Fituica de la miezul noptii

[Moony691]

Ca intotdeauna, multumesc pentru cometariu. Vrei ceva lung, eh?>:) As zice eu ceva, dar ma limitez la atat: eu nu posed asa ceva, asa m'a facut natura.:001_302:
Revenind... sunt foarte nervoasa acum, stand fara ceva de facut. Si cand ma enervez, mai trantesc o chestie. N'am avut taria sa ma mai uit o data peste ea si sa corectez ori sa mai modelez fraze. Penalizati'ma, omorati'ma, n'aveti decat. Ha, stiu ca nu se va intampla, nici Bunicul nu da pe aici.

Ajunge.



Eclipsa



Cateodata, aparent fara vreun motiv anume,vi se furiseaza in suflet, parca plantate de-un agricultor care, dupa ce-si vede semintele ingropate in sol, nu se mai ingrijeste de roadele muncii sale, ci doar sta impartial, privind. Sunteti tentati de catre o parte supraapreciata a fiintei voastre numita intelect sa ignoram aceste sentimente, mesajul alarmant ce reiese dindaratul lor. Majoritatea se agata de ceea ce considera luciditate ori lume reala, refuzand astfel sa vada in adancul sufletului pentru a se putea ajuta singuri. Nici pentru o clipa nu stau sa cugete ca, prin intermediul lui, sunt conectati la ceva mult mai mare decat persoanele lor, ceva format din tot ce a fost, este si va fi, calea de a preconiza si evita unele evenimente.. Abia cand ajung intr-o situatie disperata, prea tarziu sa o mai indrepte, toti realizeaza greseala uneori fatala, cea de a nu-si da tocmai lor insile ascultare. Poti scapa de problemele tangibile, cum ar fi un accident de masina ori un hot, dar ce faci cand un lucru aproape prea putin posibil pentru a exista cu adevarat, insa mai letal decat orice arma si mai teribil decat orice cosmar prin simplul fapt ca-l simti undeva la periferia constientului e pe urmele tale?
Scaparea se gaseste in inima ta.



Ciudat. Nu-i vorbă, padurea arat ca intotdeauna cu trunchiurile intunecate in lumina cenusie a serii sustinandu-si coroanele impunatoare, vesnic frematatoare, insa intre,, a arata” si ,, a fi” e o mare diferenta.
In timp ce iarba ii mangaia talpile silentioase si vantul de munte ii dezmierda blana ce ascundea munschii incordati la maximum, incerca in sinea sa să gaseasca motivul nervozitatii ce-l cuprinsese. Sub aparenta relaxare, intinderea de obicei pulsand de viata astepta tensionata…ce? Trilurile din inaltul frunzis altadata neobosite, acum amutisera. Nici veveritele nu topaiau grabite pe crengi. Era ca si cum intreaga suflare astepta petrecerea unui eveniment despre care nu stiau prea multe.
Lupul inainta prudent, cu urechile ciulite. Pasii ii fura calauziti de razele palide ale maretei lune. Se linisti intrucatva la vederea companioanei sale la fel de singuratice, la fel de distanta ca si el. Parca aveau un pact tacit: ea ii lumina calea, iar el ii inchina slavi cu glasul sau ragusit. Totul i se parea mai frumos in nunate argintii, de aceea prefera sa iasa din culcus dupa apus.
Deodata, imprejurimile fura scaldata intre-o lumina sangerie. Lupul isi ridica ochii sticlosi si vazu pe bolta senina un astru stacojiu, pe jumatate inghitit de intuneric. Frumusetea palida parca i se transformase in rautate pura. Animalul ramase pe loc ca trasnit. Ingrozit, dar totusi fermecat de cele petrecute, se zbatea intre a urmari spectacolul cromatic si a se ascunde.
Hulpava, negreala cereasca inghiti complet luna, lasand codrul prada beznei. Statu vreme indelungata nepricepand cele petrecute cand, ca un tunet, urlete agonizante ii facura inima sa o ia la galop, nu insa si picicioarele. Era strigatul disperat al unui cerb pe moarte. Ceva ca un galgait il acompanie grabit. Duetul se termina curand, insemnand ca viata il parasise pe bietul animal. Lupul simtea mirosul sangelui proaspat ce uda pamantul si isi trecu limba peste bot,infometat. Ciudat insa,ceea ce-l ucisese nu lasa niciun indiciu asupra prezentei sale, decat un vag sentiment de teama. Totusi, acea entitate vanase pe terenul sau, iar asta nu putea accepta. Acel ceva se apropie, chiar daca nu-l putea vedea ori adulmeca. Maraitul fioros al lupului se preschimba intr-un scancet anemic cand realiza ca o energie malefica fara trup era langa el.
Se descatusa din panica paralizanta si alerga cat mai departe de poiana, cat mai departe de fiinta straina. I se paru ca alerga de secole cu ea pe urmele sale. Labele-i erau ranite, mii de ace-i strapungeau plamanii si nu mai avea suflare. Pamantul se cutremura violent, dezechilibrandu-l. Portiunea din imediata sa apropiere se despica, iar un huruit veni din orificiile ca niste guri stirbe. Profund, atotcuprinzator, maiestuos. Vocea adancurilor fierbinti. Carnivorul se oprise in acele clipe nesigure, o binecuvantare pentru trupul sau sleit, insa urmaritorul nu se lasase impresionat de fuia naturii.Trimise un val care ii izbi prada in spate, facandu-o sa se prabuseasca.
Sfarsitul era aproape, stia ca va ajunge ca bietul ierbivor. Mandria nu-i permise lupului sa zaca in ultimele clipe, dorea sa moara demn, ca un rege. Incurajat de luna ce scapase din inchisoarea-i celesta, se ridica pe labele tremurande, isi arcui spatele si isi pregati ghearele. Ura din jurul lui crescuse, aerul devenise mai fierbinte, arzandu-i interiorul pe masura ce respire- trucuri menite a-l infricosa, insa pareau ca nu-l mai afectau. Isi concentra fortele firave intr-o ultima saritura pe nevazute, dar care se dovedi la tinta. Cand trecu prin acea masa rau-voitoare, senzatia accentuata de sfarseala aproape il rapi in adancurile mortii, dar indata ce razbi si atinse din nou solul, energia acestuia il revigora. Se pregati pentru ce era mai rau, asteptandu-se ca inamicul infuriat sa-l decimeze, dar nu se mai temea. Un vajait slab ii dadu de stire ca atacatorul se repezise spre el, probabil prea intaratat pentru a se mai camufla la perfectie. Pregatit, lupul isi infipse coltii in spatiul din fata, iar falcile nu-i clampanira in aer, ci prinsera in stransoare materie solida. Aproape imediat, tentacule invizibile il stransera, lasandu-l fara vlaga.Tare mult ar fi dorit sa stie cu cine se lupta inainte de…
O stare de calm instapani locurile. Luna complet alba parca ii zambea incurajator. O cucuvea incepu sa cante undeva deasupra lui, un arici se misca greoi pe langa un tufis – revenise viata.
Recunoscator, lupul isi ridica grumazul si slobozi un urlet puternic, venit din inima, caci, orice fusese, disparuse.


Singura ta sansa e sa lupti pana la capat indiferent de situatie si asa vei descoperi cel mai mare secret din lume: tu ai puterea!