04-06-2011, 05:02 PM
Buna :D
Mersi de comuri, si nextul asta va fi unul destul de socant. Sper sa va placa, si succes la citit. ^^
CAPITOLUL IV O dragoste de piatra [partea ll]
Mama, stiu ca nu il poti inlocui pe tata, dar de dragul copilului trebuie sa o faci. Daca eu nu as avea tata nu stiu cum as reactiona, cum as face, dar macar a stat langa mine pana acum. O familie fericit, asta trebuia sa fim. Tata, te iubesc stii bine, dar tu nu. Ai promis ca nu te intorci. Dane un semn, un semn ca te uiti la noi si ca ne iubesti, ai grija de noi, de mama, de Konan si de mine. Si te rog, daca mama ii va oferi un tata nou, te implor sa o ierti, Konan nu a gresit cu nimic ca tu nu tiai respectat promisiunea si ca ai vreut sa pleci in ceruri, alaturi de bunicii mei, alaturi de alti ingeri si Dumnezeu. Cateodata vreau sa mor, sa vin cu tine, dar nu pot. Iar plang, dar imi sterg lacrima care vrea sa se uneasca cu cealalta la barbie, iar apoi cand cele doua isi unesc destinul sa cada in gol. Ma sterg bine, dupa care imi iau "papusa" in brate si ma duc la ea in amera. O schimb in alte haine de culoare galben deschis si cu roz precum floarea de cires. Vad ca casca, cred ca ii este somn. O iau si o pun in patutul cu gratii ca sa nu cada, dupa care ies usor din camera. Cobor jos, unde o vad pe mama. Ii povestesc simplu despre ce am facut azi si despre acea croaziera. Imi zice ce sa fac, sa fotografiez, sa ma plimb si sa nu imi zonsum banii pe prostii, sa nu intru in conflicte, care dupa mine va fi foarte usor. Imi zice sa imi iau ce haine vreau din dressing. Niciodata mama nu a fost asa de afectata, de cand tata a murit nu a fost asa de negrijulie, inainte ma pazea, se uita la ce imi iau, ce imbrac si ma controla, acum nici nu se gandeste macar. Alti copii sar bucura, dar eu nu. Ma duc la dressing, nu vreau sa ma vada ca incep sa plang. Cand ajung dau drumul lacrimilor care nu zita sa iasa. Plang atat de mult incat as putea face o mare din lacrimi, doar ca lacrimile sunt sincere. Iau o haina de a tatei, mama a vreut sa pastreze o parte. Ii iau camasa si o strang in brate. Mirosul parfumului tau barbatesc amestecat cu putin fum de la tigara ma face sa cred ca esti aici, langa mine, dar nu este asa, tu esti departe, in nori. De ce eu? Cu ce am gresit Doamne? Miai dat speranta sa imi traiesc viata, cand mam nascut eu am fost bolnava, aproape pe ,moarte. Doctorii nu miau dat sanse, niciun copil nu a scapat de aceasta boala, dar eu am reusit. Daca as putea tias da sufletul meu pentru tine tata, o iubire trece prin orice, sunt distrusa, ma doare, vreau sa fug, sper ca asta sa fie un vis, un cosmar, si sa ma trezesc si sa vad ca sunteti laga mine, Acum vad, a venit si randul meu sa sufar. Vedeam alti copii singuri, plangand, uitandu-se la cat de fericita sunt, la cat de mandra ma simteam. Acum sunt ca ei. O fata care crede ca totul sa sfarsit, ca viata nu mai are rost. Uneori stau si ma gandesc la toata viata mea, la amintirile pe care cu timpul se vor sterge lafel ca imaginea tatei din mintea mea, la mama care va fi din ce in ce mai rece, distanta si neglijenta.
~Tsunade~
Vad ca Sakura a iesit sa ieie aer curat, si curat intre ghilimele, pentru ca la cate masini sunt pe aici numai aer curat nu se poate numi. Dupa cinci minute aud soneria sunand. Fata asta nu are cheie? Ma inddrept si o deschid, iar in fata mea apare un barbat inalt, cu parul negru, ochii negri abisali si pielea alba. Il recunosc din o mie de oameni, nimeni nu este ca el. Si nu ma refer intr-un sens bun, ci intr-un sens rau. El a fost mereu un om gelos, bagaret, needucat si santajist. Sigur vrea ceva. Inainte sa isi deschida gura mai bine ii inchid usa, dar mana lui ma opreste.
-Tsunade! Nu ne-am mai vazut de mult timo, ce mai face As ...
-Nici sa nu ii rostesti numele Orocimaru!
-Uite, nu ai vrea ca Sakura, fetita aia roz sa afle adevarul de la varsta asta. Nu? Doare, nui asa? Si pe nime ma durut cand te-ai casatorit cu Asuma. E randul tau acum.
Ii spun ca nu ii pasa ce ii zice, ii spun simplu ca nu o sa fie crezut dupa care ii ichid usa in nas. El ma asteptat toata viata, dar degeaba. Nu va ajunge nici macar sa ma faca sa il pot privi fara ura. El este cel care a distrus aceasta familie. Primii doi copii au fost rapiti de el, iar acum ei cred ca el este tatal lor. Nu suport sa vad oameni ca el, care vor doar raul pentru ca ei sa fie fericiti.Dar Sakura nu ar suporta adevarul tot.
~Sakura~
Merg linistita pe strada. Gandul meu zboara in tarile calde, dar o mana rece imi atinge umarul si ma face sa tresar. Imi intorc privirea si dau ochii cu seful tatalui meu, Orocimaru.
-Sakura, a venit momentul adevarului. Tsunade nu este mama ta. Mama ta adevarata a murit la nastere. Eu am omorato. Asuma a murit tot de mana mea. Mama ta a fost prima sotie a tatalui tau, Asuma. Mai ai un frate si o sora. zice barbatul cu un zambet diavolesc.
Raman socata. Mama nu este mama mea? Deasta este rece cu mine? Vreau sa il intreb ceva pe barbat, dar vad ca acesta a plecat. Nu il mai observ. Cand in genunchi si dau drumul lacrimilor si tipetelor de disperare. Cum? A glumit? Cred ca nu, am mai auzit o data o discutie intre mama si tata asemanatoare.
~FlashBack~
-Asuma, eu nu cred ca sunt pregatita. Sa afle adevarul la varsta asta? E prea dur pentru o fetita.
-Tsunade, nu trebuie sa afle adevarul. Asta este doar intre noi doi.
~EndFlashBack~
Lacrimile aluneca pe obrajii mei albi precum saniile pe derdelus, doar ca lacrimile se unesc la barbie, dupa care cad impreuna in gol. Tsunade, te urasc! Tata, cum ai putut sa o inlocuiesti pe mama? Si eu am gandit asa cand tata a murit, ca mama sa il inlocuiasca pe tata ca pe o soseta folosita. Asa sar fi simtit. Ar fi avut un sentiment de ura, de dispret. Nu vreau sa o mai vad in viata mea, dar are de dat niste explicatii. Multe, multe exdplicatii. Alerg pe strazi iar lacrimile parca se arunca in urma mea. Ajung acasa intr-un final. Dau cu piciorul in usa iar aceasta se deschide cat de tare poate. Mama se sperie si ma intreaba ce am.
-Cum adica ce am? Tsunade mai mintit! Nu esti mama mea. Duma la mormantul ei acum! Aratami poze cu ea, vvreau sa imi vad mama. tip eu disperata in lacrimi
-Saku....
-Nu! Nu imi zi nimic, nu am ce vorbi cu tine! Arata-mi poze cu mama mea adevarata!
-Ascultama vrei nu vrei! Iti arat poze cu ea dupa ce ma asculti! Nu stiu unde este mormantul ei, dar nu numai eu am hotarat ca meriti o mam, ci si tatal tau Asuma. Am vrut sa nu suferi, sa ai o familie.
Ii spun iar ca nu o ascult si ca nu ma intereseaza, iar intr-un final imi arata niste poze cu mama mea adevarata la diferite varste. Ma uit la ele si zambesc. Are parul roz ca al meu, un roz deschis ca floarea de cires. Imi vad matusa, care aflu ca traieste.
Poze:
Mama Sakurei la 15 ani: http://media.photobucket.com/image/pink%...a.gif?o=14
Mama Sakurei la 17 ani [ a 4 a poza]: http://newcooltrendhairstyles.blogspot.c...acter.html
Mama Sakurei la 22 ani [cea in rochie roz e mama ei, imagine dinaintea casatoriei si femeia in rochie alba este sora mamei Sakurei]:
http://www.crunchyroll.com/forumtopic-12...tiny?pg=36
Mersi de comuri, si nextul asta va fi unul destul de socant. Sper sa va placa, si succes la citit. ^^
CAPITOLUL IV O dragoste de piatra [partea ll]
Mama, stiu ca nu il poti inlocui pe tata, dar de dragul copilului trebuie sa o faci. Daca eu nu as avea tata nu stiu cum as reactiona, cum as face, dar macar a stat langa mine pana acum. O familie fericit, asta trebuia sa fim. Tata, te iubesc stii bine, dar tu nu. Ai promis ca nu te intorci. Dane un semn, un semn ca te uiti la noi si ca ne iubesti, ai grija de noi, de mama, de Konan si de mine. Si te rog, daca mama ii va oferi un tata nou, te implor sa o ierti, Konan nu a gresit cu nimic ca tu nu tiai respectat promisiunea si ca ai vreut sa pleci in ceruri, alaturi de bunicii mei, alaturi de alti ingeri si Dumnezeu. Cateodata vreau sa mor, sa vin cu tine, dar nu pot. Iar plang, dar imi sterg lacrima care vrea sa se uneasca cu cealalta la barbie, iar apoi cand cele doua isi unesc destinul sa cada in gol. Ma sterg bine, dupa care imi iau "papusa" in brate si ma duc la ea in amera. O schimb in alte haine de culoare galben deschis si cu roz precum floarea de cires. Vad ca casca, cred ca ii este somn. O iau si o pun in patutul cu gratii ca sa nu cada, dupa care ies usor din camera. Cobor jos, unde o vad pe mama. Ii povestesc simplu despre ce am facut azi si despre acea croaziera. Imi zice ce sa fac, sa fotografiez, sa ma plimb si sa nu imi zonsum banii pe prostii, sa nu intru in conflicte, care dupa mine va fi foarte usor. Imi zice sa imi iau ce haine vreau din dressing. Niciodata mama nu a fost asa de afectata, de cand tata a murit nu a fost asa de negrijulie, inainte ma pazea, se uita la ce imi iau, ce imbrac si ma controla, acum nici nu se gandeste macar. Alti copii sar bucura, dar eu nu. Ma duc la dressing, nu vreau sa ma vada ca incep sa plang. Cand ajung dau drumul lacrimilor care nu zita sa iasa. Plang atat de mult incat as putea face o mare din lacrimi, doar ca lacrimile sunt sincere. Iau o haina de a tatei, mama a vreut sa pastreze o parte. Ii iau camasa si o strang in brate. Mirosul parfumului tau barbatesc amestecat cu putin fum de la tigara ma face sa cred ca esti aici, langa mine, dar nu este asa, tu esti departe, in nori. De ce eu? Cu ce am gresit Doamne? Miai dat speranta sa imi traiesc viata, cand mam nascut eu am fost bolnava, aproape pe ,moarte. Doctorii nu miau dat sanse, niciun copil nu a scapat de aceasta boala, dar eu am reusit. Daca as putea tias da sufletul meu pentru tine tata, o iubire trece prin orice, sunt distrusa, ma doare, vreau sa fug, sper ca asta sa fie un vis, un cosmar, si sa ma trezesc si sa vad ca sunteti laga mine, Acum vad, a venit si randul meu sa sufar. Vedeam alti copii singuri, plangand, uitandu-se la cat de fericita sunt, la cat de mandra ma simteam. Acum sunt ca ei. O fata care crede ca totul sa sfarsit, ca viata nu mai are rost. Uneori stau si ma gandesc la toata viata mea, la amintirile pe care cu timpul se vor sterge lafel ca imaginea tatei din mintea mea, la mama care va fi din ce in ce mai rece, distanta si neglijenta.
~Tsunade~
Vad ca Sakura a iesit sa ieie aer curat, si curat intre ghilimele, pentru ca la cate masini sunt pe aici numai aer curat nu se poate numi. Dupa cinci minute aud soneria sunand. Fata asta nu are cheie? Ma inddrept si o deschid, iar in fata mea apare un barbat inalt, cu parul negru, ochii negri abisali si pielea alba. Il recunosc din o mie de oameni, nimeni nu este ca el. Si nu ma refer intr-un sens bun, ci intr-un sens rau. El a fost mereu un om gelos, bagaret, needucat si santajist. Sigur vrea ceva. Inainte sa isi deschida gura mai bine ii inchid usa, dar mana lui ma opreste.
-Tsunade! Nu ne-am mai vazut de mult timo, ce mai face As ...
-Nici sa nu ii rostesti numele Orocimaru!
-Uite, nu ai vrea ca Sakura, fetita aia roz sa afle adevarul de la varsta asta. Nu? Doare, nui asa? Si pe nime ma durut cand te-ai casatorit cu Asuma. E randul tau acum.
Ii spun ca nu ii pasa ce ii zice, ii spun simplu ca nu o sa fie crezut dupa care ii ichid usa in nas. El ma asteptat toata viata, dar degeaba. Nu va ajunge nici macar sa ma faca sa il pot privi fara ura. El este cel care a distrus aceasta familie. Primii doi copii au fost rapiti de el, iar acum ei cred ca el este tatal lor. Nu suport sa vad oameni ca el, care vor doar raul pentru ca ei sa fie fericiti.Dar Sakura nu ar suporta adevarul tot.
~Sakura~
Merg linistita pe strada. Gandul meu zboara in tarile calde, dar o mana rece imi atinge umarul si ma face sa tresar. Imi intorc privirea si dau ochii cu seful tatalui meu, Orocimaru.
-Sakura, a venit momentul adevarului. Tsunade nu este mama ta. Mama ta adevarata a murit la nastere. Eu am omorato. Asuma a murit tot de mana mea. Mama ta a fost prima sotie a tatalui tau, Asuma. Mai ai un frate si o sora. zice barbatul cu un zambet diavolesc.
Raman socata. Mama nu este mama mea? Deasta este rece cu mine? Vreau sa il intreb ceva pe barbat, dar vad ca acesta a plecat. Nu il mai observ. Cand in genunchi si dau drumul lacrimilor si tipetelor de disperare. Cum? A glumit? Cred ca nu, am mai auzit o data o discutie intre mama si tata asemanatoare.
~FlashBack~
-Asuma, eu nu cred ca sunt pregatita. Sa afle adevarul la varsta asta? E prea dur pentru o fetita.
-Tsunade, nu trebuie sa afle adevarul. Asta este doar intre noi doi.
~EndFlashBack~
Lacrimile aluneca pe obrajii mei albi precum saniile pe derdelus, doar ca lacrimile se unesc la barbie, dupa care cad impreuna in gol. Tsunade, te urasc! Tata, cum ai putut sa o inlocuiesti pe mama? Si eu am gandit asa cand tata a murit, ca mama sa il inlocuiasca pe tata ca pe o soseta folosita. Asa sar fi simtit. Ar fi avut un sentiment de ura, de dispret. Nu vreau sa o mai vad in viata mea, dar are de dat niste explicatii. Multe, multe exdplicatii. Alerg pe strazi iar lacrimile parca se arunca in urma mea. Ajung acasa intr-un final. Dau cu piciorul in usa iar aceasta se deschide cat de tare poate. Mama se sperie si ma intreaba ce am.
-Cum adica ce am? Tsunade mai mintit! Nu esti mama mea. Duma la mormantul ei acum! Aratami poze cu ea, vvreau sa imi vad mama. tip eu disperata in lacrimi
-Saku....
-Nu! Nu imi zi nimic, nu am ce vorbi cu tine! Arata-mi poze cu mama mea adevarata!
-Ascultama vrei nu vrei! Iti arat poze cu ea dupa ce ma asculti! Nu stiu unde este mormantul ei, dar nu numai eu am hotarat ca meriti o mam, ci si tatal tau Asuma. Am vrut sa nu suferi, sa ai o familie.
Ii spun iar ca nu o ascult si ca nu ma intereseaza, iar intr-un final imi arata niste poze cu mama mea adevarata la diferite varste. Ma uit la ele si zambesc. Are parul roz ca al meu, un roz deschis ca floarea de cires. Imi vad matusa, care aflu ca traieste.
Poze:
Mama Sakurei la 15 ani: http://media.photobucket.com/image/pink%...a.gif?o=14
Mama Sakurei la 17 ani [ a 4 a poza]: http://newcooltrendhairstyles.blogspot.c...acter.html
Mama Sakurei la 22 ani [cea in rochie roz e mama ei, imagine dinaintea casatoriei si femeia in rochie alba este sora mamei Sakurei]:
http://www.crunchyroll.com/forumtopic-12...tiny?pg=36
![[Imagine: tumblr_liivkm1jeW1qe6oyyo1_500.gif]](http://24.media.tumblr.com/tumblr_liivkm1jeW1qe6oyyo1_500.gif)