Nici ingerii nu sunt ceea ce par a fi

[Chris`sCookie]

Heii, am trecut si eu pe aici cu o idee, nu stiu cat de originala e. Pur si simplu imi transpun viata in aceasta poveste, oarecum, nu pe de-a-ntregul. Sunt pe la inceput, am mai avut doar o incercare de fic. Accept orice critica, atata timp cat este legata strict de fic si nu de mine. Acesta este prologul, cam scurt, stiu. Dar am preferat sa fie mai putin, ca cititorul sa nu se sperie de ceva prea lung si de asemenea, sa stiu daca ar trebui sa continui. Va multumesc anticipat pentru orice critica/comm :*. Enjoy ^-^



~ Prolog ~

Niciodata nu am crezut in ingeri. Fiinte perfecte: frumoase, protectoare, destepte..imaginare. Nu credeam nimic legat de ei. Mituri, povesti... . Nu intalnisem niciunul, nu vorbisem cu niciunul, nu vazusem vreunul. Asta pana cand l-am intalnit pe Niall.
El mi-a deschis ochii.
Eram convinsa ca este un inger, era de parca mii de voci ascunse imi sopteau asta. Dar ceva nu se potrivea.
Ingerii sunt creaturi care sunt menite sa ne indrume, sa ne ocroteasca, sa ne tina departe de rau si de tristete. Se presupune ca ei sunt veseli, nu? Ca atunci cand le vezi zambetul si sclipirea de bucurie din ochi , te inveselesti imediat. Asadar, ochii unui inger trebuie sa fie plini de viata, de fericire. Atunci de ce oricand il vedeam pe Niall ochii lui erau tristi? Acea sclipire exista, secata de puteri, slaba, dar exista. O vedeam, o simteam, dar era asa de mica... . ce facuse acel inger incat tristetea sa il doboare? Cu ce gresise el de ochii ii erau vesnic mohorati? Il vedeam zilnic, iar inima ameninta sa imi iasa din piept, iar cand vorbeam, inima mi se facea mica cat un purice. Mereu il priveam in ochi, si speram ca el nu ma privea, ci se uita undeva in departare, pe langa mine. In ochii lui citeam o suparare imensa. Ochii de un verde inchis ii erau adanci, si melancolici. Mereu erau la fel. De multe ori aveam impresia ca plangea sau ca a plans, dar niciodata nu mi l-am putut imagina pe el plangand. Nu el. Nu merita, nu avea de ce. Sau poate avea?
Credeam ca ingerii sunt facuti ca sa traiasca printre noi fara sa stim ca sunt acolo, sa ne ocroteasca, dar el era altfel. Era un inger cazut, cu siguranta. Cu ce gresise oare? Raspunsul era : cu nimic. Eram mai mult decat convinsa ca el nu putea sa greseasca, desi il vazusem gresind. Ciudat, nu?
Apoi m-am gandit ca avea o misiune. Da, asta trebuia sa fie. Era un trimis al lui Dumnezeu. Era aici cu un scop anume. Dar care era acela? Atractia pentru el se transforma curand in obsesie. Si curand, doar iubire...
Iubire oarba, ce facuse el ca sa il iubesc?
Asta ma intrebam dese ori, apoi imi venea sa-mi dau una singura. Simplul fapt ca exista era un lucru minunat, ca statea langa noi, oamenii de rand, cu rautatile noastre. Si totusi aveam motive sa cred asta? Poate nu era un inger. "Poate e doar un baiat frumos, cu probleme pe cap si ochi incredibil de frumosi. Poate nici nu m-am indragostit de el, poate mi se pare. La urma urmei nici nu m-am mai indragostit pana acum. Sigur peste cateva zile o sa imi treaca." obisnuiam sa imi zic mereu, mintindu-ma pe mine insami. Nici eu nu credeam, incercam sa fac situatia mai roz. Adica, nici nu ma baga in seama. Nici macar colegii de clasa nu ma bagau, cu exceptia uneora, dar un inger..imposibil.
Incepusem chiar sa plang pentru el. Mereu incercam sa par cat mai normala cand eram langa el, dar exact atunci totul mergea mai prost ca de obicei. Pe cine incercam sa pacalesc? Eram o fraiera, si asa aveam sa raman. Sau asa credeam.
Pana cand, intr-o zi, totul avea sa se schimbe radical. Eu. El. Viata mea. Lumea. Totul.

[Chris.]

Heei. Tot eu sunt, doar ca am avut cateva probleme cu celalalt cont si voi posta de pe acesta.
Enjoy :o3.


Capitolul 1

" You`ve got a new message" .
Telefonul meu ma trezi. Cine nu avea ce face in mijlocul noptii? Am pus mana pe telefonul care se afla pe noptiera si am verificat ora. Era opt. Opt! Intr-o ora trebuia sa ajung la liceu. La prima mea zi de liceu. Trebuia sa ma grabesc.
Inainte de toate am citit mesajul : " Neata, somnoroaso! Parca te trezeai la sase juma` si ma sunai si pe mine sa ma trezesc. xD Hai ca am vesti bune. Grabeste-te. Ne vedem la tine in fata in juma` de ora ;*. "
Offf, Mel asta. I-am raspuns la mesaj cu un simplu "Ok" si am pornit spre baie. Mi-am facut toaleta si m-am indreptat spre dulap. Era prima zi de liceu, trebuia sa arat bine. Sau nu? La urma urmei, cui sa ii fac impresie buna? Jumatate din cei cu care picasem in clasa imi erau cunoscuti din generala, si deja ma stiau drept " Nicole cea fraiera " , " tocilara " si altele. Stiam ca asta cred despre mine, chiar daca nu mi-o spuneau in fata, dar putin imi pasa. Am luat o pereche de pantaloni scurti, afara era inca foarte cald desi toamna incepuse de doua saptamani, si un maieu cu urmatoarele inscriptionate : " I`m totally nice, so shut up !" . Adoram maieul acesta. Era printre preferatele mele. Am incaltat tenesii mei negrii Converse, si am coborat in graba scarile. Melanie nu era nicaieri. Amandoua aveam obiceiul sa ne miscam mai greu. Am privit telefonul. Era opt jumate. Haide, Mel! Uf, eram sigura ca vom intarzia inca din prima noastra zi. Genial.
Melanie ajunse in zece minute.
- Inainte sa imi spui ca am intarziat din nou, ca nu sunt punctuala deloc si ca mai bine plecai ca sa nu intarzii in prima ta zi de liceu, stai sa iti arat de ce am intarziat. Aceasta imi intinse un frappucino de la Starbucks.
- Te-am iertat, am zis ranjind.
- Eram sigura, am ocolit o groaza pentru a fi sigura ca nu o sa adormim in prima zi de liceu. Hai sa mergem, propuse ea cu zambetul pe buze.
Vantul adia usor, iar parul meu castaniu se lasa purtat usor. Melanie il avea prins intr-o coada de cal, ridicata sus, si arata la fel de bine ca de fiecare data. Buzele ei pline erau acoperite cu un strat subtire de gloss lucios. Purta, de asemenea, pantaloni scurti, albastrii, si un tricou personalizat, oferit de mine de ziua ei pe care era o poza cu noi doua, la banchetul dintr-a opta. Mai jos erau scrise " If you don`t like us, shut up." . Tricoul era mov.
- Si care era vestea asa importanta? ii zic pe drum.
- A, pai, stii ca sunt si colegi noi, nu? intreba ea, cu un zambet pe care si-l abtinea cu greu.
- Da, normal, am raspuns fara sa am vreo idee unde vroia sa ajunga.
- Am vazut cativa din ei. Multe fitoase. Vreo trei baieti.
- Aha, si?
- Pai, era un tip...Niall si nu mai stiu cum. L-am vazut pe liste, si apoi am auzit cum o profa i-a zis ca e in clasa cu noi si i-a pronuntat numele.
- Deci sa inteleg ca e un bunoc? am zis razand.
- Da, zise aceasta incercand sa nu rada prea rau. Adora cuvantul "bunoc". I se parea plin de haz, si faptul ca radea pana la lacrimi, ma facea sa rad pana nu mai puteam respira. Astea eram noi. Doua ciudate.
**

Restul drumul l-am parcurs in liniste, sorbind usor din frappucino-urile noastre. Am ajuns in fata liceului, iar Melanie privi cu neintredere in oglinda unei masini.
- Arati bine, oricum toata lumea te adora, nu ai de ce sa iti faci griji. Pun pariu ca si bunocul te va remarca imediat, am zis zambind cald. Si nu ii ziceam asta doar pentru ca eram prietene, eram sincera.
- Mersi, baby. Esti cea mai tare, si tu arati bine, ca mereu.
- Haha. Nu stii sa minti, dar mersi, am zis razand usor.
- Deci, intram?
- Du-te, te asteapta.
- Nu, nu plec. Poate sa ma astepte si One Direction, nu ma misc fara tine.
- Nu exagera, ai manca pamantul daca ai stii ca te asteapta, am zis cu un zambet larg.
- Exact, dar tu trebuie sa intelegi esenta. Priveste dincolo de cuvinte..bla bla. Stii tu. Deci?
- Pe bune, du-te. I-am adresat un zambet. O sa intru in clasa cand se suna.
- Sigur?
- Normal, nu sunt mereu hotarata?
- Cum zici tu, baby. Ne vedem in clasa, zice aceasta si ma imbratiseaza scurt.
Nici nu se indeparteaza bine ca aud tipete: "Melanie!!!" si multe altele. Am zambit firav. Desi faptul ca Mel era populara nu imi permitea sa stau cu ea non-stop, nu ma deranja, o stiam fericita si asta conta cel mai mult. Stateam visatoare, iar soneria stridenta m-a trezit din transa. M-am tarat catre clasa care se afla la parter, langa baia fetelor, pe coridorul din stanga. Inima imi era din ce in ce mai mica. Stiam ca diriga noastra era profa de romana, o stiam inca din generala, preda si acolo. Un plus pentru mine, eram una din preferatele ei. Am batut sfios la usa.
- Intra, am auzit o voce cunoscuta spunandu-mi din clasa.
Am facut intocmai. Respiratia mi se accelerase.
- Ah, Nicolici, ma intrebam unde esti! zise ea foarte satisfacuta sa ma vada.
"Nicolici" , ah! Uram poreclele ei. Aproape toti aveam una. Trasaream numai cand ii auzeam vocea profesoarei ca un clopotel cum ne striga dupa porecle. Amintindu-mi ca inca sunt in picioare, am privit spre clasa cautand o banca libera. Am zarit-o pe Mel. Statea in banca cu Amanda, si mi-a facut semn de scuza. I-am facut si eu semn ca totul e ok, si mi-am rotit privirea prin incapere in continuare. Inainte sa pot gasi vreun loc, profa imi zise:
- Nicolici, vad ca nu mai sunt locuri libere. Nu inteleg, erau locuri pentru toti, zise aceasta un pic confuza.
- Aici e liber, zise o voce de pe randul de la perete.
Acea voce m-a facut sa tremur din cap pana in picioare. Niciodata nu ma mai simtisem asa. Era de parca insusi Cupidon venise cu scutecul lui murdar si cu arcul sau invechit, si ma lovise din plin, caci nici nu imi mai stiam numele. Nu stiam unde eram si ce cautam acolo. Totul era in ceata. Pentru o secunda, am avut impresia ca timpul s-a oprit in loc, odata cu inima mea care isi relua activitatea intr-un ritm alert. Picioarele imi tremurau mai rau ca niciodata si imi simteam capul greu. Ce era inneregula cu mine?
- Perfect, zise profa, vocea ei ajutandu-ma sa imi revin.
Am inaintat usor, cu capul in pamant, permitand parului meu sa creeze o cortina in jurul fetei. M-am asezat in banca, ignorand privirile celor din jur. Priveam inainte, deoarece eram mult prea speriata sa intalnesc vocea aceea. M-am uitat la Mel, un pic infricoasta. Aceasta imi facu semn sa vorbesc cu el, insa am dezabrobat printr-o miscare usoara de cap. Aceasta ofta exasperata, si continua conversatia ei cu Amanda. Parul Amandei era de un blond platinat stralucitor, si avea ochii albastrii, cu o tenta de verde. Era inalta si slaba, semanand cu un vampir, dupa parerea mea.
Dupa cateva minute, diriginta incepu un discurs plictisitor despre anul acesta, sa avem grija, pentru ca asa cum pornim asa vom continua..si alte alea. Dupa primele doua minute de discurs, m-am oprit din ascultat si doar stateam privind in gol. Aproape ca uitasem ca nu stau singura in banca, pana cand vocea ma trezi la realitate.
- Buna, sopti pentru a nu se auzi prea tare.
- Hei, am zis fara sa ma intorc spre el.
- Numele meu este Niall, zise el cu caldura in voce.
Ma simteam obligata sa ma intorc. Aveam sa par si mai ciudata si mai fraiera daca nu ma intorceam. Si totusi am regretat acel moment mult timp. M-am intors usor spre el. Era un baiat de vreo cincisprezece ani, ca mine de altfel. Avea parul saten, cu cateva suvite care aduceau spre blond, iar acesta era ridicat, dat probabil cu mult fixativ ca sa stea. Arata perfect. Semana cu..un inger. Am inceput sa rad in mintea mea. " Ingerii nici nu exista, ce.." dar orice gand mi-a disparut. Nu mai gandeam. Nu mai puteam reactiona. Stateam acolo, ca o idioata, cu privirea fixata pe ochii lui. Erau verzi, asemenea padurii, erau minunati. As fi putut pierde ore in sir privind ochii lui. Simteam cum sa tintuie cu privirea. Ochii ii erau jucausi, cel putin asa mi s-a parut prima oara. Apoi, cercetand mai adanc, am realizat ca bucuria din ei era doar de fatada. In spatele ei se ascundea o durere si o tristete mistuitoare. Si ma durea si pe mine sa stiu ca suferea. Cum naiba? Nici nu il stiam.
- Ai de gand sa imi zici cum te cheama, sau vrei sa te strig "Nicolici"? zise el cu un zambet larg si sincer.
- Aaa, ma cheama Nicole, am zis in graba nevrand sa par nebuna. Aveam impresia ca deja reusisem.
- Bun, Nico. Cred ca ne vom intelege bine, zise adresandu-mi inca un zambet fermecator apoi isi intoarse privirea catre tabla. Asa am facut si eu. Incercam sa par relaxata, dar muschii imi erau incordati, iar sangele circula mai repede ca oricand. Oare ce era cu mine? Ce patisem? Gandurile ma framantau si nu stiam cum sa gasesc raspunsurile. Apoi am vazut-o din nou pe Mel. Da, ea era cea care putea sa imi raspunda la orice intrebare.
Soneria rasuna in clasa, iar profesoara saluta scurt si pleca. M-am ridicat automat de pe scaun cu gandul sa merg spre Mel, insa cineva imi prinse mana. M-am intors usor. Niall se uita la mine amuzat dar un pic ingrijorat.
- Nu te-am speriat, nu? intreba el.
Sa ma sperie? Doar daca faptul ca m-a fermecat total se pune. Ii simteam mana fierbinte peste bratul meu, si simteam cum pielea imi ia foc acolo unde m-a atins. Ma uitam la el, si nu am fost in stare sa ii raspund. Vazand ca privesc cum ma tine, acesta ma elibera si am plecat in graba spre baie unde stiam ca o voi gasi pe Mel. Era cu Amanda si Kate, dar cand ma privi le spuse fetelor sa o astepte in clasa. Acestea isi dadura ochii peste cap si parasira baia.
- Ce ai patit? intreba ea cu o urma de ingrijorare in glas.
I-am zis tot ce se intamplase, detaliat. Pe masura ce ii povesteam mai mult, zambea din ce in ce mai larg.
- Nu intelegi? intreba ea si era aproape in extaz.
Am privit-o nedumerita.
- Te-ai indragostit! tipa ea.
Am ramas muta. Eu? Sa ma indragostesc? Eu deabia daca pot sa fiu decisa zece minute ca un baiat e dragut. Era imposibil. I-am zis lui Mel simplu ca "nu" si am intrat in clasa. M-am asezat in banca, iar Niall veni peste trei minute si mi se alatura. Amandoi priveam tabla alba si scrisul profei cu marker rosu : " Mult noroc in acest an! " . "Mda" am gandit eu. "voi avea nevoie."
Eram agitata, il simteam aproape pe Niall si totusi vroiam sa fie si mai aproape. Sa ii mai simt macar o data caldura pielii sa..uf, eram sigura ca o luam razna. " O sa-ti treaca, Nico. Doar respira, si treci peste." continuam sa-mi repet in minte. Eram nervoasa ca nu ii raspunsesem, ca fugisem ca o lasa. Ca de fiecare data.
- Nu, nu m-ai speriat, am zis si nu stiu de ce pana si mie mi s-a parut ca am zis-o intr-un fel urat.
El m-a privit scurt, fara vreo expresie pe chipul sau perfect si apoi s-a intors spre tabla de parca nu zisesem nimic. Atunci am stiut ca mi-ai pierdut orice sansa sa ii castig prietenia. Ramasesem si aveam sa raman aceeasi Nicole. Un nimic.
sau poate nu?

[Chris.]

Capitolul 2


Orele trecusera usor, fiind inca prima zi, profesorii se prezentau si ne recitau aceleasi discursuri vechi pe care le primisera si ceilalti inaintea noastra. Sincer nici nu ascultam ce ziceau, mintea mea era concentrata pe un singur lucru: Niall. Imi era imposibil sa il uit. Priveam ceasul de deasupra tablei albe si tot ce speram era ca pauza sa vina mai repede, sa pot sa scap din acea tortura de a-l sti aproape si totusi sa imi fie imposibil sa ii vorbesc sau sa il ating. Cand ora se termina, mergeam la baie si stateam acolo nemiscata, ingandurata.
Ultima ora aveam fizica, iar proful era genul mai delasator, insa ne asigurase ca anul acesta avem multe de facut, si nu ne permiteam sa mai pierdem ore.
- Totusi, deoarece este prima zi si nu aveti niciun chef, m-am decis sa va las. Nu vom face ora, dar nu va pot da drumul. Va dau o tema: vorbiti cu colegul de banca, comunicati. Mai ales ca nu toti va cunoasteti, zise el si cu asta incheie.
Of, Doamne! Un blestem. Ce facusem asa rau sa merit asta?
Apoi am regandit totul: poate nu e un blestem, poate e o sansa. Un ajutor, o ultima sansa. Nu o voi pierde si pe aceasta.
- Scuze, am soptit incet pentru ca Niall sa nu remarce cum imi tremura vocea.
- Nu-i nimic, zise el si un zambet ii acoperi fata.
Am reusit, ciudat, dar chiar am reusit. Fericirea crestea in mine cu repeziciune.
- A fost si vina mea, continua el.
- Nu..doar ca sunt eu altfel, e vina mea.
- Nu, pe bune, am fost insistent. Mi-e greu sa nu cunosc pe nimeni..
- Am zis ca e vina mea, ok? Nu trebuie sa zici ca e vina ta, m-am obisnuit sa gresesc, am zis destul de tare.
- Nu ai gresit, inceteaza! aproape tipa el.
- Tu sa incetezi. Tu ai inceput cu "e vina mea bla bla", m-am rastit si eu la el.
- Exagerezi.
- Eu? Esti imposibil!
- Nu mai imposibil ca tine, Nicolici.
- Daca mai imi spui asa..
- Daca iti mai spun asa ce? Parca te-am omorat, ce ai?
- Esti un nesimtit, am tipat cat m-au tinut plamanii.
Simteam cum toate privirile sunt atintite asupra noastra, insa nu imi pasa. Baiatul asta chiar ma enervase rau. Sau poate ma enervasem pe mine? Profesorul incerca sa intervina, insa eu si Niall ne priveam neincetat in ochi, eram asemenea doi pradatori. Trebuia sa dispar de acolo cu orice pret.
- Hai, pa! am zis in acelasi timp si am alergat spre usa grabindu-ne sa plecam. Nu vroiam sa mai dau ochii cu nimeni, nici macar cu Mel.
Mergeam incet pe strazile pustii. Cerul era intunecat. Ciudat. Cu un sfert de ora in urma era soare. De parca vazduhul se schimba in functie de starea mea de spirit, sau a lui Ni...Nu. Trebuia sa il uit. In fond, nu reprezenta nimic pentru mine. Doar un baiat perfect, care ma facea sa o iau razna, sa innebunesc, care ma facea sa iau orice vina asupra mea, care ma obliga prin simpla existenta sa fiu mai buna.
Am ajuns acasa, si mi-am trantit ghiozdaul pe jos. M-am schimbat si m-am asezat pe scaunul de la biroul meu. Am pornit laptopul si am asteptat. Conversatia cu Niall mi-a reaparut in minte. Lacrimile mi se adunau usor, dar sigur in ochi si amenintau sa paraseasca mica bariera care le despartea de obrajii mei ce erau rosii de la nervi. Am clipit des, pentru a inlatura picaturile sarate, insa una evada si se rostogoli usor pe chipul meu. Am inspirat adanc. Trebuia sa ma calmez.
Am pornit messenger-ul.
" (20) new messages "
" 1 Add Request "
Am verificat mesajele, 3 erau de la Mel, restul de la Curtis.
"*mel*: Heeei >;D<
*mel*: Baii, iar esti pe telefon? :-j
*mel*: Hai frate =))) !!! "
Am surazat incet la citirea mesajelor.
"Curtis: Heeei :*
Curtis: Ce faci? >;D<
Curtis: baii, de ce nu raspunzi?! :-w =)))
Curtis: Pe bune? :| Ma ignori??
Curtis: =)))
Curtis: Gata, nu mai ai ce vorbi cu mine ! =)))
Curtis: Doamne, nici cu amenintari nu mai merge !
Curtis: fata
Curtis: mai
Curtis: traiesti
Curtis: ??
Curtis: =)))
Curtis: Auzi, vreau sa iti zic ceva :|:|:|
Curtis: e important
Curtis: pe bune ca e !
Curtis: eu..sunt homo
Curtis: Glumeammm :-j , sau poate nu :D . Hai ca vad ca ma urasti, hai pa !"
Curtis era unul din cei mai buni prieteni ai mei. Ne intelegeam de minune. Imi era ca un frate. Era in stare sa faca orice pentru mine si Mel, si noi la fel.
Se pare ca iar uitasem sa ies de pe mess de pe telefon..ghinion. Mesajele erau de dimineata. Am observat ca el era on, asa ca i-am dat mesaj:
"Nico xD: Ce faci, gay-ule? :*
Curtis: Bine, Nicolici. :* dar tu darling?
Nico xD: Am avut si zile mai bune. :D
Curtis: Mda, a fost destul de naspa cu ala, nu? Niall parca.
Nico xD: Mda, nu.mi pasa de el..
Curtis: Mie mi s.a parut ca.ti pasa cam mult. Nu cumva ti s.au aprins calcaiele dupa el? A? A? Hai, spune!
Nico xD: Hai frate ca ma sacai, las.o balta..
Curtis: Ok sefa` . "
Apoi mi-am adus aminte ca aveam o cerere de adaugare. Am verificat de la cine era.
" just.n "
Ok, habar nu aveam cine era, dar nu imi pasa. Am apasat simplu " accept ". In cateva minute acesta intra.
" Just.n: Yo
Nico xD: Hai pa.
Just.n: Asa repede-mi dai cu flit?
Nico xD: Macar de-as stii ce naiba vrei si cine naiba esti.
Just.n: Pai, un admirator secret..se poate spune.
Nico xD: Ai si un nume?
Just.n: Spune-mi Nate :D.
Nico xD: Bine, Nate. Si ce vrei?
Just.n: Sa fim prieteni, sau poate mai mult..:-??
Nico xD: Lol. Si de unde esti?
Just.n: De prin apropiere, poate iesim intr-o zi la un expresso.
Nico xD: Vai, scuze, prefer frappucino-urile. ;)
Just.n: Fie cum vrei tu, orice. :)) Doar sa iesim.
Nico xD: Poate mai incolo, inafara de faptul ca stai "pe aproape" si te cheama Nate, nu stiu abstolut nimic despre tine.
Just.n: Curand, Nicolici, curand. :*
Nico xD: Nicolici?
Just.n signed out."
Asta a fost ciudat. Mai ciudat decat orice altceva mi se intamplase pana atunci. Dar ma ajutase, uitasem de Niall, pentru ca aveam o adevarata enigma de dezlegat.

Ziua trecuse, iar noaptea fusese un adevarat fiasco. Nu dormisem deloc. Cand imi aparea Niall in minte, cand Nate. Niall-Nate. Niall-Nate. Nate-Niall. Uff, si deabia incepusem anul..
Mi-am facut toaleta si m-am imbracat. Am luat o pereche de blugi din dulap si un tricou, nici nu stiu cum arata exact. Eram prea distrata. Nici nu am sunat-o pe Mel, am plecat singura spre liceu. Am ajuns printre primii, si m-am pus in banca de ieri, desi speram sa ma mut de acolo. Am sunat-o pe Mel.
" Ati accesat casuta vocala a abonatului.."
Si am inchis. Trebuia sa fac ceva, nu aveam cum sa mai stau cu Niall in banca din nou. L-am sunat pe Curtis.
" Sal`tare , soro ! "
" Hehe, bunaaaa! "
" Deci ce vrei sa-mi ceri? "
" Cum adica? "
" Hai, spune ce e. "
" Pai, stai cu mine? In banca? "
" Sigur, ne vedem "
" Paaaa ! "
M-am asezat in banca a doua de la geam. unde statea Curtis. Am mers spre baia fetelor. M-am uitat in oglinda. Cearcanele imi erau destul de evidente, dar nu imi pasa. Nu prea mult. Am intrat din nou in clasa si l-am zarit pe Niall. Se asezase in banca de ieri. Picioarele incepusera sa imi tremure, iar inima imi batea mai rapid. Acesta se uita nedumerit la mine.
- Aa, aici e banca noastra, zise el uitandu-se chioris la mine.
- Corectie, aia e banca ta.
Acesta ma privi din nou, si apoi iesi din clasa. Tremuram toata. Idioata mai sunt. Minutele trecura si toti sosira in clasa. Prima ora aveam cu diriga, din nou. Cand aceasta intra in clasa, orice conversatie se incheie.
- Buna ziua, 9E!
- Buuunnaaa ziiiuaaaaaaa, am zis toti in cor.
- Sedeti.
Avea replica asta inca de cand eram eu intr`a cincea. Parca eram cainii ei..Striga catalogul, iar la fiecare nume stalcit un se auzeau rasete infundate.
- Nicole Greyson.
- Prezent, am zis destul de incet.
- Nicolici, nu te vad, zise ea si arunca o privire catre banca lui Niall. A, si vreau sa vorbim dupa ora.
- Aici sunt, am zis sfioasa din banca.
- Vorbim la pauza.
Si ora a inceput. Si a trecut parca mai greu ca niciodata. La sfarsit profa ne chema pe mine si pe Niall cu ea.
- Domnul profesor de fizica m-a anuntat cu privire la o neintelege ce a aparut intre voi. Este totul in regula?
- Da, categoric, raspunse el.
Eram gata sa protestez insa profa mi-o lua inainte:
- Se pare ca au fost mici tensiuni intre voi, asa ca am decis sa stati tot semestrul impreuna, pentru a construi o relatie sociala mai buna.
- Nu, i-am taiat-o profei cu un tupeu pe care nici nu credeam ca il aveam.
- Poftim? intreba aceasta stupefiata.
- A, ma scuzati, doar ca nu, am zis aceastea accentuand cuvantul "nu", doresc sa mai stau cu domnul Johnson in banca, si doamna va asigur ca nu ne va ajuta, ba din contra..
- Imi pare rau sa te contrazic, Nicolici. Dar asa am hotarat si asa cred ca este cel mai bine. In plus, Niall accepta foarte fericit "pactul" , nu?
- Normal, zise el oferindu-ne amandurora un zambet perfect.
- Perfect atunci. Nicolici, ar trebui sa fii mai deschisa fata de el. Este un baiat chiar foarte bun. Sunt sigura ca aveti o multime de lucruri in comun, si sunteti foarte haiosi impreuna. Acum va las, am ora. O zi buna va doresc.
Si a plecat.


Pf, auzi la ea, " sunteti haiosi impreuna". Uneori profa nu mai pare asa geniala precum este. Oricum, eram condamnata la inca trei luni alaturi de acest..tip.
Ziua trecuse normal, fara incidente. Imediat cum s-a sunat, m-am dus catre Mel.
- Odata o sa iti las un mesaj oribil la casuta aia vocala, i-am zis prefacandu-ma enervata.
- Ei, haide! zise ea razand. Ce barfe ai mai adunat ieri?
In minte mi-a aparut Nate. Am preferat ca el sa ramana un secret totusi.
- Nimic, banuiesc ca tu ai ceva picant?
- Pai..poate. Sunt mai multe, dar nimic prea atragator.
- Ascult, am zis incercand sa par cat mai interesata, desi ultimul lucru care ma interesa era sa stiu de problemele si vietile altora.
- Pai, Amanda e cu Jake. Iti vine sa crezi?
- Ciudat, tipul ala a fost cu ochii pe Diane toata vacanta.
- Stiu, dar Amanda este absorbita de el, si este convinsa ca si el de ea. In fine, Caroline s-a despartit de tipu` ala paros dintr`a zecea.
- Era si cazul, am spus printre rasete.
- Curtis mi-a zis ca vrea sa faca primul pas cu o tipa pe care o place de mult, si in rest...
- Stai, lui Curtis inca ii mai place tipa aia? Ma rog, nu stiam exact cine era, stiam doar cateva amanunte despre ea.
- Da, chiar mai mult.
- Wow, asta da baiat devotat.
- Mda. Oricum, cam asta e.
- Ai zis ca mai era ceva, i-am reamintit suspicioasa.
- Aaa, pai nimic important, nu conteaza, pe bune.
- Haide, orice ar fi, ascult.
- Pai..de ieri. Toti vorbesc despre tine si Niall. Sunteti cei mai populari zilele astea. Si circula zvonuri ca sunteti impreuna. Nu e adevarat, nu? As fi stiut, asa-i?
- Nu e nimic adevarat. Nu e absolut nimic intre noi. Sincer.
- Uh, bine. Oricum se mai aude ca amandoi sunteti topiti unul dupa celalalt si ati facut cearta asta doar ca sa va impacati si sa fiti impreuna. Tot felul de prostii..
- Asa e. Numai prostii.
In sufletul meu, un licar puternic spera mai mult ca orice, ca unul din acele zvonuri sa fie adevarate. Dar erau toate pura imaginatie.

Cand am ajuns acasa, primul lucru pe care il facusem fusese sa deschid laptopul pentru ca eram nerabdatoare sa vorbesc cu Nate. Am intrat repede pe mess. Nate era online, ca de fiecare data. Nu dupa mult timp, am primit un now mesaj:
" Just.n: Hei darling, ce mai faci? :*"
Sa raspund? Sa nu raspund? Daca ii raspund imediat, o sa par disperata. Am mai asteptat cinci minute, inca un mesaj:
" Just.n: Esti? "
M-am decis sa ii raspund.
"Nico xD: Mda, scuze..
Just.n: Esti ok?
Nico xD: Nu chiar.
Just.n: De ce? :o3 Poti sa-mi spui orice. Hai injura-l pe tipu` care te-a enervat.
Nico xD: De unde stii ca e un tip?
Just.n: Esti frumoasa, nicio fata nu ar indrazni sa iti zica ceva, si pun pariu ca-s sute de baieti care se bat pentru tine, numai ca unii sunt asa nesimtiti incat nu stiu sa o arate, asa-i?
Nico xD: Defapt, nu ai nimerit-o. Adica, da, e un tip, insa nu sunt sute de baieti care se bat pentru mine, si orice fata ar avea curaj sa se ia de mine. :))
Just.n: De unde stii? S-a luat vreo toanta de tine? :))
Nico xD: Au fost si faze deastea. :D
Just.n: Cum o/le cheama? :-?
Nico xD: De ce? o.o
Just.n: Ca sa stiu pe care o/le trag de par xD
Nico xD: =))))) Esti tare :D
Just.n: Tare? Asta e tot? :o3 O sa imi dau silinta mai mult atunci :))
Nico xD: In fine, esti genial, cel mai tare, te ador, esti cel mai amuzant baiat!
Just.n: Pe bune?
Nico xD: In cazul in care asta te face fericit, da =))
Just.n: Hehe, da. Atunci da. Pai, nu ma compar cu tine. :D
Nico xD: O, tu =))))).
Just.n: Hei, nu am apucat sa te intreb ceva. :D
Nico xD: Pai spune, inca sunt aici o.O
Just.n: Imi dai si miie numarul tau? :D Doar daca vrei :o3..
Chestia asta ajunsese departe. Dar pana la urma, ce e viata fara un pic de aventura, de risc? Am zambit in sinea mea si i-am dat numarul. Apoi a iesit.
Noaptea aparu ca o tortura pentru mine, deoarece nu puteam dormi din nou. O vibratie usoara de langa perna mea ma facu sa tresar. Mi-am verificat telefonul. Era ora doua.
" You`ve got a new message " .
Era un numar necunoscut, dar apoi in minte mi-a aparut Nate. Da, el trebuia sa fie. Totusi, se pare ca ma inselasem. Nu era el, insa stiam cine era, acel " Beni" dupa cum se semnase. Benjamin Handerson. Am lasat telefonul pe pat, cu mesajul deschis:
" Nico, mult-adoratul tau Niall vrea sa stii cat de mult te iubeste. Ce va ascundeti atat?! Deja a recunoscut ca sunteti un cuplu si ca ati facut-o! Tot liceul stie. Si lumea te credea cuminte. A zis ca esti chiar buna. Poate te iau o noapte de proba.

Cu multa dragoste,
Beni. :* "

[Chris.]

Capitolul 3

"Cum indrazneste? Numai idioti pe lumea asta!" imi tot repetam in minte. Beni era cel mai mare mistocar pe care il intalnisem. Il stiam din clasa intai, si nici acum nu scapasem de el. Acum nici nu stiam ce sa cred. Oare Niall ii zisese toate aberatiile astea pentru a se razbuna? Ingerul pe care il adoram era in stare de asa ceva? Eram incapabila sa gandesc lucid. Era noapte, asa ca am urcat in camera lui Mel pe geam. Ii dadusem mesaj ca vin. Ma astepta cu o cana de ceai de menta.
I-am povestit despre mesaj.
- Stiu, zise ea.
- Cum? De unde? am intrebat inmarmurita.
- Pai..Beni a trimis mesaj la tot liceul. '
Era imposibil. Chiar spusese la toata lumea. Doamne, Doamne!
- Ce ma fac? am intrebat-o pe Mel simtind un nod in gat.
- Nico, calmeaza-te! Toata lumea stie ca nu ai face-o..Pe bune, cine crezi ca te va crede genul ala de fata?
- Arata-mi mesajul.
Aceasta imi intinse telefonul : " Nicole, cea mai cuminte si mai tocilara, e o fiara. O bestie, in pat. O recunoaste chiar proaspatul ei iubit, Niall Johnson, cu care e impreuna de cateva zile. Nicole e disponibila in fiecare seara de la 10.
Beni."
Am ramas inpietrita. Barfele despre mine si Niall erau una, fleacuri. Dar asta era prea mult. Pur si simplu ma facea "tarfa".
- O sa o rezolvam si pe asta, imi zise Mel si imi puse mana pe umar.
Curand am adormit.


Mel ma trezi si imi intinse micul dejun. Am mancat un pic, apoi am luat un maieu de la Mel. Mi-am aranjat putin parul, si am fugit catre liceu, caci era deja tarziu. Aveam impresia ca toata lumea se holba la mine. Am alergat spre clasa. Cand am intrat, Niall statea in fata usii. Acesta deschise gura sa imi zice ceva.
- Da-te, i-am taiat-o.
- Trebuie sa vorbim, zise el calm.
- Aha, sa vorbim? aproape ca am zbierat. Despre ce vrei sa mai vorbim? Despre cum ai mintit? Despre cum m-ai facut tarfa in fata tuturor?
- Nu aici, zise el incet si apasat.
- Ce, te ascunzi? Acum ai rusine?
Nu zise nimic, doar ma trase de mana spre baie.
- Da-mi drumul, am tipat si cateva fete de pe hol isi intoarsera privirile spre noi. Se uitau ciudat, cum probabil si eu as fi facut daca un baiat tragea o fata in baie fara voia sa, si toti stiau ca o facusera. Mda, nu ca imi pasa.
- Ce vrei? Cu ce drept minti? Cu ce drept te bagi in viata mea?
- Nico, crede-ma..
- Nu, nu te cred. Nu meriti! Dupa cate probleme mi-ai facut..
Nu am apucat sa mai zic nimic caci m-a tras mai aproape de el. Ii simteam respiratia neregulata, si am inghetat.
- De ce ai facut asta? am izbutit sa intreb.
- Iti jur, iti jur pe tot ce vrei tu, ca nu am spus nimic. Nu am mintit, nici nu am vorbit cu Beni. Crede-ma, te implor, zise el si vocea i se franse la sfarsit.
- Nu mai pot, nu te pot crede. De unde stiu ca nu minti? am intrebat cu voce tremurata.
Acesta nu raspunse. Se uita la mine, cu ochii lui de smarald in care ma pierdeam, si isi opri respiratia pentru o secunda. Apoi facu ceva neasteptat, nejustificat si ciudat. Se apropie de mine usor, si isi lipi buzele de ale mele. Ale lui erau moi si calde. Perfecte. Era nesigur, puteam simti asta. Era incredibil de placut, as fi putut sta asa ore. Probabil remarcase asta, sau pur si simplu faptul ca nu intrerupsem sarutul il facu sa il adanceasca. Era asa placut..."Nu, stai, ce fac? Baiatul asta ma joaca pe degete. Nu voi permite asta. In plus, nu voi accepta sa stie ca sunt topita dupa el, nici gand. Nu vreau sa ii dau satisfactie". M-am dat inapoi. Acesta ma privi cu nesiguranta si teama. Aproape ca imi era mila de el, chiar daca nu aveam niciun motiv. Apoi am vazut un mic suras in coltul gurii. Furia s-a revarsat in mine, si cu viteza, l-am pleznit. Sunetul s-a auzit indelung, cu ecou, in baia spatioasa. Acesta isi puse mana pe obrazul stang.
Am plecat repede din baie, si m-am dus in banca. Am inceput sa plang. Mel se apropie de mine. Nu zise nimic. Stia ca nu avea rost, eram prea agitata si nervoasa ca sa ii explic. Mi-am ridicat ochii cand am auzit niste pasi. Era Niall. Pe obrazul lui stang am putut remarca cu usurinta urma palmei mele. Micuta, insa iesea in evidenta atat de mult. Rosul acela aprins pe langa pielea lui alba si fina..Dar o meritase. Din grupul strans la geam, se auzi o voce inconfundabila. Beni.
- Oho, prietenas! Ce-ai patit, varule? intreba acesta razand.
Niall nu ii raspunse. Beni se uita cand inspre mine, cand inspre Niall care ma privea printre genele lui, pentru care orice fata ar da orice sa le aiba.
- V-am zis eu ca e o micuta bestie, zise el catre ceilalti.
Se auzira cateva rasete infundate. Apoi trei voci care spusera simultan:
- Taci.
Mel.Niall.Curtis.
Mel, cea care era in stare sa ma apere chiar si impotriva prietenilor ei fitosi. Si ea ii considera asa. Doar ca ea era mai draguta de felul ei, si avea lipici pentru fitosi. Toti o adorau, fara motiv. Eram fericita, atata timp cat ea era. Nu regretam ca sta cu ei. Defapt, nici ea nu ii inghitea prea mult, dar era mai bine asa. Totusi, imi aratase de multe ori ca era in stare sa treaca peste toti pentru mine. Si stia ca eu as fi facut la fel.
Niall..ingerul care nu era tocmai cum credeam. Frumos, destept, dar mincinos. Sau poate chiar nu mintea? Oricum, isi lua singur apararea acum. Atata tot.
Iar Curtis..Curtis era Curtis. Fratele meu de la gradinita. Il iubeam cu toata fiinta mea, eram gata sa fac orice pentru el. Iar el pentru mine. Niciodata nu ne certasem, nici macar pentru o secunda. Ne intelegeam perfect. Nimic nu ne putea desparti. Sau asta credeam. Curtis mereu a aratat frumos, cel putin din punctul meu de vedere. Avea ochii schimbatori, de la verde la galben, de la albastru la verde. Parul saten spre blond ii era aranjat intr-o freza simpla, in sus, care ii statea foarte bine. Rosea repede, la fel ca mine. Ne asemanam mult. Eram ca doua picaturi de apa. Ca gemenii. Desi imi era aproape mereu, si arata genial dupa parere mea, niciodata nu m-a atras in acel fel. Si imi parea oarecum rau, caci era idelul de baiat. Perfectiunea. Frumos, destept, galant. Era mereu sincer. Asta era Curtis.
Linistea domnea in clasa. Apoi profesoara intra si Niall veni in banca. Nu ne-am privit nicio secunda. Eram ca doi straini. Orele trecusera incet. Ajunsa acasa, am deschis laptopul si am sarit pe mess. Singurii care ma puteau calma erau Mel, Curtis si..Nate. Cum am intrat am primit un mesaj:
"Curtis: Soro, ce s-a intamplat mai exact?:o3"
I-am povestit in detaliu.
"Curtis: aw. imi pare rau.."
"Nico xD: E ok..nu e vina ta. Mersi de sprijin."
"Curtis: Oricand si neconditionat. :*>:D<"
Nate nu era online. I-am zis lui Curtis ca ies. Nu prea aveam chef de stat aiurea pe mess. Am facut un dus lung, si m-am bagat in pat. Telefonul imi vibra.
" You`ve got a new message "
Mai nou imi era frica sa deschid mesajele, dupa experienta recenta. Era un numar necunoscut. Sangele imi ingheta in vene. Am apasat "open" si m-am calmat automat.
" Iti era dor de mine, frumoaso? :*"
" Cum sa nu? Cine imi mai face mie complimente daca nu tu? =))" am raspuns eu.
Apoi am continuat conversatia ceva timp. Probabil mult, pentru ca pierdusem sirul orelor si mesajelor primite si expediate. Si pentru prima oara dupa ceva timp, reusisem sa adorm linistita, in ciuda celor ce avusesera loc.


Zilele treceau, iar afectiunea mea pentru Nate crestea din ce in ce mai mult. Aproape uitasem de ingerul meu. Nu mai tresaream cand il vedeam, nu asa rau ca inainte. Nate imi acapara mintea mereu. Pe zi ce trecea, ma facea sa cred ca el e baiatul perfect, cel de care aveam nevoie. Vorbeam fara intrerupere, si totul mergea bine, desi aveam impresia ca il folosesc pentru ca imi placea de el. In fine, viata mea era aproape perfecta. Asa perfecta, incat mai curand decat credeam avea sa devina un adevarat dezastru.

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

Fulgii mari si pufosi acopera usor pamantul. In magazine si pe strazi e agitatie, doar se apropie Craciunul. Eu si Mel ne plimbam prin mall pentru a face cumparaturile de Craciun. Telefonul suna. E Curtis. Inainte sa pot raspunde, Mel imi ia telefonul si zice:
- Nico nu e disponibila, imi cer scuze , bip!
- Heei, poteleste-te... O sa zica ca sunt nesimtita. O sa se supere..
- Curtis? Sa se supere pe tine? Ha.Ha.
- Nu e imposibil.
- Frate, sunteti de nedespartit. Uneori ma faceti si pe mine sa ma intreb daca nu e ceva mai mult intre voi..
- Nu, termina, i-am taiat-o.
- Bine, gata. Hai sa ne relaxam. Vine Craiciunul. A, si...
- Si..?
- Balul! Cum sa uiti ca vine balul? zise ea prefacandu-se foarte impresionata.
De parca e prima oara cand uit ceva "asa important".
- Mda, ma rog. Gasesc eu ceva de pe acasa sa port.
- ce..ceva de pe acasa? Esti nebuna? intreba ea si ma trase catre "Skinny", magazinul ei preferat de rochii senzationale.
- Mel..nici nu am partener, si nici nu o sa gasesc.
- Curtis.
- Nu, el sigur o invita pe tipa aia dupa care e nebun.
- Gasesti pe cineva, nu-mi pasa. Daca nu, mergem amandoua singure.
- Tu? Singura? Niciodata. Pe bune, poate nici nu o sa vin..
- Taci si probeaza asta, imi zise ea si imi intinse o rochie portocalie, scurta, mulata. Probez rochia, si pana si eu raman uimita. Mel e un geniu. A reusit sa gaseasca ceva in care sa arat, pentru prima oara bine. O scot de pe mine, si o impachetez.
- Ce faci?
- O cumpar.
- Pheu, ma speriasem. Bine faci.

Pentru ca nu prea am chef de pierdut timpul la cumparaturi, o las pe Mel in mall si merg acasa. Deschid laptopul repede si incep sa vorbesc cu Nate.
"Just.n: Hei, pe unde ai umblat? :*
Nico xD: Prin mall..la cumparaturi.
Just.n: Pentru? Craciun?
Nico xD: Si Craciun si..bal.
Just.n: Balu` Bobocilor? :)))
Nico xD: Mda, desi ma gandeam sa nu merg..
Just.n: Cum sa nu mergi? de ce?
Nico xD: 1. N-am chef
Nico xD: 2. N-am parener.
Just.n: Cum? Tu fara partener? Esti cumva in clasa cu animale in loc de oameni?
Nico xD: Cam asa ceva. =)) As da orice sa am pe cineva ca tine..
Just.n: Ca partener? Se rezolva :D. Doar sa-mi vinzi bilet
Nico xD: Pe bune? Nu ti-l vand, ti-l dau, m-ai ajuta enormmmm, si ar fi si o prima intalnire, nu? :D
Just.n: Perfect. Deabia astept. :>
Nico xD: Si eu :D. A, am ceva de facut, vorbim mai incolo?
Just.n: Sigur :*>:D<. Vorbim frumoaso :*:*"
Perfect. Totul avea sa fie perfect acum. Apoi imi aduc aminte de Curtis. Ah, cum am putut sa uit de el? Il sun acum.
" Hei, Curt. Scuze, Mel e Mel orice ai face."
" A, nu-i nimic..m-am prins. Cumparaturi. Pentru bal?"
" Mda.."
" Ai partener?"
" Aa, da. Tu?"
" Call ended"
Ce a fost asta? O fi de la retea. Astept sa ma sune inapoi, cum face mereu. Astept, astept, astept. Aiurea. Nu suna inapoi. Am zis ceva gresit oare? Intru pe mess, iar Curtis e online. Ii trimit un mesaj:
" Nico xD: Hei, esti ok?
Curtis: Mda..doar ca imi trebuie o partenera
Nico xD: Ai atatea fete.
Curtis: Cea pe care o vreau e luata.
Nico xD: A, tipa aia de care iti place dintr`a cincea e luata?
Curtis: Da.
Nico xD: Cand ai aflat? Cand ai vorbit cu ea?
Curtis: Acum un sfert de ora, cand m-a sunat."
Asta a fost tot ce a zis. Acum un sfert de ora il sunasem eu. Inchisese cand i-am zis ca am partener. O sun pe Mel. E imposibil sa fie adevarat ceea ce cred. Nu e bine. Nu asa trebuie sa fie.


Stau in pat si ma uit la tavanul alb ca spuma laptelui. In timp ce o astept pe Mel, imi asez gandurile in ordine. Pana acum nu era niciun baiat in viata mea, si totul era bine. Dar de cand a aparut Niall, viata mea e data peste cap. Mai intai el, apoi Nate. Si acum e nelamurirea asta cu Curtis.
Toate astea ma suprasolicita. Nu mai suport. Ma simt incoltita. Orice as face, sigur ranesc pe cineva. Totusi, daca ma insel cu privire la Curtis? Asa sper sa fie. Adica..totusi, suntem cei mai buni prieteni de la gradinita. Nu are logica. Si sunt absolut sigura ca lui ii place de o tipa de cand era intr`a cincea. Probabil de la oboseala am crezut asa o prostie.
Si Niall nici nu mai face parte din viata mea. E un simplu baiat dragut, dupa care lesini cand il vezi dar te saturi repede de el.
Si Nate? E perfect. Ma atrage mai mult ca oricine, stie sa se poarte cu fetele, e destept. Doar ca..nu-l cunosc. Inca. Peste doua zile imi voi cunoaste in sfarsit printul. Gandurile pierdute ma fac sa pierd notiunea timpului, iar usa care se deschide in graba ma sperie rau.
- M-ai speriat, zic soptit fara sa privesc spre usa pentru ca sunt sigura ca este Melanie.
- Imi pare rau, zice printre gafaituri o voce de baiat.
Imi intorc privirea iute, si il zaresc pe Curtis in fata usii mele, respirand neregulat semn ca alergase.
- Ce..ce faci aici? intreb nedumerita si speriata.
- Trebuie sa vorbim, Nico.
Il privesc ingrijorata, pentru ca din tonul lui am inteles ca e ceva serios. Curtis are rare momente de seriozitate, asa ca doar incuviintez din cap, incapabila sa articulez vreun cuvant. Ii fac semn sa se aseze pe scaunul biroului si el aproba scurt si se aseaza. Ma priveste intens, apoi se apropie cu scaunul de marginea patului, unde ma aflu. Ochii lui ma ametesc, nuanta aceea atat de speciala e innebunitoare. Ma pierd in ochii lui care sunt mohorati, ceea ce ma face sa fiu trista. Urasc sa il vad pe Curtis trist. Nu ii e specific lui. Observ cum vrea sa deschida gura, insa nu reuseste sa zica vreun cuvant. Baiatul inspira adanc.
- Nico, eu..
Se opri din nou. Ce poate fi asa complicat? Nu il mai vazusem pe Curtis incapabil sa spuna ceva niciodata. Era mereu hotarat si avea un curaj incredibil. Ce il pune in dificultate in felul asta?
- Te iubesc.