Mai mult decat ceea ce pare

[CandyGirl]

Am adus continuarea sa vb si eu pe romaneste ce atata next ?:P Glumesc mai :d sper sa va placa :X

Partea IV (Temari)
Casa era una mare cu un pervaz lung cat toata casa si o curte la fel de mare cu multe flori. Shikamaru imi spune sa il urmez. Intru in hol unde imi dau incaltamintea jos si continui sa merg dupa acesta. Casa era incapatoare si cu multe camere a caror usi erau unchise. In capatul holului Shikamaru se opri si zise:
- Aceasta este camera de oaspeti, sper sa te simti confortabil. Te las a despachetezi.
Am intrat in camera dupa ce i-am multumit cu zambetul pe buze iar acesta mi-a raspuns tot cu un zambet. Camera avea un pat mare cu o lenjerie de pat alba insa foarte moale, o noptiera langa acesta, un dulap pentru haine de culoarea mieri si un birou din lemn de pal cu un scaun langa el.
Am inceput sa despachetez linistita si fredonand usor o melodie. Am aranjat putinele haine pe care le aveam si am hotarat sa ma schimb in ceva mai comod. Am luat pe mine o pereche de pantaloni scurti de blugi si un tricou de culoarea florilor de mar.
Am iesit usor pe usa indreptandu-ma catre gradina cu flori pe care familia lui Shikamaru o avea. Mergeam usor iar atunci cand am vrut sa ies pe usa am nimerit cap in cap cu el.
- Imi pare rau nu am vrut, nu ma uit pe unde merg. Spune acesta frecandu-se la cap
- Nu este nimic si eu sunt la fel de neindemanatica.
Am inceput amandoi sa radem si timp de cateva minute am tinut-o asa.
- Unde pleci? Intreba brunetul cu ochii negri.
- Am terminat de despachetat si vroiam sa ma plimb prin gradina. Vrei sa vi?
- Sigur! Veni imediat si raspunsul.
Stateam impreuna cu el sub un copac la umbra admirand peisajul, era incantator, soarele care apunea facea peisajul si mai romantic, Shikamaru se uita la cer ma apropii de el iar acesta intreaba:
- Cum ti se pare?
- Este extraordinar, astfel de apusuri nu se pot vedea la mine in sat din cauza furtunilor de nisip si a cladirilor mult prea mari.
- Banuiesc ca ai fi vrut sa fi aici cu iubitul tau si nu cu unul ca mine.
Am ramas cu gura cascata. Ce a zis? Probabil se gandea ca in Satul Nisipului cineva ma asteapta cu bratele deschise sa revin din aceasta misiune. Insa nu era nimeni, poate doar fratii mei. Pana acum nimeni nu imi cucerise inima.
Poate ca aceasta privelniste era un peisaj ce trebuia vazut alaturi de cel drag insa, acum simteam ca sunt langa persoana potrivita.
- Nu exista. Am spus eu uitandu-ma in ochii lui.
- Ce pacat, un barbat ar fi fost norocos cu o fata ca tine.
- Nu esti tu acela care a zis ca o femeie poate da batai de cap oricarui barbat?
- Ba da si inca imi sustin punctual de vedere, dar sunt si moment cand o femeie poate sa il faca pe acelasi barbat sa se simta atras de ea.
Vantul incepu sa adie usor iar soarele se ducea din ce in ce mai repede la culcare. Fiind imbracata foarte subtire m-am apropiat de el astfel incat sa ma pot incalzi. Brunetul observa si ma intreba:
- Vrei sa mergem in casa?
- Nu, vreau sa mai stau inca putin.
Ma luat in brate iar eu mi-am pus capul pe pieptul lui si priveam cerul pe care cateva stele isi facusera aparitia.