Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XXIII

Statura asa cateva minute, la care baiatul isi inchise ochii. Natsuhi ii dadu drumul, punandu-i mainile pe umerii lui.
-Du-te tu primul. Eu mai trebuie sa fac ceva, vorbi barbatul sarutandu-l pe frunte.
Se departa de el, deschise geamul si sari. Kaoru se ridica de pe podea si vru sa iasa afara, dar ceva de pe birou ii atrase atentia. O foaie. Merse la ea si o lua in mana. Era un desen, se parea, dar nu vedea ce era. O lasa jos si lua o carte cu coperta rosie si destul de groasa. Deschise pe la mijlocul ei, iar pe pagina stanga era un desen la mijlocul ei si restul scris. Poza reprezenta un portret. Stia ca nu e frumos sa te uiti in lucrurile altuia, dar nu s-a putut abtine.
Iesi afara si se indrepta spre living. Camera lui Natsuhi se afla la etaj si camerele celorlalti fratii. Asa credea. Vroia sa se plimbe prin casa si prin camere, fiind curios sa vada ce sunt in ele.
Deschise usa si intra in living si ca de obicei, isi intoarsera priviririle spre el. Se puse pe canapea si le spuse:
-Natsuhi a spus ca trebuie sa plece undeva ai a sarit pe geam.
-Iar la apucat, vorbi Saisei privindu-si fratele.
-Din cauza lui, vorbi si Keito.
Despre ce vorbeau? Kaoru si Shun nu intelegeau. Din cauza cui?
-Despre ce este vorba in discutia asta? intreaba roscatul confuz.
-Despre nimic, raspunse Keito.
Pe Kaoru il preocupa ceva mai inportant decet persoana care il facu pe Natsuhi sa se poarta ciudat. Visul de aseara. Mai avusese vise, dar asta era mai special, dai si ciudat. Era o poza cu o femeie si un barbat. Femeia avea parul mov, iar bretonul pe ochiul drept, iar barbatul par scurt, tot mov, bretonul putin peste ochii iar culoarea lor erau un rosu. Deodata poza se facu neagra, aparandu-le doar ochii de un rosu sangeriu. Semana cu cineva, dar nu stia cu cine. Baiatul se trezi la realitate, auzindu-i intrebarea lui Shun: Si cum era primul tau iubit, Keito?
Kaoru isi intoarse capul spre cei de la masa, la care barbatul ii raspunse:
-Asta e ceva personal.
-Te rog!
-Diseara trei ore si sunt de acord, ii propuse baratul.
Roscatul satatu putin pe ganduri si accepta neavand ce face, apoi Keito incepu:
-Primul a fost Chris, al doilea Ratmond, Yueshin si ultimul Nahk-Raj.
" Si al cincelea este Kaoru care nu este nici un pic atras de tine, " gandi Kaoru sperand sa nu-l fi auzit nimeni si oricum daca ar fi auzit nu ii pasa.
-Si al cincelea cine e?
Keito nu raspunse. Mintea lui zbura in alta parte. Avea o presiupunere cine ar putea fi, dar mai trebuia sa mai faca niste teste. Isi ridica capul spre Shun si il privi in ochii. Mai trebuia sa astepte cateva zile pana cand va afla cine l-a trimis. Ofta. O noua intrebare pusa da Shun il facu sa-si aminteasca o intamplare din trecut: Mai sti cum aratau parinti tai?
De data asta nu numai Keito se uita la roscatt. Kaoru il privi pe Shun si ii vazu ranjetul de pe fata.
Baiatul isi inchise ochii si ii aparu o imagine in minte, devenind ca un film.
" O curte mare, in mijloc lemne in forma de dreptunghi si doi stalpi tot de lemn. Pe ei se aflau o femeie si un barbat legati, avand niste zambete pline de mandrie. Erau acelasi persoane din poza.
In jurul lor, femei si barbati cu torte in mana iar copii acestora in spatele lor speriati.
Tipetele celor doi se facura auzite. Soarele tocmai apusese. Intr-un colt mai intunecat, trei copii miciti, stateau ascunsi. Cel mai mare dintre ei vru sa fuga la ei, dar o mana il opri. Baietelul isi intoarse capul spre el si o suvita mov ii cazu pe fata. Barbatul o indeperta,il lua in brate si disparu in intuneric. "
Kaoru isi deschise ochii. Zambea. Nu dura prea mult fericirea pentru ca ceva il machina pe dinauntru si o intrebare ii trecu ca fulgerul prin minte: Cine erau? Tetele luo pareau cunoscute. Il durea capul de atatea mistere si vroia sa-si limpezeasca gandurile.
-Raspunde-mi! il boldi roscatul.
-Cum de as uita, raspunse barbatul.
Keito se uita la el. Unde vroia sa ajunga?
-Unele lucruri trebuie sa ramana decrete si nu ma ruga ca nu o sa-ti mearga.
-Te ... il ruga roscatul.
-Nu!
-Dar ...
-Nu!
-Inca trei ore, bine?
-Fi serios! Nu rezisti sase ore.
-Ma pui la incercere?
Keito il stranse in brate si il saruta pe gat. Roscatul se lasa pe spate, inchizandu-si ochii. Mana lui Keito cobora pe talie in jos, dar Shun il prinse de incheietura. Barbatul isi apropie capul de urechia baiatului soptindu-i. Roscatul zambi.
Lui Kaoru i se parea ciudat. Nu se laudase cu orice prostie asa cum facea de obicei.
-Cine poate sa spuna ca are un iubit vampir. Lasa-l pe Kaoru sa spuna, vorbi Shun.
-Pai sa vedem. Nimeni ca au fost omorati sau sa ucis, vorbi Kaoru.
Nu mai avea niciunul curajul sa mai adauge ceva, nici chiar Saisei.
" Trebuia sa tac, dar nu. Spune ce ai in minte fara sa ta gandesti, " se certa Kaoru singur.
Trecu asa cateva minute, pana cand Saisei intrerupse tacerea.
-Culoarea inelului este la fel ca ochii ...
- ... proprietarul lui va fi unul cu el ... , vorbi si Natsuhi.
- ... pana cand inelul isi va lua forma initiala. El va putea sa-si omoare si pe cei mai puternici inamici, dar numai cel ales ii va descoperi puterea ascunsa 200 de ani, vorbi si Keito si isi intoarse capul spre Shun si Kaoru. Stiu ca nu ati priceput nimic.
Kaoru era surprins cum de a ajuns Natsuhi pe scaun. Nu auzise cand intrase pe usa. Stia ca poate sa mearga cu viteza fulgerului, dar nu-si imaginase ca asa de repede trece. Se bucura vazandu-l acolo, dar ii era frica ce se va intampla seara asta. Cum putuse sa-i vaca asta?

Timpul trecu repede si Kaoru isi termina tura. Mergea pe carare fara nici un chief. Vroia sa se tranteasca pe pat si sa-si limpezeasca mintea. Se opri privind libraria si se hotara sa treaca pe acolo inainte sa plece acasa. desi avea un presentiment ca va afla ceva acolo, tot intra. Urca scarile si cand ajunse, intra pe un coridor destul de lung pana ajunse pa locul dorit. In dreapta, o masa langa si o batrana cu ochelari pe nas, rasfoia o carte.
Isi continua drumul si vazu o bucata de ziar pe jos. il ridica si citi titlul" " Copii disparuti. "
" O data la cincizeci de ani, un adolescent dispare in mod misterios. " Copilul meu se comporta ciudat in ultimele trei zile. Plece dimineata si se intorcea seara, direct in camera lui. Era rosu la ochii. Plansese. L-am intrebat ce a patit, dar imi spunea ca nu pot eu sa fac nimic in legetura cu asta. Nu intelegeam ce vrea sa spuna, dar stiam ca are ceva. Imi cunosc copilul, ne povesteste ambasadoarea Indiei Sadna Kair, in vizita la Casa Alba. "
Camd se inplinesc cei cinzeci de ani, familile isi gasesc copii spanzurati. Politisti nu-si pot explica daca au facut-o singuri sau i-a omorat cineva. "
-Mai sunt cateva zile, se auzi o voce din spatele lui Kaoru.
Baiatul se sperie si se intoarse in spate. Era un batran.
-Imi pare rau ca te-am speriat. Nu am facut-o intentionat, vorbi batranul.
-Nu-i nimic, spuse baiatul.
-Ai gisturi bune.
-Multumesc, cred. De ce?
Batranul se uita la foaia din mana lui. Ce era intersenat la ea?
-Vrei mai multe informati? intreab batranul.

Imi pare rau ca sunt multe greseli de tastare, dar nu am avut chef sa le corestez pe toate.
Si inca ceva, nu copi de foi lipsesc, copii, fiinte umane.