16-07-2011, 10:57 AM
Am venit cu un nou fic sper sa va placa :)
Lectura palcuta ! ;)
P.S: Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul / manga-ul Naruto si nu fac profit pe urma acestor personaje
Capitolul 1. Ne intalnim.... [part.1]
Sasori.
Pasesc pe pamantul rece si uscat, impreuna cu coechipierul meu Deidara indreptandu-ne spre satul Nisipului, satul meu natal alias dusmanul meu de moarte. Numele meu este Sasori, si doar atata pot spune, numele de familie nu il cunosc pentru ca parintii mei au murit intr-o misiune cand eram foarte mic si nu am prea multe amintiri de atunci. Eu fac parte dintr-una din cele mai periculoase organizatii de criminali si anume Akatsuki,suntem niste raufacatori care vaneaza Bijuu si ii folosim in scopuri mai putin bune sa zic. Bijuu sunt creaturi cu cozi care au fost sigilate intr-o persoana din fiecare sat, din punctul meu de vedere. Fiecare din organizatie avem un motiv sau o cale pentru care am ales sa fim de partea rea. Eu m-am aliat cu cei din Akatsuki din singuratate, decand parintii mei au murit am hotarat sa ma antrenez zi si noapte sa devin puternic si sa intru in organizatie pentru a ma razbuna pe satul meu si pe totii care mi-au omorat parintii si restul familiei. Nu pot spune ca sunt chiar o persoana rea dar uite la ce te poate aduce disperarea. Sunt trezit de blondul asta plangacios care ma tot intreaba cat mai avem pana ajungem la destinatie. Ii spun ca nu mai avem mult apoi ne continuam drumul. Da, blondul este Deidara si nu imi face deloc placere sa fiu in echipa cu el. Mereu spune ca acea argila pe care o modeleaza, si explodeaza imediat dupa ce face contactul cu ceva este o arta. Mereu ma certam prostesc cu el din chestii deasta.Pentru mine, arta ar inseamna lucrul de mana, tehnicile mele sunt de manuire a papusilor, iar armele mele sunt otravurile facute de mine. Noi suntem cei mai tineri din organizatie eu am douazaci de ani si el la fel. Avand in vedere ca suntem cei mai tineri si mai neexperimentati sa spun, suntem trimisi primii sub acoperire, in cazul in care ataca cineva, si vom fi omorati sa nu fie o pierdere prea mare, pentru mine e o prostie. Desii ar trebui sa fim o echipa fiecare treaieste de partea lui si nu ii pasa de niciunul din noi ca si mine de altfel. Off soarele asta, mai cald de atat nu putea sa fie imi spun eu in minte. De ce pelerina asta trebuie sa fie asa de intunecata si groasa?. Pelerina specifica organizatiei este neaga lunga cu un guler gigant pe care sunt desenati niste norisori rosii conturati cu alb, nu prea stiu de ce dar uram pelerina asta. Lumina soarelui arzator se reflecta in parul meu de o nuanta rosiatica destul de aprinsa, care da impresia ca este un fel de postocaliu mai inchis. Norocul nostru ca mai avem putin si ajungem. In drumul nostru hotaram sa facem un popas, si sa ne oprim pentru a lua o pauza, oricum aveam tot timpul din lume. Tinta noastra este Kazakagele, care are un Bijuu in el si anume: Shukaku. El este demonul cu o singura coada,care a fost sigilata in Kazakage, al carui nume nu mi-l mai amintesc. Ajungem intr-o padure destul de frumoasa, cu arbori inalti si verzi. Hotaram sa facem aici popasul, intr-un mic luminis. Eu ma asez la umbra unui copac, mare si frumos, in timp ce colegul meu incepe sa se joace cu argila lui, ce o face acolo, numai el stie. Privesc padurea mirifica parca scoasa dintr-un film, plina de animale, mirosul proaspat ce se imprastia in aer iti inunda profund narile, iar linistea de aici te calma, te linistea si te facea sa vi mereu decateori ai nevoie. Numai Deidara strica tot peisaju cu plastelina lui cu tot. Din cauza plictiselii si pentru ca m-am saturat sa-l vad pe colegul meu facand copacii sa explodeze ii spun ca ma duc sa ma plimb. O plimbare scurta si linistita mi-ar prinde bine. Ma gandesc oare cum s-a schimbat satul meu, de doua ori mai mult sau radical?, hehe. Inca sunt copilaros dupa atatia ani, in care tot ce am facut a fost sa ma antrenez si sa confectionez papusi, sa descopar juts-uri noi si sa fac otravuri. Cel pe care il vedeti acuma este Sasori cel adevarat dar care nu cred ca il veti mai vedea prea curand. Fiind in organizate, trebuie sa fiu serios si sa nu dau dovada de slabicini in lupta. Cat ma mai plimbam si vorbeam cu mine insumi aud niste zgomote ciudate ce veneau din partea de est, se pare. Hmm soarele va apune peste doua ore deci ar fi bine a ne grabim, cred ca nu mi-am dat seama cat de mult a trecut vremea. Fac stanga imprejur si ma indrept spre locul unde am facut acel popas cu Deidara, incercand sa ignor zgomotele ce sa auzeu, sunt sigur ca cineva se antrena de zor la cum se auzeu kunaiurile. Cand ajung in luminis, ciudat, Deidara nu era. Unde o fi oare baiatul asta?
-BAUU! aud o voce jucausa ca de copil, care sigur era a lui si vroia sa ma sperie. Nu a reusit, ma sperii foarte greu chiar daca am fost luat prin surprindere. Acesta imi spune ca si el a auzit zgomotele acelea, si ca vrea a vada cine le face, curios mai e baiatu asta, in lupta nu e asa, este mai serios si incerca sa se abtina de la lucruri gen: introduceri, rasuri malefice, porecle pentru dusmani si alte lucruri imature ce se mai vad pe la televizor.
Plecam din luminis si o luam spre est, eee oricum treceam pe acolo asa ca nu ar strica sa ne oprim putin, ziceam de Deidara ca este imatur dapai eu.
Cu cat ne apropriam mai mult cu atat zgomotele deveneu din ce in ce mai stridente, pana cand in fata noastra zarim.......
Cam atat, atep pareri si va rog sa scuzati greselile :*
Lectura palcuta ! ;)
P.S: Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul / manga-ul Naruto si nu fac profit pe urma acestor personaje
Capitolul 1. Ne intalnim.... [part.1]
Sasori.
Pasesc pe pamantul rece si uscat, impreuna cu coechipierul meu Deidara indreptandu-ne spre satul Nisipului, satul meu natal alias dusmanul meu de moarte. Numele meu este Sasori, si doar atata pot spune, numele de familie nu il cunosc pentru ca parintii mei au murit intr-o misiune cand eram foarte mic si nu am prea multe amintiri de atunci. Eu fac parte dintr-una din cele mai periculoase organizatii de criminali si anume Akatsuki,suntem niste raufacatori care vaneaza Bijuu si ii folosim in scopuri mai putin bune sa zic. Bijuu sunt creaturi cu cozi care au fost sigilate intr-o persoana din fiecare sat, din punctul meu de vedere. Fiecare din organizatie avem un motiv sau o cale pentru care am ales sa fim de partea rea. Eu m-am aliat cu cei din Akatsuki din singuratate, decand parintii mei au murit am hotarat sa ma antrenez zi si noapte sa devin puternic si sa intru in organizatie pentru a ma razbuna pe satul meu si pe totii care mi-au omorat parintii si restul familiei. Nu pot spune ca sunt chiar o persoana rea dar uite la ce te poate aduce disperarea. Sunt trezit de blondul asta plangacios care ma tot intreaba cat mai avem pana ajungem la destinatie. Ii spun ca nu mai avem mult apoi ne continuam drumul. Da, blondul este Deidara si nu imi face deloc placere sa fiu in echipa cu el. Mereu spune ca acea argila pe care o modeleaza, si explodeaza imediat dupa ce face contactul cu ceva este o arta. Mereu ma certam prostesc cu el din chestii deasta.Pentru mine, arta ar inseamna lucrul de mana, tehnicile mele sunt de manuire a papusilor, iar armele mele sunt otravurile facute de mine. Noi suntem cei mai tineri din organizatie eu am douazaci de ani si el la fel. Avand in vedere ca suntem cei mai tineri si mai neexperimentati sa spun, suntem trimisi primii sub acoperire, in cazul in care ataca cineva, si vom fi omorati sa nu fie o pierdere prea mare, pentru mine e o prostie. Desii ar trebui sa fim o echipa fiecare treaieste de partea lui si nu ii pasa de niciunul din noi ca si mine de altfel. Off soarele asta, mai cald de atat nu putea sa fie imi spun eu in minte. De ce pelerina asta trebuie sa fie asa de intunecata si groasa?. Pelerina specifica organizatiei este neaga lunga cu un guler gigant pe care sunt desenati niste norisori rosii conturati cu alb, nu prea stiu de ce dar uram pelerina asta. Lumina soarelui arzator se reflecta in parul meu de o nuanta rosiatica destul de aprinsa, care da impresia ca este un fel de postocaliu mai inchis. Norocul nostru ca mai avem putin si ajungem. In drumul nostru hotaram sa facem un popas, si sa ne oprim pentru a lua o pauza, oricum aveam tot timpul din lume. Tinta noastra este Kazakagele, care are un Bijuu in el si anume: Shukaku. El este demonul cu o singura coada,care a fost sigilata in Kazakage, al carui nume nu mi-l mai amintesc. Ajungem intr-o padure destul de frumoasa, cu arbori inalti si verzi. Hotaram sa facem aici popasul, intr-un mic luminis. Eu ma asez la umbra unui copac, mare si frumos, in timp ce colegul meu incepe sa se joace cu argila lui, ce o face acolo, numai el stie. Privesc padurea mirifica parca scoasa dintr-un film, plina de animale, mirosul proaspat ce se imprastia in aer iti inunda profund narile, iar linistea de aici te calma, te linistea si te facea sa vi mereu decateori ai nevoie. Numai Deidara strica tot peisaju cu plastelina lui cu tot. Din cauza plictiselii si pentru ca m-am saturat sa-l vad pe colegul meu facand copacii sa explodeze ii spun ca ma duc sa ma plimb. O plimbare scurta si linistita mi-ar prinde bine. Ma gandesc oare cum s-a schimbat satul meu, de doua ori mai mult sau radical?, hehe. Inca sunt copilaros dupa atatia ani, in care tot ce am facut a fost sa ma antrenez si sa confectionez papusi, sa descopar juts-uri noi si sa fac otravuri. Cel pe care il vedeti acuma este Sasori cel adevarat dar care nu cred ca il veti mai vedea prea curand. Fiind in organizate, trebuie sa fiu serios si sa nu dau dovada de slabicini in lupta. Cat ma mai plimbam si vorbeam cu mine insumi aud niste zgomote ciudate ce veneau din partea de est, se pare. Hmm soarele va apune peste doua ore deci ar fi bine a ne grabim, cred ca nu mi-am dat seama cat de mult a trecut vremea. Fac stanga imprejur si ma indrept spre locul unde am facut acel popas cu Deidara, incercand sa ignor zgomotele ce sa auzeu, sunt sigur ca cineva se antrena de zor la cum se auzeu kunaiurile. Cand ajung in luminis, ciudat, Deidara nu era. Unde o fi oare baiatul asta?
-BAUU! aud o voce jucausa ca de copil, care sigur era a lui si vroia sa ma sperie. Nu a reusit, ma sperii foarte greu chiar daca am fost luat prin surprindere. Acesta imi spune ca si el a auzit zgomotele acelea, si ca vrea a vada cine le face, curios mai e baiatu asta, in lupta nu e asa, este mai serios si incerca sa se abtina de la lucruri gen: introduceri, rasuri malefice, porecle pentru dusmani si alte lucruri imature ce se mai vad pe la televizor.
Plecam din luminis si o luam spre est, eee oricum treceam pe acolo asa ca nu ar strica sa ne oprim putin, ziceam de Deidara ca este imatur dapai eu.
Cu cat ne apropriam mai mult cu atat zgomotele deveneu din ce in ce mai stridente, pana cand in fata noastra zarim.......
Cam atat, atep pareri si va rog sa scuzati greselile :*