14-04-2011, 10:54 PM
@Beki - ma bucur ca iti place si faza cu acel "neatza"..., ei bine mi-a scapat.O sa incerc sa nu se mai repete
@Dragonz Eyez - nici nu-ti imaginezi cat de bine imi pare ca iti place xD
Se facuse ziua de ceva vreme insa eu nu vroiam nici cum sa renunt la visul meu, imi facea prea multa placere felul in care o faceam pe Natasha sa sufere in fata celorlalti.Se pare ca eram la ora de sport si cum noi facem box, in fiecare saptamana era cate o lupta, anuntata exact in momentul in care ora incepea.Si de acea data fusesem aleasa eu si ... cine alta inafara de Natasha?
Felul in care ii aplicam acele crosee si upercut-uri erau executate perfect, facand ca fata ei sa se invineteasca usor.Si fiindca eram la ora, cu profesorul langa noi, nimeni nu putea intervenii pentru ea.
Tocmai cand in vis ii dadeam croseul de dreapta final, cineva a batut la usa, trezindu-ma.
M-am enervat, aruncand violent patura de pe mine.Ma ridic si merg la usa, deschizand-o nervoasa.
-Da? intreb fara sa ma uit cine era in fata usii.
-Nu crezi ca ar trebui sa-ti iei ceva pe tine inainte sa deschizi usa?Daca era vreun pervers care ar fi sarit pe tine vazandu-te in aceasta tinuta?ma indreaba Andrew razand.
Mda, "tinuta" mea era compusa dintr-o pereche de boxeri si un maieu deoarece era al naibii de cald noaptea in acele camere.
-Mda, lasa ironiile.Deci cu ce ocazie pe aici?Nu se presupune ca ai ramas peste noapte la minunata ta iubita?Ultimele cuvinte le-am rostit cu dispret, insa se pare ca el nu-si daduse seama de asta.
-Pai, avand in vedere ca este unu dupa-masa, cred ca ai ceva mai important de facut.Si totusi, nu ar trebuii sa fii deja imbracata?Nu veneau azi in vizita parintii tai?
Ei ma vizitau o singura data pe luna, exact in duminica de la mijlocul lunii.Imi intorc privirea catre calendar.La naiba, cum am putut uita? Fac o rotire de 90 de grade si fug repede catre dulap.Incep sa-mi caut haine haotic.Aruncam peste cap fiecare haina pana cand in cele din urma am gasit o pereche de pantaloni trei-sfert in carouri si o camasa, la fel, de culoare rosie cu negru.
Vreau sa-mi dau maieul jos, insa apoi realizez ca usa era deschisa si ca Andrew se afla acolo.L-am intrebat de ce mai sta inca acolo, iar el mi-a raspuns printr-o simpla ridicare din umeri.A pasit in camera si s-a asezat pe pat.Vroiam sa-i spun sa plece insa timpul trecea si trebuia sa ma intalnesc cu ai mei.
Ma resemnez, mergand in baie.Fac un dus rapid si ma schimb in hainele alese.Dupa aproximativ 10 minute ies din baie si il gasesc pe Andrew tot acolo.Se uita ciudat la mine, iar datorita legaturii noastre am simtit ca nu vroia sa plece, ci vroia sa mai stea si sa zaboveasca putin.Insa nu si eu, trebuia sa plec si rapid.
Imi aranjez parul repede si apoi imi iau telefonul de pe masuta.Ma incalt repede cu ceva adidasi albi cu negru si deschid usa vrand sa plec.A incercat sa mai stea putin in confortul patului insa l-am repezit.S-a strambat insa pana la urma s-a ridicat si m-a urmat.
Iesim din camin si ajungem in gradina unde ma asteptau parintii mei, fratele meu, Christian, un tip inalt, brunet, cu ochii albastrii ca cerul si...Natasha? Oare ce naiba cauta ea acolo?Si de ce vorbea Christian cu ea?Ma apropiu de ei incercand sa zambesc.
-Buna Alexa, spune mama fericita.Se auzea in glasul ei ca ii fusese dor de mine.Chiar daca eram la acest liceu cu internat de aproape un an, nu s-a obisnuit pana acum fara mine.
-Buna.O imbratisez atat pe ea cat si pe tata.
-Si eu nu merit nimic daca tot m-am deplasat pana aici?ma intreaba Christian mutandu-si privirea spre mine.
-Cum sa nu?Nici nu stii ce dor mi-a fost de tine si de remarcile tale enervante.Cum de nu ai venit de, uhm, jumatate de an?Mda, cred ca in urma cu 6 luni te-am vazut ultima oara.Esti prea ocupat ca sa vi sa-ti vezi sora?
A pregatit o replica taioasa, insa a renuntat la ea.Stia ca am dreptate si asta i-a taiat avantul vorbelor.Mi-am rotit privirea in jur si mi-am dat seama ca cei doi, Andrew si Natasha, inca erau acolo
-Drew, Tasha, numele ei l-am pronuntat cu mult dispret, desi nimeni inafara de fratele meu nu si-a dat seama, sunt convinsa ca aveti ceva mai bun de facut asa ca nu vrem sa va retinem.
Andrew a deschis gura ca sa protesteze deoarece il amuza situatia insa si-a dat seama din privirea mea ca eram al naibii de serioasa, asa ca s-a resemnat si au plecat amandoi.Am rasuflat usurata.
Am mai discutat lucruri banale si lipsite de sens, cu parintii mei, pana cand, in cele din urma, se inserase afara.I-am condus spre masina ramanand in urma cu Christian.
-Iti place de el, nu-i asa?ma intreaba brusc.
Ce naiba?Ce i-a venit de ma intreaba asa ceva?Mai ca m-am inecat.
-Nu si nu inteleg de ce m-ai intrebat asta.Si oricum nu ar fi problema ta.
-Cum sa nu fie problema mea Lex?Stii bine ca tin la tine deoarece esti surioara mea mai mica.Si intodeauna ma intereseaza tot ce e legat de tine sau ai uitat ca atunci cand l-ai intalnit prima data, se referea la noaptea atacului, eu te-am gasit si am stat cu tine pana cand ai reusit cummva sa uiti putin din cele intamplate?Inca de atunci ai simtit ceva pentru el, recunoste.
Eram pierduta in amintiri insa cand a rostit ultimele cuvinte m-am trezit.Stiam ca are dreptate, intodeauna ave, si totusi, ceea ce simt pentru el nu e mai mult decat prietenie, nu-i asa?Da, doar atat.
In cele din urma, m-a readus cu picioarele pe pamant, spunandu-mi ca trebuie sa plece, inca ca o sa-mi mai faca o vizita.Mi-am luat ramas bun atat de la el cat si de la parinti, apoi s-au urcat in masina, pornind spre casa.
M-am intors spre camin fiind fericita ca imi vazusem familia.Nu erau multi vampiri prin campus si asta era bine, nu vroiam sa ii vad cum se uitau iar la mine ca la un extraterestru.Chiar asa se uitau, daca nu chiar mai rau.
-Nathan...te iubesc, spune Marianna, o colega.
Tocmai atunci treceam iar prin gradina.Cei doi erau dupa o tufa de trandafiri imbratisati.Am ramas gen WTH? cand am auzit ce i-a spus Marianna.Nici prin gand nu mi-a trecut ca Nathan sa fie asa, sa nu-mi spuna mie ca are o iubita, tocmai mie dintre toate persoanele.E clar, aparentele inseala desi credeam ca il cunosc.Am incremenit, scapandu-mi telefonul pe jos.
Baiatul se ridica si ma observa.Se pare ca nici el nu se asteptase sa ii gasesc.Isi intinse mana spre mine, insa am facut cativa pasi in spate.Am inceput sa fug catre camera mea, fiind uimita de propria-mi reactie.De ce fugeam?In fond e viata lui, nu trebuie sa-mi dea mie socoteala, insa ma simteam tradata de unul dintre cei mai buni prieteni.
Tocmai cand am intrat pe usa caminului m-am ciocnit de Andrew.
-Ce s-a intamplat de fugi asa?
Am inceput sa-i relatez ceea ce tocmai vazusem.Vazandu-i expresia mi-a dat deama ca stia, stia si mie nu mi-a spus.De ce?De ce nu au facut acest lucru?Am facut cativa pasi in spate si apoi am zbughit-o pe scari in sus, oprindu-ma doar cand am ajuns in camera.M-am asezat in pat, incepand sa ma gandesc la cele intamplate.Expresia de pe fata lui Nate cand l-am surprins asupra faptului denota vinovatie, nu vroia ca eu sa-l vad in acea postura, insa il vazusem, il vazusem desi nu vroisem acel lucru.
Toata noaptea m-am gandit cat de inselatoare pot fi aparentele.Crezi ca cunosti pe cineva insa tocmai atunci deznodamantul este cu totul altul.
Am blestemat alarma ceasului cand a sunat, facandu-ma sa realizez ca incepe o noua saptamana de chin, una si mai grea decat celelalte. Nu prea vroiam sa merg, insa, si asa eram pe muchie de cutit la aceasta scoala, deci nu aveam nevoie de alte probleme.Am facut un dus scurt, m-am imbracat in uniforma scolii si apoi am iesit pe usa avand la mine toate lucrurile necesare.
Andrew si Nate au tot incercat sa vorbeasca cu mine primele ore insa nu i-am ascultat, ma prefaceam ca nu exista.Era greu, era greu sa te prefaci ca cei mai buni prieteni ai tai nu exista, in fond de doi ani eram aproape de nedespartit si acum... din cauza la o fata totul s-a dus naibii.
Si intr-un final a venit si ora de sport.Curiozitatea fata de cine va lupta a fost mai mare ca mahnirea fata de cei doi.
-Si cei sau cele care vor lupta azi sunt...Alexa Roseweld si Marianna Rey.Aveti cinci minute sa va pregatiti, spune profesorul zambind.
Am ramas socata, insa nu fiindca nu-mi facea placere, ci fiindca era aproape ca visul meu doar ca acolo ma luptam cu Natasha.
M-am echipat si am urcat in ring.Profesorul ne-a pus mie si Mariannei, manusile si apoi s-a retras.
-Puteti incepe fetelor, spune lovind gongul care anunta inceperea meciului.
So, acesta a fost al treilea capitol ^^ Sper ca v-a placut si astept critici si sfaturi.
Zbye ~
@Dragonz Eyez - nici nu-ti imaginezi cat de bine imi pare ca iti place xD
Cap.3 - Aparente
Se facuse ziua de ceva vreme insa eu nu vroiam nici cum sa renunt la visul meu, imi facea prea multa placere felul in care o faceam pe Natasha sa sufere in fata celorlalti.Se pare ca eram la ora de sport si cum noi facem box, in fiecare saptamana era cate o lupta, anuntata exact in momentul in care ora incepea.Si de acea data fusesem aleasa eu si ... cine alta inafara de Natasha?
Felul in care ii aplicam acele crosee si upercut-uri erau executate perfect, facand ca fata ei sa se invineteasca usor.Si fiindca eram la ora, cu profesorul langa noi, nimeni nu putea intervenii pentru ea.
Tocmai cand in vis ii dadeam croseul de dreapta final, cineva a batut la usa, trezindu-ma.
M-am enervat, aruncand violent patura de pe mine.Ma ridic si merg la usa, deschizand-o nervoasa.
-Da? intreb fara sa ma uit cine era in fata usii.
-Nu crezi ca ar trebui sa-ti iei ceva pe tine inainte sa deschizi usa?Daca era vreun pervers care ar fi sarit pe tine vazandu-te in aceasta tinuta?ma indreaba Andrew razand.
Mda, "tinuta" mea era compusa dintr-o pereche de boxeri si un maieu deoarece era al naibii de cald noaptea in acele camere.
-Mda, lasa ironiile.Deci cu ce ocazie pe aici?Nu se presupune ca ai ramas peste noapte la minunata ta iubita?Ultimele cuvinte le-am rostit cu dispret, insa se pare ca el nu-si daduse seama de asta.
-Pai, avand in vedere ca este unu dupa-masa, cred ca ai ceva mai important de facut.Si totusi, nu ar trebuii sa fii deja imbracata?Nu veneau azi in vizita parintii tai?
Ei ma vizitau o singura data pe luna, exact in duminica de la mijlocul lunii.Imi intorc privirea catre calendar.La naiba, cum am putut uita? Fac o rotire de 90 de grade si fug repede catre dulap.Incep sa-mi caut haine haotic.Aruncam peste cap fiecare haina pana cand in cele din urma am gasit o pereche de pantaloni trei-sfert in carouri si o camasa, la fel, de culoare rosie cu negru.
Vreau sa-mi dau maieul jos, insa apoi realizez ca usa era deschisa si ca Andrew se afla acolo.L-am intrebat de ce mai sta inca acolo, iar el mi-a raspuns printr-o simpla ridicare din umeri.A pasit in camera si s-a asezat pe pat.Vroiam sa-i spun sa plece insa timpul trecea si trebuia sa ma intalnesc cu ai mei.
Ma resemnez, mergand in baie.Fac un dus rapid si ma schimb in hainele alese.Dupa aproximativ 10 minute ies din baie si il gasesc pe Andrew tot acolo.Se uita ciudat la mine, iar datorita legaturii noastre am simtit ca nu vroia sa plece, ci vroia sa mai stea si sa zaboveasca putin.Insa nu si eu, trebuia sa plec si rapid.
Imi aranjez parul repede si apoi imi iau telefonul de pe masuta.Ma incalt repede cu ceva adidasi albi cu negru si deschid usa vrand sa plec.A incercat sa mai stea putin in confortul patului insa l-am repezit.S-a strambat insa pana la urma s-a ridicat si m-a urmat.
Iesim din camin si ajungem in gradina unde ma asteptau parintii mei, fratele meu, Christian, un tip inalt, brunet, cu ochii albastrii ca cerul si...Natasha? Oare ce naiba cauta ea acolo?Si de ce vorbea Christian cu ea?Ma apropiu de ei incercand sa zambesc.
-Buna Alexa, spune mama fericita.Se auzea in glasul ei ca ii fusese dor de mine.Chiar daca eram la acest liceu cu internat de aproape un an, nu s-a obisnuit pana acum fara mine.
-Buna.O imbratisez atat pe ea cat si pe tata.
-Si eu nu merit nimic daca tot m-am deplasat pana aici?ma intreaba Christian mutandu-si privirea spre mine.
-Cum sa nu?Nici nu stii ce dor mi-a fost de tine si de remarcile tale enervante.Cum de nu ai venit de, uhm, jumatate de an?Mda, cred ca in urma cu 6 luni te-am vazut ultima oara.Esti prea ocupat ca sa vi sa-ti vezi sora?
A pregatit o replica taioasa, insa a renuntat la ea.Stia ca am dreptate si asta i-a taiat avantul vorbelor.Mi-am rotit privirea in jur si mi-am dat seama ca cei doi, Andrew si Natasha, inca erau acolo
-Drew, Tasha, numele ei l-am pronuntat cu mult dispret, desi nimeni inafara de fratele meu nu si-a dat seama, sunt convinsa ca aveti ceva mai bun de facut asa ca nu vrem sa va retinem.
Andrew a deschis gura ca sa protesteze deoarece il amuza situatia insa si-a dat seama din privirea mea ca eram al naibii de serioasa, asa ca s-a resemnat si au plecat amandoi.Am rasuflat usurata.
Am mai discutat lucruri banale si lipsite de sens, cu parintii mei, pana cand, in cele din urma, se inserase afara.I-am condus spre masina ramanand in urma cu Christian.
-Iti place de el, nu-i asa?ma intreaba brusc.
Ce naiba?Ce i-a venit de ma intreaba asa ceva?Mai ca m-am inecat.
-Nu si nu inteleg de ce m-ai intrebat asta.Si oricum nu ar fi problema ta.
-Cum sa nu fie problema mea Lex?Stii bine ca tin la tine deoarece esti surioara mea mai mica.Si intodeauna ma intereseaza tot ce e legat de tine sau ai uitat ca atunci cand l-ai intalnit prima data, se referea la noaptea atacului, eu te-am gasit si am stat cu tine pana cand ai reusit cummva sa uiti putin din cele intamplate?Inca de atunci ai simtit ceva pentru el, recunoste.
Eram pierduta in amintiri insa cand a rostit ultimele cuvinte m-am trezit.Stiam ca are dreptate, intodeauna ave, si totusi, ceea ce simt pentru el nu e mai mult decat prietenie, nu-i asa?Da, doar atat.
In cele din urma, m-a readus cu picioarele pe pamant, spunandu-mi ca trebuie sa plece, inca ca o sa-mi mai faca o vizita.Mi-am luat ramas bun atat de la el cat si de la parinti, apoi s-au urcat in masina, pornind spre casa.
M-am intors spre camin fiind fericita ca imi vazusem familia.Nu erau multi vampiri prin campus si asta era bine, nu vroiam sa ii vad cum se uitau iar la mine ca la un extraterestru.Chiar asa se uitau, daca nu chiar mai rau.
-Nathan...te iubesc, spune Marianna, o colega.
Tocmai atunci treceam iar prin gradina.Cei doi erau dupa o tufa de trandafiri imbratisati.Am ramas gen WTH? cand am auzit ce i-a spus Marianna.Nici prin gand nu mi-a trecut ca Nathan sa fie asa, sa nu-mi spuna mie ca are o iubita, tocmai mie dintre toate persoanele.E clar, aparentele inseala desi credeam ca il cunosc.Am incremenit, scapandu-mi telefonul pe jos.
Baiatul se ridica si ma observa.Se pare ca nici el nu se asteptase sa ii gasesc.Isi intinse mana spre mine, insa am facut cativa pasi in spate.Am inceput sa fug catre camera mea, fiind uimita de propria-mi reactie.De ce fugeam?In fond e viata lui, nu trebuie sa-mi dea mie socoteala, insa ma simteam tradata de unul dintre cei mai buni prieteni.
Tocmai cand am intrat pe usa caminului m-am ciocnit de Andrew.
-Ce s-a intamplat de fugi asa?
Am inceput sa-i relatez ceea ce tocmai vazusem.Vazandu-i expresia mi-a dat deama ca stia, stia si mie nu mi-a spus.De ce?De ce nu au facut acest lucru?Am facut cativa pasi in spate si apoi am zbughit-o pe scari in sus, oprindu-ma doar cand am ajuns in camera.M-am asezat in pat, incepand sa ma gandesc la cele intamplate.Expresia de pe fata lui Nate cand l-am surprins asupra faptului denota vinovatie, nu vroia ca eu sa-l vad in acea postura, insa il vazusem, il vazusem desi nu vroisem acel lucru.
Toata noaptea m-am gandit cat de inselatoare pot fi aparentele.Crezi ca cunosti pe cineva insa tocmai atunci deznodamantul este cu totul altul.
Am blestemat alarma ceasului cand a sunat, facandu-ma sa realizez ca incepe o noua saptamana de chin, una si mai grea decat celelalte. Nu prea vroiam sa merg, insa, si asa eram pe muchie de cutit la aceasta scoala, deci nu aveam nevoie de alte probleme.Am facut un dus scurt, m-am imbracat in uniforma scolii si apoi am iesit pe usa avand la mine toate lucrurile necesare.
Andrew si Nate au tot incercat sa vorbeasca cu mine primele ore insa nu i-am ascultat, ma prefaceam ca nu exista.Era greu, era greu sa te prefaci ca cei mai buni prieteni ai tai nu exista, in fond de doi ani eram aproape de nedespartit si acum... din cauza la o fata totul s-a dus naibii.
Si intr-un final a venit si ora de sport.Curiozitatea fata de cine va lupta a fost mai mare ca mahnirea fata de cei doi.
-Si cei sau cele care vor lupta azi sunt...Alexa Roseweld si Marianna Rey.Aveti cinci minute sa va pregatiti, spune profesorul zambind.
Am ramas socata, insa nu fiindca nu-mi facea placere, ci fiindca era aproape ca visul meu doar ca acolo ma luptam cu Natasha.
M-am echipat si am urcat in ring.Profesorul ne-a pus mie si Mariannei, manusile si apoi s-a retras.
-Puteti incepe fetelor, spune lovind gongul care anunta inceperea meciului.
So, acesta a fost al treilea capitol ^^ Sper ca v-a placut si astept critici si sfaturi.
Zbye ~
Time you enjoy wasting, was not wasted.