asa?
-Intr-un cartier de vile. Cel mai luxos de pe aici.
-E la cateva strazi distanta, te ajut?
Nu spus nimic, ci doar afisez un mic zambet si imi continui drumul. Iesim amndoi din institutie si ii spun ca-mi este calauza. Dupa ce mergem la stanga, la dreapta, la stanga, la dreapta si tot inainte, dam peste un cartier diferit de celelalte. De ce spun diferit? Pentru ca erau numai conace.
-Stii, daca vrei, poti sa…dar nu apuc sa-mi termin propozitia, deoarece cand am intors capul am observat ca eram singura. Halal ajutor.
Incep sa inaintez si sa ma uit cand in stanga, cand in dreapta. Familia Armstrong, Familia Somerhald si inca alte zeci de nume necunoscute. Intr-un final dau si eu peste numele cautat: Stevenson, Familia Stevenson. In timp ce stateam eu la poarta si ma uitam la „palatul” din fata mea, imi ia cineva privelistea.
-Va pot ajuta cu ceva?ma intreaba barbatul care cred ca era portarul.
-As dori sa vorbesc cu domnul Stevenson.spun eu cu putina sfiala in glas.
-Aveti programare?ma intreaba il in timp ce-mi da drumul la poarta.
-Din pacate nu, dar trebuie sa-i spun ceva important, care i-ar schimba radical viata. Acum nu stiu daca in bine sau in rau.
-Domnisoara, mai rau ca acum nu are cum. Sa spun doar ca viitoarea sotie e putin imprevizibila.
Incepem amandoi sa radem, dar nu foarte zgomotos, deoarece eu poate as fi fost data afara in suturi, iar domnul ar fi putut fi concediat. Acesta m-a condus pana la usa conacului, iar apoi s-a intors la postul sau. Destul de amabil. Credeam ca o sa fiu primita altfel, avand in vedere ca tata e englez. Vreau sa sun la usa, dar ce o sa spun?”Aaa…buna ziua, eu sunt fiica domnului Stevenson.” Mda, nici eu nu as crede. Vreau sa plec, dar dau peste cineva.
-Imi pare rau.spun eu ridicandu-mi privirea.
Raman insa uimita. Un baiat cam de aceeasi varsta cu mine, brunet, ochii negri, abdomen bine lucrat. Stati linistit ca nu l-am dezbracat ca sa vad asta. se observa prin maieul mulat pe trup. Off Doamne, ce bunaciuni lasi tu pe lume. Daca tipu asta locuieste aici, atunci am dat de lada cu aur. Dar daca e baiatul lui tata? Atunci se pare ca am dat doar de lada, caci aurul a fost luat. Dar…daca nu e? Daca e prieten cu fiul lui?
-Te ajut cu ceva?ma intreaba el ridicand spranceana.
-Il caut pe Domnul Stevenson.raspund eu incercand sa ascund foaia pe care scria numele.
-E cam doua si jumatate, deci cred ca e acasa. Urmeaza-ma.spune el in timp ce deschide usa si ma lasa pe mine sa intru prima.
Ce gentil. Daca toti ar fi asa. Oare saruta bine? E la fel de bun la pat pe cat de bun e? Eee…se pare ca raspunsul la aceste intrebari nu le voi putea afla niciodata. Acesta ma conduce pana in fata unei usi mari, unde intra fara nici un pic de retinere. Intru si eu destul de sfioasa si…


Sfarsitul primului capitol…


~~Va urma~~


Jay - http://img1.bdbphotos.com/images/orig/0/...clflco.jpg