30-05-2011, 07:32 PM
(Ultima modificare: 30-05-2011, 07:36 PM {2} de RouXiss Đx.)
BUna, vam adus next-ul mult asteptat. Pai, da poti fi nasa :)), si multumesc de comentarii. Oooo, veti vedea ce va pati Sakura. Se vor intamppla multe. Fara sa va mai retin, uiteti next:
[align=center]Stau pe patul spitalului dormind. Dintr-o data deschid ochii. Vad fiinta micuta langa mine, in incubatorul ei speial. O asistenta care vede ca m-am trezit ma ajuta sa ma ridic, dupa care imi da copilul sa il tin in brate. Deschide usor capacul incubatorului, dupa care ia mica faptura si mio da. Aceasta incepe sa planga, dar cand mainile mele ii inconjoara trupul micut se linisteste, semn ca stie ca sunt mama ei. Dar singurul lucru care ma deranjeaza este faptul ca tu, Asuma, nu esti aici. Trebuia sa fii si tu, in acea "poza" in care noi doi stam, tu ma tii cu o mana, iar cu cealalta copilul, la fel si eu. Sa se uitam amandoi la acest bebe mic, sa il vedem cum creste si cum incepe sa vorbeasca, sa inceapa sa mearga si sa cada ca bobocul in fund, sa o vedem pe Sakura cum se joaca cu copilul. Dar nu, tu a trebuit sa pleci, printre ingeri. Inca tin minte cat ma deranja fumul tau de tigara, sau la prima intalnire, totul a fost perfect, pana ce ai aprins tigara, iar fumul mia intrat pe nari, vai ce fel eram. Sau cand exersam la aruncarea grenadelor la unitate, tu ai venit pe ascuns cu gandul sa ma sperii iar eu ti-am dat una de ai cazut lat pe jos. Iubitule, de acolo de unde esti, stiu ca ma auzi. Stiu ca iiti este greu, ca vrei sa fim o familie, ca vrei sa impingi iar leaganul copilului pentru a doua oara. Mai tin minte ziua in care destinele noastre s-au unit.
~FlashBack~
Ies din masina si imi vad mirele. Amandoi ne privim unul pe celalalt. Zambetul nu lipseste de pe fata nimanui. Ma indrept spre el si ii dau mana, dupa care intram in biserica. Linistea ne apasa, iar preotul incepe sa citeasca din cartea sfanta, pana ajunge la partea cea demult asteptata.
-Tsunade Senju, il iei de sot pe Asuma Haruno de voie si pura dragoste nesilita de nimeni si pana cand moartea va va desparti?
Ii spun acel cuvant magic, acesta fiind "da!"
-Asuma Haruna, o iei de sotie pe Tsunade Senju de voie, din pura dragoste si nesilit de nimeni pana cand moartea va va desparti?
Cuvantul magic este spus a doua oara, iar buzele noastre fac contact. Un sarut dulce, pasional si in acelasi timp scurt. Iesim afara din biserica, iar petalele de flori ne inconjoara, fluturii zboara pe langa noi, iar porumbeii albi isi falfaie aripile. Asta este ziua care ne uneste, care ne va face sa ne daruim si trupeste si sufleteste.
~EndFlashBack~
Acest copil merita un tata, dar nu te-as putea inlocui. Chiar daca esti mort, am momente in care cred ca esti viu, si ca vii spre mine. Casa asta tu mi-ai lasat-o mostenire, deci daca te-ai intoarce ai sti unde. Te iubesc si te voi iubi mereu. Pentru mine nici moartea nu ne desparte, nici focul, nici apa, nici piatra, nimeni nu ma va desparti de tine.
Gata va ajunge :D, next il pun maine ;). scuzati-mi gresellile de tasta, de ortografie sau dialogul in exces. Sper ca va placut capitolul. ^.^
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677 hainele Sakurei
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677 incaltamintea Sakurei[posturi unite]
apropo, am uitat sa va zic, am pus Tsunade Senju pt ca ea este din clanul Senju. Nu stiu care e numele de familie, ca daca stiam il puneam.
pentru cei care nu ma cred poftiti link-ul :
http://naruto.wikia.com/wiki/Tsunade
Bye, next aveti si maine, :-h, si inca o data, sper ca va placut capitolul :D \m/
CAPITOLUL lll - admis sau respins, fata sau baiat
Ma apropii de ea, pentru a o ajuta, acum este momentul in care imi voi vedea fratele sau sora. Vad cum isi pune mainile pe burta.
-Sakura, mi sa rupt apa!
Nu mai pot de bucurie. Pun mana pe telefon si sun la unu unu doi, numarul pentru urgente. Le dau adresa dupa care le spun problema. Imi dau niste indicatii, si imi spun sa ma linistesc. Ma pun langa mama, care sta intinsa pe canapea, si o apuc de mana. Incep sa vorbesc cu ea, o intreb ce nume vrea sa ii puna, si din cand in cand ii mai spun sa respire si sa inspire. Dupa doua minute aud soneria, semn ca cei de la salvare au venit. Ma indrept catre usa si o deschid. Medicii intra, si se duc direct catre tinta, adica burta mamei. Vad ca au trimis doar femei, se pare ca sau gandit si la intimitate. Una din asistente imi zice sa ma duc in camera. Nu stiu de ce, dar trebuie. Ma duc in bucatarie, de unde imi fac un suc. Dar nici nu apuc sa torn lichidul colorat ca si aud tipetele de disperare ale mamei. Imi torn, dupa care ma duc in camera mea. Dupa zece minute de asteptat, aud urletele copilasului. Doamne, ce fericire, oare este fata? Nu, cred ca este baiat. Orice este, este al meu. Defapt, fratele sau sora mea, pentru ca el e a al mamei. Nu mai suport asteptarea, si cobor jos. Nu imi vine sa cred ochilor. Un copilas atat de dragut si frumos. Tata, pacat ca nu esti aici, sigur ai fi fost mandru. Vad o asistenta indreptanduse spre mine. Se pare ca este aceeasi care mia zis si sa ies afara din camera in momentul nasterii.
-Este o fetita sanatoasa. Felicitari, ai o sora. Dar tatal unde este?
Aceasta intredare ma va urmari toata viata. "Tata unde este? " asta va fi intrebarea copilului.
-Tata nu este aici. ii spun simplu cu o privire trista, dar care parca priveste in gol, dupa care asistenta pleaca
Este o fetita dulce si frumoasa. Asistenta imi spune ca mama va fi dusa la spital impreuna cu copilul, pentru a fi supravegheati. Dau aprobator din cap, dupa care vad asistentele si doctoritele cum pleaca impreuna cu mama care sta pe o targa si copilul. Acum mi-am amintit, trebuia sa filmez momentul nasterii. Ei bine, am uitat ca tine tata cand tu trebuia sa filmezi momentul cand eu imi fac aparitia in aceasta lume, la fel ca o dansatoare cand is face aparitia pe scena, iar lumea aplauda si reflectoarele o "orbesc". Am asteptat mult momentul asta, cand tu te vei naste. Nu mai pot de bucurie. Incep sa sar in sus cu un zambet pana la urechi. Imi amintesc vorba tatei care ma invatat sa fiu asa, "Viata nu este mereu roz, dar cand este, traieste din plin momentul!". Dar un somn nebun ma apuca. Ma duc la baie pentru a face un dus si a ma spala pe dinti. Ma duc sus, si imi dau toate hainele jos, dezvelindu-mi trupul. Un fior ma escaladeaza, datorita faptului ca pielea mea calda a intrat in contact cu aerul rece. Dau drumul la apa, si ma pun in dus. Dau drumul usor la apa, care prima data vine rece, dar dupa vine calda. Picaturile se izbesc de corpul meu provocand un sentiment de relaxare. "Durerea" provocata de stropi de apa imi uda pielea mea fina si alba. Iau samponul si incep sa imi masez capul. Parul meu rozaliu este incurcat de spuma samponului. Balonasele colorate se sparg cad degetele mele trec prin ele, incercand sa maseze capul. Dupa ce ma clatesc mai aplic o data procedeul dupa care ies afara. Dinnou un fior ma strabate, iar pielea mi se face de gaina. Imi iau prosopul si ma sterg, dupa care il infasor bine pe trupul meu. Imi sterg parul cu un prosop, dupa care il pun in cap, infasurat intr-un anumit fel de par. Ma duc la ghiuveta, de unde imi iau periuta si pasta de dinti. O intind pe parul periutei, dupa care fac contactul cu dintii. Ii frec timp de un sfert de ora, dupa care clatesc. Ma indrept spre dressing, de unde imi iau pijamalele. Ma imbrac cu ele, acestea fiind albe cu stelute roz tipator pe ele. NU sunt moarta dupa culoarea asta. Pur si simplu le-am primit de la bunica, acum doi ani. Pe atunci imi erau mici, dar acum imi sunt perfecte. Ma duc spre pat si incep a "sforai". Somnul nu se lipeste prea bine de mine, dar intr-un final, pa la ora zece mos ene imi inchide ochii, ducandu-ma in lumea viselor.
-Dimineata-
Este ora sase jumate. Ceasul incepe sa taraie aproape sarind si de pe noptira, vrand sa isi ieie zborul. Mana mea il opreste. Ma ridic somnoroasa. Ma duc la baie si cand ma uit in oglinda aproape lesin. Parca m-as fi corentat. Parul imi sta ridicat in toate partile, cearcanele atarna de ochi, care si ei aproape imi cad in gura. Imi asez parul cu peria, dupa care imi spal perlele. Albul isi face aparitia, iar dupa ce imi dau cu apa pe fata, focus-pocus! Mi-am revenit, sunt din nou lafel. Ma duc in bucatarie, imi beau ceaiul de menta pe care mil fac zilnic. Ma duc la dressing, ma schimb de pijamalele de la bunica, si imi iau o pereche de pantaloni pana putin mai sus de genunchi cam cat o palma un tricou alb si o vesta maronie. In picioare imi aiu niste sandale cu multe cureluse aurii. Ies pe usa casei, cu telefonul si cheile in buzunar, si plec pe drum pana la liceu, foarte atenta la cum traversez. Soarele parca vrea sa ma prajeasca ca un pui intr-un rotisor. Dar dupa un sfert de ora de mers gasesc insfarsit liceul. Ma uit la ceasul pe care il am la mana, si se pare ca indica ora opt fara cinci. Intru in liceu si intreb un elev unde pot gasi secretariatul. Imi spune unde, iar eu ma duc la secretariat. Ii spun ca am o programare, iar aceasta verifica. Ii arat buletinul si imi da dosarul cu toate realizarile mele, dupa care ma duce spre biroul directorului, Femeia ciocaneste, iar directorul spune simplu "intra". Ii spune cine sunt si pentru ce am venit, dupa care ma lasa singura. Un director care poarta costum, insfarsit.
Ia un loc, te rog. zice omul calm.
Ii inmanez dosarul pe care mama la dus la secretariat in timp ce eu eram la spital. Acesta rasfoieste si se uita la diplome. Tot vede pe ele locul unu, locul unu si numai locul unu. Se uita la ce liceu am studiat, la notele de pe foaie si din sertarul lui scoate o hartie. Imi spune ca trebuie sa fac acest micut test, de zece exercitii. Imi da timp jumatate de ora, iar daca nu iau zece imi zice ca nu ma admite.Completez toate spatiile exercitiilor, dupa care ma verific. Intr-un sfert de ora am terminat. Ii inmanez foaia, iar acesta incepe sa corecteze.
-Domnisoara Haruno, tocmai ati fost ...
Ma apropii de ea, pentru a o ajuta, acum este momentul in care imi voi vedea fratele sau sora. Vad cum isi pune mainile pe burta.
-Sakura, mi sa rupt apa!
Nu mai pot de bucurie. Pun mana pe telefon si sun la unu unu doi, numarul pentru urgente. Le dau adresa dupa care le spun problema. Imi dau niste indicatii, si imi spun sa ma linistesc. Ma pun langa mama, care sta intinsa pe canapea, si o apuc de mana. Incep sa vorbesc cu ea, o intreb ce nume vrea sa ii puna, si din cand in cand ii mai spun sa respire si sa inspire. Dupa doua minute aud soneria, semn ca cei de la salvare au venit. Ma indrept catre usa si o deschid. Medicii intra, si se duc direct catre tinta, adica burta mamei. Vad ca au trimis doar femei, se pare ca sau gandit si la intimitate. Una din asistente imi zice sa ma duc in camera. Nu stiu de ce, dar trebuie. Ma duc in bucatarie, de unde imi fac un suc. Dar nici nu apuc sa torn lichidul colorat ca si aud tipetele de disperare ale mamei. Imi torn, dupa care ma duc in camera mea. Dupa zece minute de asteptat, aud urletele copilasului. Doamne, ce fericire, oare este fata? Nu, cred ca este baiat. Orice este, este al meu. Defapt, fratele sau sora mea, pentru ca el e a al mamei. Nu mai suport asteptarea, si cobor jos. Nu imi vine sa cred ochilor. Un copilas atat de dragut si frumos. Tata, pacat ca nu esti aici, sigur ai fi fost mandru. Vad o asistenta indreptanduse spre mine. Se pare ca este aceeasi care mia zis si sa ies afara din camera in momentul nasterii.
-Este o fetita sanatoasa. Felicitari, ai o sora. Dar tatal unde este?
Aceasta intredare ma va urmari toata viata. "Tata unde este? " asta va fi intrebarea copilului.
-Tata nu este aici. ii spun simplu cu o privire trista, dar care parca priveste in gol, dupa care asistenta pleaca
Este o fetita dulce si frumoasa. Asistenta imi spune ca mama va fi dusa la spital impreuna cu copilul, pentru a fi supravegheati. Dau aprobator din cap, dupa care vad asistentele si doctoritele cum pleaca impreuna cu mama care sta pe o targa si copilul. Acum mi-am amintit, trebuia sa filmez momentul nasterii. Ei bine, am uitat ca tine tata cand tu trebuia sa filmezi momentul cand eu imi fac aparitia in aceasta lume, la fel ca o dansatoare cand is face aparitia pe scena, iar lumea aplauda si reflectoarele o "orbesc". Am asteptat mult momentul asta, cand tu te vei naste. Nu mai pot de bucurie. Incep sa sar in sus cu un zambet pana la urechi. Imi amintesc vorba tatei care ma invatat sa fiu asa, "Viata nu este mereu roz, dar cand este, traieste din plin momentul!". Dar un somn nebun ma apuca. Ma duc la baie pentru a face un dus si a ma spala pe dinti. Ma duc sus, si imi dau toate hainele jos, dezvelindu-mi trupul. Un fior ma escaladeaza, datorita faptului ca pielea mea calda a intrat in contact cu aerul rece. Dau drumul la apa, si ma pun in dus. Dau drumul usor la apa, care prima data vine rece, dar dupa vine calda. Picaturile se izbesc de corpul meu provocand un sentiment de relaxare. "Durerea" provocata de stropi de apa imi uda pielea mea fina si alba. Iau samponul si incep sa imi masez capul. Parul meu rozaliu este incurcat de spuma samponului. Balonasele colorate se sparg cad degetele mele trec prin ele, incercand sa maseze capul. Dupa ce ma clatesc mai aplic o data procedeul dupa care ies afara. Dinnou un fior ma strabate, iar pielea mi se face de gaina. Imi iau prosopul si ma sterg, dupa care il infasor bine pe trupul meu. Imi sterg parul cu un prosop, dupa care il pun in cap, infasurat intr-un anumit fel de par. Ma duc la ghiuveta, de unde imi iau periuta si pasta de dinti. O intind pe parul periutei, dupa care fac contactul cu dintii. Ii frec timp de un sfert de ora, dupa care clatesc. Ma indrept spre dressing, de unde imi iau pijamalele. Ma imbrac cu ele, acestea fiind albe cu stelute roz tipator pe ele. NU sunt moarta dupa culoarea asta. Pur si simplu le-am primit de la bunica, acum doi ani. Pe atunci imi erau mici, dar acum imi sunt perfecte. Ma duc spre pat si incep a "sforai". Somnul nu se lipeste prea bine de mine, dar intr-un final, pa la ora zece mos ene imi inchide ochii, ducandu-ma in lumea viselor.
-Dimineata-
Este ora sase jumate. Ceasul incepe sa taraie aproape sarind si de pe noptira, vrand sa isi ieie zborul. Mana mea il opreste. Ma ridic somnoroasa. Ma duc la baie si cand ma uit in oglinda aproape lesin. Parca m-as fi corentat. Parul imi sta ridicat in toate partile, cearcanele atarna de ochi, care si ei aproape imi cad in gura. Imi asez parul cu peria, dupa care imi spal perlele. Albul isi face aparitia, iar dupa ce imi dau cu apa pe fata, focus-pocus! Mi-am revenit, sunt din nou lafel. Ma duc in bucatarie, imi beau ceaiul de menta pe care mil fac zilnic. Ma duc la dressing, ma schimb de pijamalele de la bunica, si imi iau o pereche de pantaloni pana putin mai sus de genunchi cam cat o palma un tricou alb si o vesta maronie. In picioare imi aiu niste sandale cu multe cureluse aurii. Ies pe usa casei, cu telefonul si cheile in buzunar, si plec pe drum pana la liceu, foarte atenta la cum traversez. Soarele parca vrea sa ma prajeasca ca un pui intr-un rotisor. Dar dupa un sfert de ora de mers gasesc insfarsit liceul. Ma uit la ceasul pe care il am la mana, si se pare ca indica ora opt fara cinci. Intru in liceu si intreb un elev unde pot gasi secretariatul. Imi spune unde, iar eu ma duc la secretariat. Ii spun ca am o programare, iar aceasta verifica. Ii arat buletinul si imi da dosarul cu toate realizarile mele, dupa care ma duce spre biroul directorului, Femeia ciocaneste, iar directorul spune simplu "intra". Ii spune cine sunt si pentru ce am venit, dupa care ma lasa singura. Un director care poarta costum, insfarsit.
Ia un loc, te rog. zice omul calm.
Ii inmanez dosarul pe care mama la dus la secretariat in timp ce eu eram la spital. Acesta rasfoieste si se uita la diplome. Tot vede pe ele locul unu, locul unu si numai locul unu. Se uita la ce liceu am studiat, la notele de pe foaie si din sertarul lui scoate o hartie. Imi spune ca trebuie sa fac acest micut test, de zece exercitii. Imi da timp jumatate de ora, iar daca nu iau zece imi zice ca nu ma admite.Completez toate spatiile exercitiilor, dupa care ma verific. Intr-un sfert de ora am terminat. Ii inmanez foaia, iar acesta incepe sa corecteze.
-Domnisoara Haruno, tocmai ati fost ...
~Tsunade~
[align=center]Stau pe patul spitalului dormind. Dintr-o data deschid ochii. Vad fiinta micuta langa mine, in incubatorul ei speial. O asistenta care vede ca m-am trezit ma ajuta sa ma ridic, dupa care imi da copilul sa il tin in brate. Deschide usor capacul incubatorului, dupa care ia mica faptura si mio da. Aceasta incepe sa planga, dar cand mainile mele ii inconjoara trupul micut se linisteste, semn ca stie ca sunt mama ei. Dar singurul lucru care ma deranjeaza este faptul ca tu, Asuma, nu esti aici. Trebuia sa fii si tu, in acea "poza" in care noi doi stam, tu ma tii cu o mana, iar cu cealalta copilul, la fel si eu. Sa se uitam amandoi la acest bebe mic, sa il vedem cum creste si cum incepe sa vorbeasca, sa inceapa sa mearga si sa cada ca bobocul in fund, sa o vedem pe Sakura cum se joaca cu copilul. Dar nu, tu a trebuit sa pleci, printre ingeri. Inca tin minte cat ma deranja fumul tau de tigara, sau la prima intalnire, totul a fost perfect, pana ce ai aprins tigara, iar fumul mia intrat pe nari, vai ce fel eram. Sau cand exersam la aruncarea grenadelor la unitate, tu ai venit pe ascuns cu gandul sa ma sperii iar eu ti-am dat una de ai cazut lat pe jos. Iubitule, de acolo de unde esti, stiu ca ma auzi. Stiu ca iiti este greu, ca vrei sa fim o familie, ca vrei sa impingi iar leaganul copilului pentru a doua oara. Mai tin minte ziua in care destinele noastre s-au unit.
~FlashBack~
Ies din masina si imi vad mirele. Amandoi ne privim unul pe celalalt. Zambetul nu lipseste de pe fata nimanui. Ma indrept spre el si ii dau mana, dupa care intram in biserica. Linistea ne apasa, iar preotul incepe sa citeasca din cartea sfanta, pana ajunge la partea cea demult asteptata.
-Tsunade Senju, il iei de sot pe Asuma Haruno de voie si pura dragoste nesilita de nimeni si pana cand moartea va va desparti?
Ii spun acel cuvant magic, acesta fiind "da!"
-Asuma Haruna, o iei de sotie pe Tsunade Senju de voie, din pura dragoste si nesilit de nimeni pana cand moartea va va desparti?
Cuvantul magic este spus a doua oara, iar buzele noastre fac contact. Un sarut dulce, pasional si in acelasi timp scurt. Iesim afara din biserica, iar petalele de flori ne inconjoara, fluturii zboara pe langa noi, iar porumbeii albi isi falfaie aripile. Asta este ziua care ne uneste, care ne va face sa ne daruim si trupeste si sufleteste.
~EndFlashBack~
Acest copil merita un tata, dar nu te-as putea inlocui. Chiar daca esti mort, am momente in care cred ca esti viu, si ca vii spre mine. Casa asta tu mi-ai lasat-o mostenire, deci daca te-ai intoarce ai sti unde. Te iubesc si te voi iubi mereu. Pentru mine nici moartea nu ne desparte, nici focul, nici apa, nici piatra, nimeni nu ma va desparti de tine.
Gata va ajunge :D, next il pun maine ;). scuzati-mi gresellile de tasta, de ortografie sau dialogul in exces. Sper ca va placut capitolul. ^.^
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677 hainele Sakurei
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677 incaltamintea Sakurei[posturi unite]
apropo, am uitat sa va zic, am pus Tsunade Senju pt ca ea este din clanul Senju. Nu stiu care e numele de familie, ca daca stiam il puneam.
pentru cei care nu ma cred poftiti link-ul :
http://naruto.wikia.com/wiki/Tsunade
Bye, next aveti si maine, :-h, si inca o data, sper ca va placut capitolul :D \m/
![[Imagine: tumblr_liivkm1jeW1qe6oyyo1_500.gif]](http://24.media.tumblr.com/tumblr_liivkm1jeW1qe6oyyo1_500.gif)