Ura nu va fi niciodata Dragoste [yuri... + 16]

[Liar]

Dupa o lunga asteptre...

Capitolul 3

Nu am mai vorbit cu ea de ceva zile si nu am apucat sa ii spun ca voi pleca. Era prima data cand simteam ca nu vreau sa ma despart de cineva pe care il iubesc. Tineam telefonul in mana incercand sa ma lupt cu ura din interiorul meu dar inima mea refuza sa castige. Aud o voce ragusita venind din interiorul inimii mele. Acea voce care ma urma oriunde, vocea care ma bantuia si in cele mai negre zile. "Daca ai sa pleci o sa vina cu tine. Pentru ca te iubeste mai mult decat isi iubeste viata. O iubeste pe cea care sta in interiorul tau, ma uibeste pe mine." Dar e adevarat, incerc sa accept asta, toata lumea iubeste persoana din mine, nu ma iubeste nimeni cu adevarat.
Nu am putu sa dorm in acea noapte asa ca am incercat sa ma pregetesc. Mi-am facut bagajele si am pornit spre gara, acolo am stat toata noaptea pe un scaun pana cand nu am mai putut si am adormit. Cine stie cat am dormit, cert este ca trenul plecase demult, nici o sansa sa mai fiu admisa. Dar era deja prea tarziu, nu mai aveam nici casa si nici speranta. Totusi aud o voce dornica sa ma salveze dar precis, e doar imaginatia mea.

- Iroha? Credeam ca ai plecat deja, nu-mi spune, ai pierdut trenul? se uita la mine cu o fata foarte trista. Totusi fata ei nu era nimic pe langa a mea. Imi era asa de rusine incat nici nu mai puteam sa o privesc in ochi. Stiind asta, m-a luat d emana si m-a dus in camera ei, Spre surprinderea mea nu era nimeni acasa. Sau ... locuia singura? Nu puteam sa-mi dau seama.
In momentul urmator imi facu semna sa ma asez pe pat. Asa am facut. Atunci ea deschise dulapul si scoase o camasa de noapte.
- Stii, imi pare rau ca iti creiez probleme. Am sa plec maine dimineata acasa.
- Despre ce vorbesti? Imi faci o mare favoare. Locuiesc singura de atata timp... Chiar imi plare bine ca esti aici. "Replica" asta a fost urmata de un zambet larg si inocent.

E adevarat. Am dormit asa de mult incat m-am trezit abea seara, poate chiar tarziu de tot. Visul meu de a ajunge ceva s-a spulberat. Dar nu e vina nimanui. E doar a mea. Din cauza neglijentei mele si a fptului c anu am dormit noaptea. Chiar daca as incerca, tot nu as putea sa mai merg la scoala aceea. Cand te gandesi cam am avut ocazia obtinand o bursa pentru inot. Viata mea a devenit si mai tampita acum. Si asa va ramane. Mereu. Nimeni nu ma vrea.
- Eu te iubesc. Asa cum esti. Poate ca esti temperamentala si daca te enerveaza cineva il bagi in spital si injuri mai mereu eu te iubesc pentru ceea ce esti. Inauntrul tau, adanc in inima ta exista o Iroha complet diferita care se poarta frumos cu toata lumea si e ca o fata normala. Totusi, eu o prefer pe Iroha de la suprafata care nu se lasa calcata in picioare. Spune, ai vrea sa locuiesti cu mine?
Am ramas cu gura cascata. Prima persoana care o prefera pe eu cea de acum nu eu cea din trecut. Si ... mai si vroia sa locuim impreuna. Eram oarecum fericita. Aceasta fericire m-a facut sa ma ridic de pe pat si sa o iau in brate pe Kitotoka. Simteam in sfarsit ... dragoste. Dar era diferit. Nu o iubeam ca o prietena ci o iubeam ca pe prima mea dragoste. Stiam ca e gresit dar asta este ceea ce simt pentru ea. Vreau doar sa stiu daca ea simte acelasi lucru sau ba. Cred ca puteam afla asta doar daca ii acceptam propunerea.
- Bine atunci. Totusi, va trebuii sa merg acasa sa-mi iau lucrurile. Si va trebuii sa stabilim cateva reguli inainte de toate...
In timp ce eu vorbeam, blondina incepe sa-mi cotrobaiasca prin geanta.
- Hei! Ce naiba faci?
- Incerc sa te cunosc mai bine.
- Nu umbland-ui prin lucruri cunosti pe cineva mai bine!

Cred ca o sa imi para rau...