03-07-2011, 08:14 PM
Hey :X I'm back :)) Mulţumesc din tot sufletul pentru comentarii , sunteţi cei mai tari >:D . Înainte să citiţi noul capitol aş vrea să fac un anunţ : săptămâna viitoare [ adica mâine , luni -.- ] voi pleca la Bucureşti cu ştiţi voi ... cu muzica :)) Şi um cred că următorul capitol va fi postat săptămâna viitoare , sâmbătă sau cel târziu marţi [când revin ] ^,^ V-am zăpacit destul , să trecem la fic :X
Prolog
Amintirea ta e încă în viaţă şi respiră printre umbre , în întunericul necurat ! Mă urmăreşti peste tot , mă devori din loc în loc ... glasul tău îmi bântuie nopţile care le petrec sufocându-mă în ceaţa mutului . Taci ca un mut ... te porţi precum un surd , ignorând fiecare cuvânt pe care-l scot pe gură . E ură ! Lumină şi întuneric . Zâmbet şi lacrimă . Durere şi fericire ...dar mai presus de toate este dragostea unui înger pentru un demon care urăşte că iubeşte ... !
07.03.2011
Dragă jurnalule ,
Noaptea trecută am fost din nou torturată de strigătul disperat al lacrimilor mele ... Am adormit foarte greu şi forţat pentru că m-am tăiat în cioburile mizerabile ale sticlei care s-a spart . Cea mai preţioasă sticlă din lume ! Era ... sticla firavă de la poza frântă cu echipa şapte . Având în vedere că încă este ora 7:30 dimineaţa şi eu nu pot dormi nici cum ... cred că am să-mi fac curaj să ma pregătesc pentru " întâlnirea" cu restul echipei , care , împreună vom merge să-l vedem pe S ... ştii tu cine în închisoare . Trauma pe care o voi avea astăzi este inevitabilă , deşi dacă voi continua să scriu cred ... cred că nu-mi va fi bine . Spunându-ţi ţie adevărul care mă minte pe mine , e ... e pur si simplu insuportabil . Gândeşte-te ! Durerea cu care sunt forţată de destin să traiesc , durerea care mă absoarbe pe zi ce trece , durerea care mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu pe mine ... mă omoară încet . Atât de încet încât lasă fiecare rană să se vindece îndeajuns , iar dupa aceea sapă cu fantoma amintirilor şi mai adânc ! Şi sapă atat de adânc încât , încât am ajuns să cred că suferinţa aceasta e prea vie şi reală . Poat
Rozatica copilă scăpă jurnalul pe podeaua umedă şi rece . Mâna încă-i tremura , iar bătaia inimii o apăsa din ce în ce mai tare . Îi era silă de lumina zilei , îi era scârbă de glasul păsărelelor , îi era frică de lume... şi era groază de sufletul ei . Un suflet a cărui Soare şi viaţă s-au dus demult ... Acum singura oroare râmasă era amintirea uni zămbet sfărâmat şi spart după placul altora .
Aş putea adăuga cuvintele blondiului Naruto înainte de părăsi Konoha pentru a se antrena din greu cu maestrul lui , unul dintre cei trei Sanini , legenda Jiiraya . Acele cuvinte pline de speranţă erau : " Unul lângă altul sau departe , prietenii adevâraţi sunte mereu aproape ! "... ce cuvinte frumoase , melodioase , care poate chiar de fac să zâmbeşti şi cum zămbetul e molipsitor şi alţii-ţi vor zâmbi de zor ! Ce frumos era pe-atunci , totul avea o speranţă , noanţele din aripile fluturilor încă mai exprimau un râset de copil pur . Dar acum , totul e în alb şi gri , fără copii zglobi , fără poezie ... doar lacrimi dureroase şi scârboase ! Ele aduc dor , dar şi amor ... ce-aş vrea să abe înţeles ce gândesc . Sakura , vesela şi zâmbăreaţa copilă dintr-o vreme , s-a preschimbat într-o prea frumoasă domnişoră . Parcă e ceva schimbat la ea ? A , da . Pofta de viaţă şi zâmbetul viu şi luminos acum s-a preschimbat în lacrimi amare ce curg fără-ncetare .
- Haide , Sakura , ridică-te ! Trebuie să te pregăteşti . Ştiu cât de mult deteşti asta , dar trebuie să o faci , de dragul fiului meu , de dragul lui Sasuke ! răsună o voce caldă , dar necunoscută-n camera fetei .
Biata de ea , tresări . Speriată , chiar terorizată nu ştia ce să facă ... aşa că vroia să vadă dacă începe să înebunească sau nu :
- H-huh ? C-cine -i acolo ? spuse tânăra domniţă cu un glas tremurat . Arată-te ! Ştiu că esti acolo ...
Liniştea apăsătoare parcă zgâria pereţii cu putere . Ultra-sunetul groazei nu se mai auzea ţipând printre umbre.
- Normal că şti , copilă , doar ţi-am spus eu , vocea aceea parcă mângâia şi alunga comfuzia din toţi aceşti ani , o făcea să nu mai fie pur şi simplu cu iubire !
Sakura îşi inchise ploapele blând şi savură binele pe care nu l-a mai simţit şi care a fost îngropat într-o privire neagră cu ani în urmă . Era atât de clad şi de moale ... toate ţipetele îngrozite dispăruseră într-o clipită . Toată pălitura a luat sfârşit ! Flăcările iadului nu mai ardeau îgnorând mila , sufletul ei nu mai urla în necunoscut ... era atât de plăcut , fin , suav , milos , cald , nu ! Era fierbinte şi-i încălzea golul abisal din interior .
Sakura îşi depărtase încet buzele-i suave una de cealaltă , murmurând ceva .
- Doamne , orice faci , te implor , nu te opri ! E prea bine , spuse aceasta plăngâd . Plângând ? Erau lacrimi binecuvântare de bucurie , lacrimi care dădeau culoare încolorului , lacrimi care erau lumină în întuneric . Lacrimi care acum curgeau strălucind pe chipul palid şi angelic al Sakurei .
Cine era acea voce ... sau mai bine spus , a cui aparţinea ? Oare era demonul binelui sau îngerul întunericului ? Curioşi ? :)) Next chapter next week . Aştept comentarii şi parei . Vă poop dulce :X:X
Melodia capitolului :X
Prolog
Amintirea ta e încă în viaţă şi respiră printre umbre , în întunericul necurat ! Mă urmăreşti peste tot , mă devori din loc în loc ... glasul tău îmi bântuie nopţile care le petrec sufocându-mă în ceaţa mutului . Taci ca un mut ... te porţi precum un surd , ignorând fiecare cuvânt pe care-l scot pe gură . E ură ! Lumină şi întuneric . Zâmbet şi lacrimă . Durere şi fericire ...dar mai presus de toate este dragostea unui înger pentru un demon care urăşte că iubeşte ... !
07.03.2011
Dragă jurnalule ,
Noaptea trecută am fost din nou torturată de strigătul disperat al lacrimilor mele ... Am adormit foarte greu şi forţat pentru că m-am tăiat în cioburile mizerabile ale sticlei care s-a spart . Cea mai preţioasă sticlă din lume ! Era ... sticla firavă de la poza frântă cu echipa şapte . Având în vedere că încă este ora 7:30 dimineaţa şi eu nu pot dormi nici cum ... cred că am să-mi fac curaj să ma pregătesc pentru " întâlnirea" cu restul echipei , care , împreună vom merge să-l vedem pe S ... ştii tu cine în închisoare . Trauma pe care o voi avea astăzi este inevitabilă , deşi dacă voi continua să scriu cred ... cred că nu-mi va fi bine . Spunându-ţi ţie adevărul care mă minte pe mine , e ... e pur si simplu insuportabil . Gândeşte-te ! Durerea cu care sunt forţată de destin să traiesc , durerea care mă absoarbe pe zi ce trece , durerea care mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu pe mine ... mă omoară încet . Atât de încet încât lasă fiecare rană să se vindece îndeajuns , iar dupa aceea sapă cu fantoma amintirilor şi mai adânc ! Şi sapă atat de adânc încât , încât am ajuns să cred că suferinţa aceasta e prea vie şi reală . Poat
Rozatica copilă scăpă jurnalul pe podeaua umedă şi rece . Mâna încă-i tremura , iar bătaia inimii o apăsa din ce în ce mai tare . Îi era silă de lumina zilei , îi era scârbă de glasul păsărelelor , îi era frică de lume... şi era groază de sufletul ei . Un suflet a cărui Soare şi viaţă s-au dus demult ... Acum singura oroare râmasă era amintirea uni zămbet sfărâmat şi spart după placul altora .
Aş putea adăuga cuvintele blondiului Naruto înainte de părăsi Konoha pentru a se antrena din greu cu maestrul lui , unul dintre cei trei Sanini , legenda Jiiraya . Acele cuvinte pline de speranţă erau : " Unul lângă altul sau departe , prietenii adevâraţi sunte mereu aproape ! "... ce cuvinte frumoase , melodioase , care poate chiar de fac să zâmbeşti şi cum zămbetul e molipsitor şi alţii-ţi vor zâmbi de zor ! Ce frumos era pe-atunci , totul avea o speranţă , noanţele din aripile fluturilor încă mai exprimau un râset de copil pur . Dar acum , totul e în alb şi gri , fără copii zglobi , fără poezie ... doar lacrimi dureroase şi scârboase ! Ele aduc dor , dar şi amor ... ce-aş vrea să abe înţeles ce gândesc . Sakura , vesela şi zâmbăreaţa copilă dintr-o vreme , s-a preschimbat într-o prea frumoasă domnişoră . Parcă e ceva schimbat la ea ? A , da . Pofta de viaţă şi zâmbetul viu şi luminos acum s-a preschimbat în lacrimi amare ce curg fără-ncetare .
- Haide , Sakura , ridică-te ! Trebuie să te pregăteşti . Ştiu cât de mult deteşti asta , dar trebuie să o faci , de dragul fiului meu , de dragul lui Sasuke ! răsună o voce caldă , dar necunoscută-n camera fetei .
Biata de ea , tresări . Speriată , chiar terorizată nu ştia ce să facă ... aşa că vroia să vadă dacă începe să înebunească sau nu :
- H-huh ? C-cine -i acolo ? spuse tânăra domniţă cu un glas tremurat . Arată-te ! Ştiu că esti acolo ...
Liniştea apăsătoare parcă zgâria pereţii cu putere . Ultra-sunetul groazei nu se mai auzea ţipând printre umbre.
- Normal că şti , copilă , doar ţi-am spus eu , vocea aceea parcă mângâia şi alunga comfuzia din toţi aceşti ani , o făcea să nu mai fie pur şi simplu cu iubire !
Sakura îşi inchise ploapele blând şi savură binele pe care nu l-a mai simţit şi care a fost îngropat într-o privire neagră cu ani în urmă . Era atât de clad şi de moale ... toate ţipetele îngrozite dispăruseră într-o clipită . Toată pălitura a luat sfârşit ! Flăcările iadului nu mai ardeau îgnorând mila , sufletul ei nu mai urla în necunoscut ... era atât de plăcut , fin , suav , milos , cald , nu ! Era fierbinte şi-i încălzea golul abisal din interior .
Sakura îşi depărtase încet buzele-i suave una de cealaltă , murmurând ceva .
- Doamne , orice faci , te implor , nu te opri ! E prea bine , spuse aceasta plăngâd . Plângând ? Erau lacrimi binecuvântare de bucurie , lacrimi care dădeau culoare încolorului , lacrimi care erau lumină în întuneric . Lacrimi care acum curgeau strălucind pe chipul palid şi angelic al Sakurei .
Cine era acea voce ... sau mai bine spus , a cui aparţinea ? Oare era demonul binelui sau îngerul întunericului ? Curioşi ? :)) Next chapter next week . Aştept comentarii şi parei . Vă poop dulce :X:X
Melodia capitolului :X
![[Imagine: rainsrgd.gif]](http://i157.photobucket.com/albums/t47/Hogwarts_honor_roll/rainsrgd.gif)
ŧɧε ℓσ√ε ïş ℓïҡε Ä… ÅŸÏƒÅ‹É , γσų ƈąŋ'ŧ âˆ±ÏƒÅ—É ÎµÅ§ ïŧ .....
"(... ) đŗεąɱεđ σ∱ γσų- ï∱ γσų щσųℓđ ąþþεąŗ﹖ ŧσ ɱąҡε ɱγ Å‹Ã¯É É§Å§ÅŸ ∱ųℓℓ σ∱ ℓσ√ε, Ä…Å‹Ä‘ ąℓщąγş ɧσℓđ ɱε ŋεąŗ. ï щσŋđεŗ ï∱ ï Å§É§ÏƒÅ³É É§Å§ σ∱ γσų- ï∱ γσų щσųℓđ ∱εεℓ ïŧ ïŋ γσųŗ şσųℓ﹖ ℓïҡε ŧщσ şþïŗïŧş ïŋ ŧɧε ųŋï√εŗşε, щɧσ ąℓщąγş şεεɱ ŧσ ҡŋσщ. ε√εŋ ï∱ ŧɧε şŧąŗş щεŋŧ ɓℓąƈҡ Ä…Å‹Ä‘ ŧɧε şųŋ щεŗε ŧσ şɧïŋε ŋσ ɱσŗε. ŧɧεγ ƈσųℓđ ∱ïŋđ ŧɧεïŗ щąγ ŧσ εąƈɧ σŧɧεŗ, ŋσ ɱąŧŧεŗ ɧσщ ∱ąŗ ŧɧε şɧσŗε. şą∱εℓγ ïŋ εąƈɧ σŧɧεŗ'ÅŸ ąŗɱş, ŧσ ɓïđ ŧɧε ŗεşŧ σ∱ ŧïɱε. âˆ±Ã¯Å‹Ä‘Ã¯Å‹É ÎµÅ§ÎµÅ—Å‹Ä…â„“ ℓσ√ε şσ ɱąŋγ şεεҡ ŧσ ∱ïŋđ. ÆˆÄ…Å—Ã¯Å‹É âˆ±ÏƒÅ— εąƈɧ σŧɧεŗ Å§É§Å—ÏƒÅ³É É§ ŧɧε щσŗşŧ σ∱ şŧσŗɱş. â„“ÎµÄ…Å‹Ã¯Å‹É ÏƒÅ‹ ŧɧε ąŗɱş σ∱ ℓσ√ε Ä…Å‹Ä‘ ŋε√εŗ ŋεεđ ąŋγɱσŗε. ŧɧïş ïş ɧσщ ï ∱εεℓ ∱σŗ γσų, ï'√ε ҡŋσщŋ ïŧ Ä…â„“â„“ Ä…â„“ÏƒÅ‹É . γσų ąŗε ɱγ σŋε ŧŗųε ℓσ√ε ɱγ щσŗℓđ.. ɱγ ɧεąŗŧ.. ɱγ şσųℓ﹗"
![[Imagine: Damon-Elena-damon-and-elena-20071275-500-234.gif]](http://i1227.photobucket.com/albums/ee422/ItszVaniie/Damon-Elena-damon-and-elena-20071275-500-234.gif)