Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Ce parere aveti?
lasa-te... very bad!
11.59%
8 11.59%
hm.... este ok
4.35%
3 4.35%
m-ai trebuie sa lucrezi
7.25%
5 7.25%
asa si asa
7.25%
5 7.25%
destul de bun, chiar imi place
69.57%
48 69.57%
Total 69 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Astrul Trandafirului Albastru

#56
imi cer scuze ca am intarziat atat cu next-ul dar uite ca intr-un sfarsit l-am pus.:)


Capitolul XXIV
Amintiri ingropate, pierdute Partea a II-a

Judecati-ma si condamnati-ma daca aveti cumva puterea aceasta si daca sunteti lipsiti de pacat.
In jurul meu plutesc alte amintiri. Unele fug de mine, altele se apropie pentru a ma lasa sa le retraiesc, dar nu imi doresc sa retraiesc acele momente groaznice care se apropie, care vor cu atata cruzime sa ma raneasca din nou, de parca viata nu ar fi facut-o destul.
Nu! Nu le vreau pe acestea.
Intind mana si prind o alta amintire, una mai veche de cand eram o copila, insa prea putin conteaza asta. Ceea ce conteaza cu adevarat este ca eu am ales-o, ca este o amintire frumoasa.
Imi amintesc de acea zi, in care intr-un final am reusit sa o manipulez pe Miryam, ziua in care i-am condamnat viata.
Ma chinuiam de cateva saptamani sa o controlez, sa faca ceea ce imi doream si nu imi iesea. Incepusem sa am indoieli asupra victoriei mele. Ma macina enorm aceasta posibilitate de a da gres in misiunea mea.
Imi doream sa fac sa dispara acel zambet de pe chipul ei. Intotdeauna atunci cand o vedeam era fericita si asta ma scotea din sarite. Cum putea sa fie fericita in timp ce eu eram atat de mizerabila? Vorbea si se dadea la ceilalti ingeri bucurandu-se de noul ei statut si asta ma enerva, ma infuria. Stiam de mult ca parinti mei imi cauta un inger pazitor, insa nici unul nu dorea sa accepte, iar ei nu aveau puterea necesara de a-i obliga. De fapt, nimeni, om sau creatura supernaturala, nu poate sa ii oblige pe ingeri sa faca ceva ce nu doresc. Sunt singurele creaturi din lume care sunt cele mai aproape de Gaia sau de Dumnezeu, cum vreti sa ii spuneti.
Pusesem ochii pe Miryam deoarece intotdeauna era prin preajma, venea des pe acolo deoarece Alois, lycanul insarcinat cu protectia mea, ii era ca un frate si tinea foarte mult la acesta. Asadar, puteam sa ma apropii de ea fara ca aceasta sa intre la banuieli. Si asa am facut. La inceput nu ii umblam prea mult prin minte de teama ca ma putea prinde sau ca si-ar fi dat seama de puterile mele, insa cu timpul am devenit mai indrazneata si am inceput sa o fac sa faca lucruri marunte. Cum era sa imi aduca ceva sau sa indeplineasca vreo dorinta de-a mea, insa nu reuseam sa o manipulez sa indeplineasca lucruri care erau importante pentru ea. Asta intotdeauna era greu de realizat, indiferent daca erai sau nu creatura supernaturala. Sa reusesti sa faci pe cineva sa faca ceva care incalca conceptiile lor cele mai puternice este o misiune greu, nu imposibila, dar grea.
Ziua in care am reusit sa imi indeplinesc planul a fost ziua in care se certase foarte rau cu Alois. O gasisem in gradina sub copacul unde stateam eu de obicei, plangand. Nu imi venea sa cred ce noroc puteam sa am. Nu as fi crezut niciodata ca o sa am sansa de a o vedea plangand pe Miryam. Puternica, indestructibila, invincibila de Miryam plangea de parca nu mai exista ziua de maine. Intotdeauna fusese o adevarata stanca ce nu trada nimic daca nu dorea sa o faca.
Am profitat de aceasta sansa pe care destinul mi-a aruncat-o in cale. As fi fost o proasta daca nu as fi profitat.
M-am dus si m-am asezat langa aceasta, punand mana pe umarul ei gol. Era mai mult decat perfect timpul. Contactul direct ofera o conexiune mult mai buna decat unul indirect. Nu s-a ferit de atingerea mea, ci a continuat sa stea cu capul plecat, cu parul acoperindu-i chipul, ignorandu-ma in speranta ca poate o sa dispar. M-am strecurat printre zidurile ei mentale si am inceput sa ii soptesc despre cat de bine ar fi daca ar accepta sa fie protectoarea mea. M-a ajutat mult si faptul ca se certase cu Alois tocmai din cauza ca parintii mei devenisera mai darji si de fiecare data cand venea o ambuscau cu intrebari si rugaminti. Puteam sa vad cum Alois ii interzisese sa il mai viziteze pentru a o feri de un angajament periculos, insa ea refuzase, zicand ca avea dreptul sa il vada oricand dorea. I-am soptit ca o ispita ca modalitatea perfecta de a-i face in ciuda era sa accepte postul. Imediat dupa ce i-am bagat aceasta idee in cap a disparut si aproape mi-a oferit un atac de cord.
Nu stiam unde disparuse si ma ingrozea gandul, posibilitatea ca ea sa imi fi descoperit puterile si sa le spuna parintilor mei. Am inceput sa fug in cautarea lor. Trebuia sa aflu daca Miryam intr-adevar se dusese la acestia sau in alta parte. I-am gasit in biblioteca impreuna cu Miryam. Inima mi-a incetinit atat de mult incat am avut impresia ca nu mai batea. Isi daduse seama! A fost primul lucru care mi-a venit in minte. Aveam sa devin un experiment pe care ei sa il analizeze sa vada ce era aceasta noua putere a mea. Asta aveau sa faca deoarece nici o fiinta nu avea asemenea puteri din cate cunosteau ei.
- Oh, Amaltheea! A exclamat mama mea vazandu-ma. Bine ca ai venit. Eu si tatal tau avem niste vesti minunate sa iti dam.
Am intrat in incapere si cu reticenta am inchis usa in urma mea cand nu vroiam altceva decat sa fug cat mai departe din acel loc. Dar m-au surprins. Planul meu reusise, chiar reusise.
- Da, vreau sa depun juramantul ca te voi proteja cat timp vei ramane pe acest Pamant. Vreau sa fac legamant, a zis Miryam intorcandu-se cu fata spre mine.
Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca a doua zi m-am trezit cu Miryam pe capul meu. O sora de care nu aveam cum sa scap, care avea sa ma urmareasca pentru restul zilelor mele pe Pamant pana cand inainte sa plec spre cer aveam sa o dezleg de legamantul facut.
Asa a devenit Miryam gardiana mea. Nici macar acum nu pot sa imi dau seama daca am facut sau nu un lucru bun.
O alta amintire nu tocmai frumoasa, insa nici urata apare langa mine si nu pierd ocazia de a o apuca pentru a o retrai. Altceva chiar nu am ce face pe aici decat sa retraiesc amintirile care imi aduc putina lumina in viata mea, daca se poate numi asta viata. Ma feresc de memoriile urate deoarece fac ca mica mea victorie sa para neinsemnata, dar gata, nu o sa mai vorbesc despre acestea. Nu merita timpul si atentia mea.
Era o noapte lipsita de stele si de luna. Era genul meu de noapte, deoarece in asemenea nopti eram ferita de prezenta teribila a Luceafarului, de vizita sa de "curtoazie", asa cum o numea acesta.
Nu vroiam sa recunoscu, dar adevarul era ca ma plictiseam ingrozitor. Efectiv nu aveam ce face. Miryam era plecata pe cine stie unde, nu ca ar fi fost o companie foarte interesanta dar macar era ceva. Alois avea liber si o data cu el si ceilalti lycani, doar varcolaci ramasera iar cu ei nu prea aveai cum sa discuti. De altfel, nici nu eram foarte sigura daca ma intelegeau. Nu existau multe creaturi, de fapt, nu exista nici o creatura care sa umble in noptile ca aceasta pe afara. Ziceau ca exista monstrii mult mai periculosi in intuneric decat a vazut vreodata cineva. Intunericul reprezenta moarte in aceasta lume a supernaturalului, numai pentru mine reprezenta libertate, pace.
Ma uitam pe geam fermecata de abisul dinainte ochilor mei. Eram imbracata intr-o rochie verde care imi punea in evidenta talia subtire ca de viespe si aveam si un decolteu generos care nu era foarte potrivit pentru o domnisoara, dar nu imi pasa. Imi facea mare placere sa ma imbrac provocator atunci cand stiam ca Luceafarul nu poate sa isi faca aparitia. Lucru ce ii enerva la culme pe parintii mei care erau foarte nemultumiti de inocenta si timiditatea de care dadeam dovada cand acesta venea in vizita. Desigur, aceea era doar o simpla masca menita sa pacaleasca pe cei din jurul meu care nu ma cunosteau cu adevarat pentru a-i face sa ma subestimeze.
Asadar, nu ma imbracasem provocator in acea seara cu un scop anume, dar aveam sa imi multumesc mai incolo ca o facusem.
Nu ma asteptam sa am vizitatori si mai ales nu ma asteptam la cel care si-a facut aparitia jos, chiar sub fereastra mea. M-a luat prin surprindere deoarece Miryam isi bagase coada si chiar credeam ca i-a sters orice memorie despre mine pe care acesta o avea. Dar in ciuda acestei credinte a mea, el se afla chiar acolo, zambind ironic, atotstiutor, intr-un simplu cuvant: "de sus". De ce avea atitudinea aceea nu stiu si nici nu am aflat vreodata, insa ea m-a facut sa deschid geamul si sa tip infuriata la el.
- Tu ce cauti aici, tantarule? Si de ce te uiti asa la mine? L-am intrebat eu uitand complet de masca mea.
- Am venit sa te vad, scump Luceafar ce noaptea-mi lumineaza, a raspuns el zambind si mai mult.
Zambetul acela ma scotea din sarite, insa trebuia sa ma controlez. Putea sa imi fie de folos, sa ma ajute sa evadez din aceasta soarta cruda. Si atunci mi-a aparut idea perfecta, planul perfect care avea sa ma scape din acea viata de condamnata.
- Pe mine? Am intrebat clipind des din gene incercand sa imi schimb radical atitudinea.
- Da pe cine altcineva? A zis el pe un ton mai jos parca incercand sa isi indulceasca glasul, sa ma prinda in plasa.
- Atunci asteapta-ma! O sa cobor imediat!
Nu am asteptat sa aflu ce vroia sa spuna ca deja fugeam prin casa sa ajung cat mai repede afara. Insa nu doream sa stie cat eram de curioasa sa ii ascult dulcele minciuni, cat de mult vroiam sa ii ating colti... de aceea atunci cand am ajuns la parter am asteptat zece minute inainte sa ies in gradina. Eram ca un copil care a primit o noua jucarie. Nu ma captiva personalitatea sa, nu ma interesa caracterul sau, pentru mine era doar o noua piesa pe tabla de sah a vietii mele si cu cat aflam mai repede statutul sau si cum il puteam manipula cu atat ma puteam folosi mai bine de acesta, asta daca aveam sa ii gasesc un rol in viata mea.
- Ai plecat, nenorocitule! Am tipat eu dand cu pumnii in aer.
M-am intors fara sa ma uit cu intentia de a ma intoarce la mine in camera, insa de abia am facut doi pasi cand am intrat in ceva tare. Nu eram atat de neindemanatica incat sa cad, insa acel ceva de care m-am lovit si-a pus mana pe mijlocul meu si m-a lipit de trupul sau. Inainte ca eu sa imi ridic privirea pentru a vedea cine era cel care se pusese in calea mea, a vorbit. Nu doream sa ma mint, zicandu-mi ca era el cel care se pusese in calea mea. Pana nu vedeam clar cu ochii mei ca acela era nu aveam sa imi fac iluzii.
- Se pare ca domnisoara inocenta nu este atat de timida pe cat vrea sa para, a rostit el apucandu-mi barbia si ridicandu-mi capul pentru a se uita cu acei ochi negrii in ai mei. Un adevarat infern arde in acesti ochi de gheata, nu?
- Da-mi drumul imediat! Nu asa te comporti cu o domnisoara, m-am rastit eu la acela.
Dintr-un motiv pe care nu puteam sa il inteleg nu suportam sa fiu atinsa de aceasta creatura. Fiecare fibra din mine tipa sa rup contactul, sa fug cat mai departe. Chiar ma gandeam serios la a-l lasa sa dispara din viata mea, la a-l goni. Cum puteam sa manipulez pe cineva daca nu suportam sa fiu atinsa sau sa il ating? Nu puteam. Controlul pe care il aveam asupra unei persoane era insignifiant daca nu exista o conexiune directa.
- O, hai, nu fi asa, zice Wolf incercand sa ma hipnotizeze.
Puteam sa ii vad pupilele cum se dilata incercand sa isi transmita comenzile prin acestea, incercand sa ma controleze pe mine. Ma bufneste rasul la incercarea lui patetica, desi eram sigura ca daca era oricine altcineva in locul meu i-ar fi cazut in brate fara sa se impotriveasca o secunda.
- Nu merg asemenea trucuri de circ cu mine, scumpete.
S-a uitat la mine surprins insa acel zambet ironic nu i-a parasit o secunda chipul. In acea secunda mi-a dat drumul dandu-se cativa pasi inapoi.
- Nu ai vrea sa stii cum este sa arzi de placere? Sa simti dorinta de a avea mainile mele adorandu-si trupul?
A soptit el la urechea mea. Nu m-am miscat, chiar daca instinctul imi tipa sa ma departez de acela deoarece era prea aproape, mult prea aproape pentru confortul meu.
- Hai, spune-mi adevarul, zeita a ghetii.
M-a indemnat, dandu-mi parul lung la o parte si lipindu-si buzele de gatul meu, trecandu-si limba incet pe lungimea acestuia parca gustandu-mi pielea. Mi-am inchis ochii lasandu-l sa aibe impresia ca ma cunoaste, ca eu cad incet in plasa sa dar adevarul era ca in prima clipa cand m-a atins o groaza de imagini, de amintiri mi-au inundat mintea si erau numai amintiri in care el facea dragoste cu diferite femei. Incerca sa ma compare cu toate acele femei pe care le-a avut insa nu gasea nici una care sa se apropie macar putin de nivelul meu. Asta ma incanta la nebunie. Eram unica pentru el, aveam sa fiu mereu unica si nimeni nu avea sa mi-l fure niciodata. In acea secunda cand am constientizat acest adevar mi-am dat seama ca il puteam manipula, ca puteam sa trec peste aversiunea care o trezea in mine cautand in mintea lui aceste amintiri, aceste ganduri. Pentru prima data in acea seara eu am fost cea care a zambit ironic si chiar aveam de ce. Deja puteam sa simt gustul delicios al victoriei. Aveam sa il fac al meu iar pentru a sigila acest contract de care el nu aveam nici un habar m-am intors cu fata la el si l-am sarutat. Fapt ce l-a luat prin surprindere si din aceasta cauza nu si-a putut controla coltii ce au iesit fara voia sa.
Bestia ce se aflase in el a crescut rapid, la fel de rapid ca pasiunea pe care i-am trezit-o in trupul sau insa am lasat-o in pace, curioasa fiind sa vad ce avea sa faca. Avea sa cedeze in fata aceleia sau avea puterea necesara pentru a o tine in frau? Exact in secunda in care aproape a pierdut controlul a rupt sarutul si s-a departat de mine intorcandu-se cu spatele.
- Se pare ca am avut dreptate. Un adevarat Iad traieste in spatele acelor ochi inghetati, rosteste inainte sa dispara in noapte.
M-am intors in camera mea victorioasa. Stiam mult prea bine ceea ce dorea, ceea ce nu vroia sa isi permita sa faca si aveam sa il imping sa savarseasca acel act dar doar dupa ce va fi atat de indragostit de mine incat u ma va uita niciodata, incat se va invinovatii pentru restul vietii sale patetice.
Nu voi fi uitata.
Urmatoarea amintire pe care reusesc sa o prind este despre noaptea in care mi-am pierdut virginitatea. Din cauza acelei nopti, aproape ca renuntasem la planul meu si fusesem cat pe ce sa ii cer lui Wolf sa ma ajute sa evadez, sa fugim impreuna in lume. Numai ca mi-a revenit mintea inapoi. Nu puteam sa avem o viata normala daca fugeam cu el, nu as fi facut decat sa schimb o inchisoare pentru alta in ciudata faptului ca incepusem sa simt ceva acolo pentru persoana lui.
Stateam in fata oglinzii de la toaleta mea si ma pregateam pentru seara in care aveam sa ii fur inima o data si pentru totdeauna. Nimic nu mai conta decat ceea ce avea sa se intample in cateva ore. Mi-am lasat parul liber si am folosit niste praf de la aripile unei zane pentru a oferi o stralucire feerica pielii mele albe. Alesesem, deasemenea, o camasa de noapte de un albastru deschis aproape alb, dintr-un material transparent care nu lasa loc imaginatiei. Nu stiam cum sa ma imbrac sau cum sa il astept. Nu doream sa fiu dezbracata dar nici sa il astept imbracata in mii de lucruri inutile care nu aveau decat sa ingreuneze actul. Imi pieptanam parul lung, albastru ca cerul atunci cand am simtit o adiere cum mi-a atins ceafa. M-am uitat in oglinda si l-am vazut stand sprijinit de tocul usii inchise uitandu-se la mine printre pleoapele putin intredeschise.
Era imbracat intr-un costum negru foarte pretentios, facut cu siguranta la comanda din cele mai bune materiale si dupa ultima moda a barbatilor din Londra. Arata irezistibil, asa cum statea sprijinit intr-o atitudine de totala nepasare. Alti barbati daca ar fi incercat sa adopte o asemenea pozitie si atitudine cu siguranta ar fi aratat penibil, dar el nu, o, nu. El arata de-a dreptul apetisant si daca as fi fost in totalitate umana nu as fi avut puterea sa ii rezist, dar eram din fericire ceva mai mult decat o simpla muritoare.
- Arati numai buna de mancat. Nu trebuia sa te pregatesti pentru mine, ma multumeam si cu tine goala, a zis el uitandu-se direct in ochii mei cu o pasiune si o foame care ma inspaimanta si coplesea.
- Ei, bine, nu am de gand sa te las sa ma musti. Vreau doar sa simt ca sunt a ta, sa trecem la urmatorul nivel al acestei relatii, am zis eu stiind ca nu erau cuvintele potrivite pentru o fata indragostita dar in acelasi timp stiam ca ar fi vazut direct prin masca si minciunile mele.
Nu am incercat sa fiu perfecta, insa nici nu l-am lasat sa imi vada dezgustul pentru ceea ce era el sau faptul ca eu nu il iubeam deloc ci doar ma foloseam de el pentru a obtine ceea ce imi doream. Nu, nu a putut sa vada atat de adanc in sufletul meu deoarece nu l-am lasat sa imi bea sangele. Stiam ca daca fie si o picatura din el ajungea pe limba sa exista o mare probabilitate ca Wolf sa afle ceea ce eu vroiam cu atata ardoare sa tin ascuns.
- Atunci nu vei fi deloc a mea, scumpa mea ingenua. Te vei minti doar singura ca esti a mea, insa adevarul va fi altul, a spus Wolf aparand in spatele meu.
I-am simtit mainile pe umerii mei aparand de nicaieri si am ramas surprinsa de faptul ca nu a aparut in mine tendinta de a distruge acel contact. Poate undeva, acolo, adanc simteam totusi ceva pentru el insa asta nu conta prea mult, chiar deloc.
- Din punctul tau de vedere scumpul meu vampir, am zis dandu-i mainile la o parte si ridicandu-ma pentru a-l privi direct.
- Si varcolaci ar fi de partea mea la faza aceasta, desi nu imi face placere sa recunosc, a spus uitandu-se direct in ochii mei apoi cobora incet uitandu-se de sus in jos la mine avand grija sa ii vad ochii cum coboara si urca.
Se uita de parca vroia sa ma manance si nu eram sigura daca aveam dreptate sau nu. Ma gandeam ca nu aveam de unde sa stiu diferenta dintre privirea unui barbat care doreste o femeie sau unul care doreste sa o manance. Nimeni nu se mai uitase la mine intr-un asemenea mod ciudat si, trebuia sa recunosc, foarte excitant. Credeam si inca cred ca acea privire era o amestecatura intre cele doua pentru vampiri deoarece acea dorinta de a se hrani este in stransa legatura cu sexul. Atunci nu am vrut sa o recunosc dar imi placea modul acela in care se uita la mine.
M-am trezit din mica mea lume atunci cand am simtit cum pamantul mi-a fugit de sub picioare si am simtit mainile lui puternice sub genunchii mei si pe spatele meu. Instantaneu mi-am incolacit mainile dupa gatul sau. Era atat de perfect incat nu aveam nevoie sa vorbim. Nu ma simteam in stare sa incerc vorbesc cu el despre ceea ce urma sa facem. Trebuia sa recunosc, totusi, faptul ca dupa atatea intalniri ma obisnuisem cu modul in care atingerea lui facea sa mi se ridice parul de pe brate. Nu era o senzatie atat de placuta dar nu era atat de neplacuta incat sa nu te poti obisnui cu aceasta. M-a dus landa pat si m-a asezat cu grija parca ii era teama ca ma voi sparge.
- Putem sa mai asteptam, nu trebuie sa faci asta acum, a soptit la urechea mea dupa ce mi-a dat parul la o parte.
L-am apucat de gulerul de la camasa si l-am tras spre mine, sarutandu-l. Doar pentru o secunda am detinut controlul deoarece in secunda urmatoare el l-a recuperat punandu-si mainile de o parte si de cealalta a trupului meu si urcandu-se deasupra. Nu puteam sa ii raspund altfel deoarece imi era teama ca ar fi iesit altceva decat: "Da, sunt sigura...". de atat a avut nevoie pentru a renunta la intrebarile lui din fericire pentru mine. Mainile sale au inceput sa se miste lent peste tot pe trupul meu. Apoi pe neasteptate a apucat cu o mana camasa si a smuls-o de pe corpul meu, intr-o singura secunda am ramas goala sub privirile sale arzande. A inceput sa lase mici saruturi pe trupul meu in timp ce se ducea tot mai jos, atunci cand a ajuns la sanii mei si-a ridicat capul pentru a ma lasa sa vad cum si-a lasat coltii sa creasca. Am inghitit in sec vazand modul in care ma privea, modul in care el arata stand deasupra mea cu caninii iesiti in afara. Arata de-a dreptul feroce si excitant. Respiram din ce in ce mai rapid, asteptand cu nerabdare sa vad ce avea sa faca. Nu puteam decat sa imi inchipui cum aratau ochii mei in acea clipa. Sunt sigura, acum, ca aveau o stralucire neomeneasca deoarece imi amintesc cu claritate uimirea trecatoare din ochii sai negrii ca taciunele. Urmatorul lucru pe care l-am trait a fost senzatia stranie produsa de coltii sai care mi-au penetrat superficial sanul drept. Mi-am arcuit spatele fara sa vreau, scotand un sunet infundat, putin ciudat. El a continuat sa se joace cu sfarcurile si sanii mei chinuindu-ma, insa nu era o tortura de care sa fug. O, nu, in ciuda speciei de care facea parte, reusea sa scoata la suprafata niste senzatii pe care nu credeam ca le voi trai vreodata. Mi-am bagat mainile in parul sau lucios si matasos si am incercat sa il trag in sus pentru a-l saruta. El, insa, avea alte planuri, asa ca in loc sa urce, a coborat mai jos pe trupul meu ajungand intre picioarele mele. L-am vazut inchizandu-si ochii si inhaland adanc, satisfacut de ceea ce mirosea.
- Divin... a soptit.
Inainte ca eu sa apuc sa il intreb ceva, el mi-a departat picioarele si am simtit doua degete intrand in mine. Era o senzatie noua, ciudata, straina si foarte placuta, dar parca totusi vroiam sau, mai bine spus, corpul meu dorea ceva mai mult decat acele degete. Cand le-a scos, a facut-o atat de incet incat de abia m-am stapanit sa nu ma imping in degetele sale pentru a le simti din nou in mine. Apoi le-a bagat inapoi si a continuat aceste miscari pana cand m-a facut sa imi misc inconstienta soldurile incercand sa ii simt degetele cat mai adanc in mine. Cand a fost satisfacut cu cat eram eu de excitata m-a lasat singura in pat pentru cateva secunde cat i-a luat sa se dezbrace si sa se pozitioneze intre picioarele mele.
Am crezut ca intr-un sfarsit avea sa imi curme chinul, acel foc pe care el il trezise in mine, pe care numai el putea sa il stinga dar m-am inselat. In loc sa ma ia in acea pozitie si-a pus mana pe talia mea si in secunda urmatoare eram deasupra lui cu el in mine. Mainile sale erau pe talia mea tinandu-ma in acea pozitie. Apoi a inceput sa imi miste soldurile si sa ma faca sa ma ridic si sa cobor. Nu aveam deloc control asupra trupului meu dar nu ma deranja acest lucru. Imi placea modul in care ma controla cand eu ar fi trebuit sa il detin. Am intins mainile si am inceput sa il mangai pe piept jucandu-ma cu sfarcurile sale. Coltii lui iesisera instantaneu atunci cand am inceput sa ma joc cu ele. M-a lasat cateva minute sa ma imi fac de cap dupa care un sunet adanc din pieptul sau s-a auzit, era ca un fel de marait si m-am trezit cu chipul sau aproape de al meu. Se ridicase in fund si isi incrucisase picioarele pentru ca eu sa stau mai bine in poala lui. Ma deranja putin pozitia deoarece cumva devenise mai mare si ma penetra mult mai adanc decat o facuse pana atunci.
- Lasa-ma sa te musc, a soptit Wolf in urechea mea.
- Nu! Am exclamat eu putin prea energic.
L-am auzit maraind furios insa nu m-a muscat.
Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc a fost placerea pe care am simtit-o imediat la cateva minute dupa acel schimb de cuvinte. Eram literalmente in al noualea cer.



Răspunsuri în acest subiect
RE: Astrul Trandafirului Albastru - de Berry. - 04-12-2009, 05:51 PM
RE: Astrul Trandafirului Albastru - de A'Svear - 07-12-2009, 12:21 AM
RE: Astrul Trandafirului Albastru - de Teh2 - 16-12-2009, 01:52 PM
RE: Astrul Trandafirului Albastru(16+) - de Denny - 16-02-2010, 09:00 PM
RE: Astrul Trandafirului Albastru(16+) - de Aiumy - 14-03-2010, 11:32 PM
RE: Astrul Trandafirului Albastru(18+) - de Tox - 25-04-2010, 07:54 PM
RE: Astrul Trandafirului Albastru [+18] - de BloodyInnocence - 05-08-2011, 01:39 AM
RE: Astrul Trandafirului Albastru [+18] - de Rain - 29-10-2011, 12:55 AM

Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Albastru appuru 16 7.523 11-05-2013, 11:00 PM
Ultimul răspuns: appuru
  Sarutul trandafirului [ YAOI ] Hasamy lost vampire 118 53.478 05-08-2011, 12:06 PM
Ultimul răspuns: LoLix
  [ Twilight ] - Un trandafir albastru robsten 8 6.807 06-03-2011, 11:42 AM
Ultimul răspuns: Flash
  Trandafirul albastru Hope:) 1 2.315 02-01-2011, 02:49 AM
Ultimul răspuns: Akie
  Rasarit patat cu sange albastru [yaoi by Akadella & BL Forever] akadella 4 3.800 30-08-2010, 02:23 PM
Ultimul răspuns: Mitsukai Yoru
  Ocean albastru .mefistofelica.nihil. 2 3.596 26-01-2009, 09:42 PM
Ultimul răspuns: .mefistofelica.nihil.


Utilizatori care citesc acest subiect:
6 Vizitator(i)