Mult galben...

[Val]

[yaoi maniac]

O poezie frumoasa; imi place ideea si paragraful: "Si ochii tai morti iti sunt vii". -oriunde e vorba despre moarte, sunt si eu mot-
Poezia ta nu prea are rima, nu o pot gasi, si suna ciudat cand o citesti cu voce tare, fiindca la unele parti exista melodicitate. Stiu cat de greu e cu rima, fiindca nici mie nu imi iese, de aceea eu una fac rima alba si continui cu ea.
Poate vei incerca si tu asta.
In rest, sper sa iti mai citesc din poezii.
/edit pe 13.03.2013 Ti-am recitit povestea. Nu stiu de ce, dar acum mi se pare mult mai frumoasa si pe gustul meu, dar daca vroiai putina la rima la sfarsit, puteai inlocui "mormant" cu "pamant". Ar fi avut acelasi inteles.

[Val]

Ce pacat


Ma intreb ce-ar fi fost dac-ai fi existat.
Am fi fost oare atat de-ndragostiti
Ca venetienii din gondolele acelea
Ce se saruta patimas in galbenul de vara?

Am fi-ndraznit noi sa furam lumina
Si sa fugim de lume, departe de pamant?
Poate-am fi fost calauziti de vant
Spre cer, spre raze si spre luna...

In ochi ne-ar fi intrat praful de mare
Si poate-am fi zambit, ascultand raze de soare.
Poate atunci tu mi-ai fi spus ca sunt a ta,
Si-am fi dormit si-am fi visat si poate-am si uita.

Dar ce pacat! Tu nu existi si nici n-ai existat...
O, dar dac-ai exista cat te-as iubi!
Iubesc nimicul si pe tine, cel ce nu vei exista
Si-am sa-mi aduc de tine-aminte cand iarasi voi spera.

.




Pe la sfarsit deja ma luase ironia...
yaoi maniac, mersi ptr. comentariu. Ma gandeam doar, doar ma gandeam asa in mintea mea micuta, ca motivul pentru care ai simtit muzicalitate in versuri nu este acela ca desi sunt versuri albe, am incercat eu din rasputeri sa fie si putina muzicalitate, melodicitate? Ce am vrut sa subliniez este ca am scris liber si de-asta nu zareai tu rima? .
In legatura cu acesta poezie...n-am habar.

[yaoi maniac]

Nu prea am inteles tema poeziei la inceput, dar pe la sfarsit m-am gandit la un fel de despartire sau un vis ce nu va deveni niciodata real (ceea ce este, intr-un fel, trist).
"Poate-am fi fost calauziti de vant/Spre cer, spre raze si spre luna..." chiar imi place. In mintea mea imaginile curg usor si parca ma pot pune in pielea fetei.
Totusi, la unele ai rima, la altele nu ai (la alte versuri), si nici rima incrutisata nu zaresc (sau cine stie), iar rima alba nu... rima alba inseamna ca nu are rima. Deci daca are, inseamna ca nu mai e rima alba (explicatia mea de 1000 de puncte).
Oricum, imi place si aceasta poezie. E o poezie draguta (nu neaparat pe gustul meu macabru, dar chiar mi se pare draguta). Iti astept si alte lucrari! Succes!
Post-scrip: ca sa subliniezi e acel "U", "S"-ul e ca sa tai.

[Val]

Un accident...

Azi... banalitate!
Ca si ieri...
Un accident cu patru morti.
Pana si moartea intinsa pe ciment,
Parea uimita de gravul accident
Si se-ntreba si ea ca ceilalti:
" Atat de tineri si frumosi!
Cum s-antamplat?
Ce blestem i-a furat
Pe ei, copii fara pacat? "
Si parca nu voia
Si parca se codea sa-i ia
Acolo jos cu ea.
Dar moartea-i moarte.
Si s-a dus cu ei in jos
De-au fost uitati de lume...
Doar ea, din cand in cand,
Aminte-si aducea de gravul accident,
Unde patru tineri
Zaceau intinsi pe recele ciment.

yaoi maniac... am vrut sa tai acele cuvinte. Multumesc totusi.
Pai... am vazut ieri un accident...

[Val]

[Val]

[yaoi maniac]

O sa comentez putin poezia "Un accident".

Dar moartea-i moarte.

Imi place foarte mult. Aici exprimi foarte multe doar printr-o simpla repetitie. Dar sfarsitul lasa de dorit.

Nici urma de negrele umbre cu panze...
Inceputul nu e deloc stralucit si nu are deloc muzicalitatea de care tu mereu imi ziceai, pe cand la sfarsit iti schimbi plapuma si totul se imbunatateste vizibil.

Viata

apare scanteia

In comparatie cu restul poeziei, acest vers scartaie (defapt, cuvantul "scanteie").

Luna si ea se vede portocalie

Daca e si luna, dar si ea, inseamna ca sunt la plural, iar "vede" e la singular (sau poate nu m-am prins eu la ce te referi).
In rest, poezia e chiar placuta.

[Val]

Primavara

Verde crud, verde crud...
Afara-i puf si e pustiu,
E mai, e cald, e floare alba,
Sunt plopi tarzii de primavara.
Soapte si vise printre frunze,
Nemuritoarele secunde
Le simt curgand, alunecand
Prin vant, prin soare si prin luna.
Si leaganul din curte-i trist
Si poarta de la strada e inchisa
Si cana de la soare e ciobita,
Ca sufletul ce-nvie iarasi, dureros.
E primavara, puf, pustiu...

Primul vers nu-mi apartine. Bacovia.

[yaoi maniac]