15-06-2011, 07:02 PM
Hey ^.^ ! M-am gândit să fac un fic ( de mult mi-am tot dorit ) . Personajul principal este Haruno Sakura ; în continuare , "ce ?" şi " cum ?" dacă vreţi să aflaţi citiţi .
Disclamer : Personajele din anime-ul / doujinshi-ul si manga-ul Naruto nu-mi aparţin , înafară de cele create de mine . Maestrul care posedă Naruto este nimeni altul decât Masashi Kishimoto . :D
Disclamer : Personajele din anime-ul / doujinshi-ul si manga-ul Naruto nu-mi aparţin , înafară de cele create de mine . Maestrul care posedă Naruto este nimeni altul decât Masashi Kishimoto . :D
Prolog
Mereu va fi ceva ce voi regreta, mereu va fi ceva ce voi nega ...dar , asta e viaţa aşa cum e ea ; şi mereu voi accepta povara asta grea , fiindcă te-aş vrea şi dacă n-aş încerca , n-aş şti dacă ..vei fi vreodată iubirea mea... !
Chipul tău e aşa blând , ca un copil murmurând în gând versurile sufletului său care plâng ...Visele tale sunt precum o mare , mare tulburată ce rar mi s-arată ! Lacrima ta e atât de fierbinte , încât cerul se prelinge-n jos ; Parcă ninge! Buza ta atât de suavă , mă face să ma simt că sunt trează . Negrul înceţoşat din privirea ta rece , o să mă îngheţe ...
6.14.2011
Dragă jurnalule ,
Acum îţi scriu prima pagină . Tăişul ascuţit şi mut al filelor tale este aporoape la fel de aspru precum glasul stins al suferinţei mele.Îmi pare extrem de rău că te-am pierdut în acea misiune stupidă ... eh ! Noroc că Naruto ştia de acest lucru şi a făcut un gest fraged , o mică atenţie şi mi te-a luat în dar . Singurul meu gând apăsător . . Doamne , simt că am să mor ! Dacă necinstita soartă decide ca vechiul tu să cazi neîncetat în mâinile oricui ? Nu vreau să se ştie că l-am iubit !
Stau trează în miez de noapte , privind stelele licărind în întuneric . De ce sunt aşa de plictisită ? Pur şi simplu de fiecare dată când vreau să-mi închid lent şi liniştit pleoapele obosite , parcă e ceva , ceva care nu-mi dă pace. Acel ceva îmi chinuie conştiinţa fără părere de rău sau măcar un firicel alb din bunătatea transparentă a milei, nu , nimic!
Mâine se presupune că va trebui să merg împreună cu senseiul meu argintiu şi misterios Kakashi , cu Naruto şi cu Sai să-i facem o vizită lui Sasuke la închisoarea prea ine păzită din satul meu natal , Konoha . Trebuie să ma opresc din scris pentru că începe să-mi tremure mâna şi iar începe să mă doară capul .
Sunt atât de multe de explicat , şi oricum nu ai crede nimic . Aşa că mă duc să mă culc .Noapte bună !
P.S : Asta dacă voi reuşi .
Şคkนrค hคrนຖà»
Rozalia îşi închise jurnalul şi şi-l vârâ în acunzătoarea ei de demult . Sub saltea . Se întinse comod pe spate şi încercă să adoarmă doar privind patrunsă stelele . Sclipirea albicioasă şi noanţa rebelă de un verde crud a dispărut . . . Genele-i mari şi negre şi-au făcut în sfârşit culcuşul pe care aveau să viseze .
" Amintirile dure şi acre nu vor dispărea nici odată , nu-i aşa ? " îşi spuse în cele din urmă frumoasa copilă . Nu are rost să trăieşti ,dacă nu şti pentru ce anume trăieşti . Dar , oare , asta era menirea Sakurei ? Suferinţa ? Cum se spune , timpul le descoperă pe toate ;Fără să vrea , mână ei subţire da-se din greşală peste o mică poză . Se pare că era înrămată . Sunetul asurzitor făcut de căzândele cioburi era orb . Orb de atâtea glasuri care urlau în disperare , fără suflare . Orb de suferinţa încuiată înauntrul sufletului blând , ca o zgârietură fatală . Eşti mort pe viaţă ! Sunetul a o sută de păsări colibrii . . .
Sakura îşi trase brutal cu mâna peste faţă , încercând să ignore ceea ce tocmai s-a-ntâmplat . S-a spart . Fata speriată s-a ridicat din instinct şi a apucat unul dintre cele mai clare şi tăioase cioburi de pe podeaua din lemn .
- Ouch ! excalmă ea .
Roşeaţa sângelui a ieşit la iveală tulburând ochii fetei . O pată de sânge vie şi roşie s-a unit cu ultima lacrimă amară , incoloră , dezlipită cu durere de pe obrazul Sakurei. Săngele şi lacrima au căzut împreunate pe veci pe acea poză spartă , pe cel din mijloc . Da , el ! Brunetul cu ochii aceia abisali în care rozalia mereu se pierdea când îi privea . Pe el a căzut suferinţa şi teama de dispreţ şi disperare din toţi aceşti ani ! Dar...
Sper că va plăcut tuturor ! Îmi cer iertare pentru unele greşeli de ortografie făcute sau nevăzute . :)) ĂĂăăă...scuze ca e aşa scurt ..dacă consideraţi că merit să cotinui promit că următorul capitol va fi mai lung :X :bye: Guys
Melodia capitolului
Mereu va fi ceva ce voi regreta, mereu va fi ceva ce voi nega ...dar , asta e viaţa aşa cum e ea ; şi mereu voi accepta povara asta grea , fiindcă te-aş vrea şi dacă n-aş încerca , n-aş şti dacă ..vei fi vreodată iubirea mea... !
Chipul tău e aşa blând , ca un copil murmurând în gând versurile sufletului său care plâng ...Visele tale sunt precum o mare , mare tulburată ce rar mi s-arată ! Lacrima ta e atât de fierbinte , încât cerul se prelinge-n jos ; Parcă ninge! Buza ta atât de suavă , mă face să ma simt că sunt trează . Negrul înceţoşat din privirea ta rece , o să mă îngheţe ...
6.14.2011
Dragă jurnalule ,
Acum îţi scriu prima pagină . Tăişul ascuţit şi mut al filelor tale este aporoape la fel de aspru precum glasul stins al suferinţei mele.Îmi pare extrem de rău că te-am pierdut în acea misiune stupidă ... eh ! Noroc că Naruto ştia de acest lucru şi a făcut un gest fraged , o mică atenţie şi mi te-a luat în dar . Singurul meu gând apăsător . . Doamne , simt că am să mor ! Dacă necinstita soartă decide ca vechiul tu să cazi neîncetat în mâinile oricui ? Nu vreau să se ştie că l-am iubit !
Stau trează în miez de noapte , privind stelele licărind în întuneric . De ce sunt aşa de plictisită ? Pur şi simplu de fiecare dată când vreau să-mi închid lent şi liniştit pleoapele obosite , parcă e ceva , ceva care nu-mi dă pace. Acel ceva îmi chinuie conştiinţa fără părere de rău sau măcar un firicel alb din bunătatea transparentă a milei, nu , nimic!
Mâine se presupune că va trebui să merg împreună cu senseiul meu argintiu şi misterios Kakashi , cu Naruto şi cu Sai să-i facem o vizită lui Sasuke la închisoarea prea ine păzită din satul meu natal , Konoha . Trebuie să ma opresc din scris pentru că începe să-mi tremure mâna şi iar începe să mă doară capul .
Sunt atât de multe de explicat , şi oricum nu ai crede nimic . Aşa că mă duc să mă culc .Noapte bună !
P.S : Asta dacă voi reuşi .
Şคkนrค hคrนຖà»
Rozalia îşi închise jurnalul şi şi-l vârâ în acunzătoarea ei de demult . Sub saltea . Se întinse comod pe spate şi încercă să adoarmă doar privind patrunsă stelele . Sclipirea albicioasă şi noanţa rebelă de un verde crud a dispărut . . . Genele-i mari şi negre şi-au făcut în sfârşit culcuşul pe care aveau să viseze .
" Amintirile dure şi acre nu vor dispărea nici odată , nu-i aşa ? " îşi spuse în cele din urmă frumoasa copilă . Nu are rost să trăieşti ,dacă nu şti pentru ce anume trăieşti . Dar , oare , asta era menirea Sakurei ? Suferinţa ? Cum se spune , timpul le descoperă pe toate ;Fără să vrea , mână ei subţire da-se din greşală peste o mică poză . Se pare că era înrămată . Sunetul asurzitor făcut de căzândele cioburi era orb . Orb de atâtea glasuri care urlau în disperare , fără suflare . Orb de suferinţa încuiată înauntrul sufletului blând , ca o zgârietură fatală . Eşti mort pe viaţă ! Sunetul a o sută de păsări colibrii . . .
Sakura îşi trase brutal cu mâna peste faţă , încercând să ignore ceea ce tocmai s-a-ntâmplat . S-a spart . Fata speriată s-a ridicat din instinct şi a apucat unul dintre cele mai clare şi tăioase cioburi de pe podeaua din lemn .
- Ouch ! excalmă ea .
Roşeaţa sângelui a ieşit la iveală tulburând ochii fetei . O pată de sânge vie şi roşie s-a unit cu ultima lacrimă amară , incoloră , dezlipită cu durere de pe obrazul Sakurei. Săngele şi lacrima au căzut împreunate pe veci pe acea poză spartă , pe cel din mijloc . Da , el ! Brunetul cu ochii aceia abisali în care rozalia mereu se pierdea când îi privea . Pe el a căzut suferinţa şi teama de dispreţ şi disperare din toţi aceşti ani ! Dar...
Sper că va plăcut tuturor ! Îmi cer iertare pentru unele greşeli de ortografie făcute sau nevăzute . :)) ĂĂăăă...scuze ca e aşa scurt ..dacă consideraţi că merit să cotinui promit că următorul capitol va fi mai lung :X :bye: Guys
Melodia capitolului
ŧɧε ℓσ√ε ïş ℓïҡε Ä… ÅŸÏƒÅ‹É , γσų ƈąŋ'ŧ âˆ±ÏƒÅ—É ÎµÅ§ ïŧ .....
"(... ) đŗεąɱεđ σ∱ γσų- ï∱ γσų щσųℓđ ąþþεąŗ﹖ ŧσ ɱąҡε ɱγ Å‹Ã¯É É§Å§ÅŸ ∱ųℓℓ σ∱ ℓσ√ε, Ä…Å‹Ä‘ ąℓщąγş ɧσℓđ ɱε ŋεąŗ. ï щσŋđεŗ ï∱ ï Å§É§ÏƒÅ³É É§Å§ σ∱ γσų- ï∱ γσų щσųℓđ ∱εεℓ ïŧ ïŋ γσųŗ şσųℓ﹖ ℓïҡε ŧщσ şþïŗïŧş ïŋ ŧɧε ųŋï√εŗşε, щɧσ ąℓщąγş şεεɱ ŧσ ҡŋσщ. ε√εŋ ï∱ ŧɧε şŧąŗş щεŋŧ ɓℓąƈҡ Ä…Å‹Ä‘ ŧɧε şųŋ щεŗε ŧσ şɧïŋε ŋσ ɱσŗε. ŧɧεγ ƈσųℓđ ∱ïŋđ ŧɧεïŗ щąγ ŧσ εąƈɧ σŧɧεŗ, ŋσ ɱąŧŧεŗ ɧσщ ∱ąŗ ŧɧε şɧσŗε. şą∱εℓγ ïŋ εąƈɧ σŧɧεŗ'ÅŸ ąŗɱş, ŧσ ɓïđ ŧɧε ŗεşŧ σ∱ ŧïɱε. âˆ±Ã¯Å‹Ä‘Ã¯Å‹É ÎµÅ§ÎµÅ—Å‹Ä…â„“ ℓσ√ε şσ ɱąŋγ şεεҡ ŧσ ∱ïŋđ. ÆˆÄ…Å—Ã¯Å‹É âˆ±ÏƒÅ— εąƈɧ σŧɧεŗ Å§É§Å—ÏƒÅ³É É§ ŧɧε щσŗşŧ σ∱ şŧσŗɱş. â„“ÎµÄ…Å‹Ã¯Å‹É ÏƒÅ‹ ŧɧε ąŗɱş σ∱ ℓσ√ε Ä…Å‹Ä‘ ŋε√εŗ ŋεεđ ąŋγɱσŗε. ŧɧïş ïş ɧσщ ï ∱εεℓ ∱σŗ γσų, ï'√ε ҡŋσщŋ ïŧ Ä…â„“â„“ Ä…â„“ÏƒÅ‹É . γσų ąŗε ɱγ σŋε ŧŗųε ℓσ√ε ɱγ щσŗℓđ.. ɱγ ɧεąŗŧ.. ɱγ şσųℓ﹗"