Gânduri nescrise.

[Mad Hatter]

Heei. Merci Mad Hatter că ai trecut pe aici, să nu uiţi să treci şi data viitoare. În curând, pe topciul ăsta, se va aşterne pânza de păianjen, sunt sigură *laughs*. Oricum, ceva nou, scris ieri seară - dimineaţă, de fapt, pe la unu şi ceva.
Lectură plăcută!

Prefer să mor...

Decât să ştiu că tu nu eşti acasă.
Decât să mă gândesc că mâine va trebui să dau ochii cu tine.
Decât să zbor pe culmi false, să mă adâncesc în iubiri nefaste.
Decât să cad într-un abis, să mă pierd iar într-un straniu vis.
Decât să-ţi văd zâmbetul perfect, zâmbetul mereu infect.
Decât să...decât să trăiesc aşa. Gonită de toţi, minţită, urâtă, batjocorită, înşelată, şi nu în ultimul rând, iubită de tine. Fiindcă tu, - da, tu, cel ce mă priveşti cu ochii mari, cu ochii calzi şi blânzi, cel ce-mi şopteşti cuvinte tandre seara, înainte de culcare - mă omori. Cu toată dragostea ta, mă transformi în ceva ce nu sunt. Într-o plăsmurie a mea. Într-o altă siluetă pe lângă altele zece mii. Şi eu nu vreau asta. Mai bine uit, mai bine închid şi mor, decât să devin cineva ce eu nu sunt. Să devin acel cineva pe care l-am urât toată viaţa.
Nu vreau să-mi placă Chopin. Nu vreau să-mi placă Dali. Nu vreau să-mi placă artişti aceştia, pe care pe tine te încântă, te faşcinează. Nu vreau să trăiesc pe-un fir de aţă, gândindu-mă că mâine sa va rupe, iar tot ce-am construit va dispărea.
Vreau să zâmbesc aşa cum o fac eu. Unic, plăcut, un zâmbet cald, un zâmbet catifelat. Vreau să te contrazic în continuare, vreau să te sărut când tu începi să-mi înşiri cuvinte neimportante, doar pentru a te opri din vorba fără sens. Vreau să cânt la vioară mai rău decât o fac toţi, să-ţi arăt că instrumentul acesta, prea fin, nu-i de mine. Să-ţi demonstrez că eu nu sunt ca ele. Că eu iubesc şi fără dovezi puerile. Că eu iubesc şi fără să fiu iubită.
Aşa că, prefer să mor decât să mă transform într-un mic, mic şi dispreţuit nimic.

Prefer să mor decât să ştiu că tu...eşti acolo, nu aici.