Intre vis si realitate

[CandyGirl]

Spor la citit .....am adus nextul

M-am ridicat din pat speriata, trezita de niste pasi care se auzeau pe hol. Imi tarasac picioarele pana pe coridor insa nu vad pe nimeni. Inima imi batea mai sa iasa din piept de frica.

Fac cativa pasi pe hol si ajung in dreptul marelui tablou care era acoperit din nou de panze de paianjen. Cum? Sunt sigura ca nu se putea ca acei paianjeni sa isi reconstruiasca panzele asa repede. Ploaia se oprise si vroiam sa ies cat mai repede din aceasta casa, dar daca tot eram in ea am decis sa ma mai uit si prin celelalte incaperi.

Am descoperit un hol laturalnic care semana izbitor de mult cu cel din visul meu, intru in singura camera de pe acel hol, iar arcurile fiind slabe usa se trabteste in urma mea exact ca in vis. Am ramas nemiscata cand am descoperit ca eram in camera pe care o visasem, nimic nu era schimbat doar faptul ca era lunima si nu intuneric. Am plecat din acea camera cat mai repede coborand scarile si incercand sa nu cad in timp ce saream cate cinci trepte deodata. Usa masiva de la intrare era inchisa. Oh nu! Imi amintesc ca am lasat-o deschisa. Vantul nu putea sa inchida o asemenea usa, deci cine o inchisese? Incep sa aud din nou pasi care se indreptau spre mine, dar nu vedeam pe nimeni. Deodata un norde praf se ridica in aer facandu-ma sa tusescs si sa nu mai vad pe unde merg. In acel nor de praf am putut vedea cum o umbra cu un fel de cutit se indrepta spre mine. Nu vedeam pe unde alerg, dar totusi alergam izbindu-ma de tot ce imi aparea in cale cu acea umbra dupa mine.

Am reusit in cele din urma sa gasesc sufrageria unde norul de praf nu mai exista. Un pian mare si negru cu clapele acoperite era pus in mijlocul camerei. Langa el un fotoliu acoperit de cearceafuri albe, un semineu al carui foc parea stins de curand si o canapéa neacoperita care avea pe ea o patura din blana, erau obiectele de mobilier din incapere . Culoarea peretilor nu o puteam distingea, insa mai multe tablouri cu peisaje si diferite trofee de vanatoare erau agatate de ei. Bineinteles ca si dusumeaua avea pe ea mai multe blanuri de animale pe post de covoare printre care si una a unui urs enorm(spre deosebire de mine). M-am gandit ca poate barbatul care a locuit in aceasta casa o fi fost vanator, iar sotia lui era aceea femeie de pe tablou.
La un moment dat pianul incepe sa cante si focul din semineu s-a aprins. Picioarele imi tremurau si incercand sa fac cativa pasi inapoi am cazut in fund impiedicandu-ma de capul blanii de urs. Diferite obiecte au inceput sa zboare prin incapere iar eu ramasesem stana de piatra nemai putund sa misc niciun muschi al corpului . Dupa minute bune in care lucrurile pur si simplu au “dansat” de colo-colo, muzica s-a oprit,focul s-a stins si eu m-am ridicat de pe jos si incepand sa alerg, destinatia fiind usa de la intrare. Cand sa apas pe clanta imi aduc minte de cele doua jurnale pe care le-am gasit in camera de la etaj. Urc scarile repede, iau jurnalele si parasesc casa cat mai repede posibil. Inchid usa si incep sa fug, nemaioprindu-ma pana cand nu am ajuns in fata casei mele.

Deschui incet tragandu-mi rasuflarea si deschid usor usa. Casa dulce casa! Parca as fi lipsit ani buni, dar in sfarsit ma simteam in largul meu.
Urc scarile indreptandu-ma catre camera mea, unde scap de hainele ude pe care le arunc in cosul de rufe. Ma schimb intr-o pereche de pantaloni negri de trening , un tricou roz-bombon si un hanorac verde inchis cu fermoarul pana in gat. Nu aveam de gand sa fac parade modei prin casa, mai ales ca nu ma vedea nimeni. Las cele doua jurnale pe birou ducandu-ma catre bucatatie pentru a imi pregati pranzul. Desi statusem mai mult de cat imi propusesem in acea casa macar nu am stat in ploaie si nu va fi nevoie sa stau in pat din cauza raceli, sper.
Pun la incalzit ceea ce ramasese din friptura de seara trecuta si incerc sa am grija sa nu se intample si cu ea ceea ce s-a intamplat si cu laptele. O pun la un timp relatin scurt si ma indrept catre televizor si ii dau drumul. Butonez posturile si in cele din urma las pe postul de stiri.
Aud cum cuptorul cu microunde ma aununta ca a terminat de incalzit mancarea si ma duc sa o scot din cuptor. Stomacul meu déjà isi spunea cuvantul, nu mai mancasem de ceva vreme asa ca am de gand sa nu mai sar si peste aceasta masa.

Mananc usor mestecand fiecare imbucatura cu farfuria in brate in fata televizorului. Asa mancam cand mama nu era acasa pentru a urmari diferite stiri sau filme, insa de data aceasta privirea mea era prin televizor. Daca mi-ar fi pus cineva servetele in mancare eu le-as fi luat cu furculita si le-as fi bagat in gura pentru ca nu ma mai uitam la ce mananc. Eram cu totul aeriana. Dupa ce termin de mancat, spal farfuria si ma pun pe canapéa si pun peste mine o patura. Plictisita de tot ce era la televizor si de vremea de afara adorm din nou. Mult puteam sa mai dorm la cei saptesprezece ani ai mei. Parca eram un nou nascut care doar manca si dormea, la mine se excludea partea cu mancatul.
Totusi nici visele nu imi dau pace si nici macar in somn nu puteam sa uit de acea casa si de ceea ce patisem in ea. Nu credeam in fenomene paranormal dar ceea ce vazusem acolo ma facea sa ma gandesc mai bine la faptul ca poate fantomele exista.