Intre vis si realitate

[CandyGirl]

Gata scos din cuptor si pregatit pt a fi digarat urmeaza nextul :D

Capitolul I : Norii de furtuna part II

Imi spun ca totul a fost doar un vis si ca pijamaua mea s-a agatat in ceva si eu nu am observat.
Ma ridic din pat si imi iau papuci mov si pufosi in picioare indreptandu-ma catre baie. Intru si inchid usa dupa mine. Privesc in oglinda si imi amintesc de reflectia pe care am vazut-o in vis, semana izbitor cu mine, parul negru si lung pana la mijloc, ochi mari si caprui, pana si aceeasi siluieta de schiloada pe care eu o aveam, eram chiar eu.
Imi dau pijamalele jos si intru in dus, potrivesc apa si o las sa curga pe pielea mea rece si moale. Picaturile parcurgeau drumul corpului meu cu usurinta scurgandu-se in cada.
Dupa nici jumatate de ora ies din baie cu un prosop pe mine ducandu-ma catre sifonierul din lemn de cires care ocupa jumatate din peretele din fata patului. Camera mea nu era una foarte mare, era exact ceea ce imi trebuia. Avea un birou lacuit cu un calculator pe el pus langa sifonierul vopsit in alb, un pat de mijloc care avea de o parte si de alta cate o noptiera mica.
Aleg din sifonier o pereche de blugi lunsi si o bluza neagra si pastrez aceeasi papuci vechi pe care ii incaltasem. Imi desfac cuibul de pasari care se numea par si il prind intr-o coada lasand pretonul liber. Vremea era una nefavorabila pentru luna iunie, norii mari, grei si plumburi dadeau tarcoale orasului si asteptau sa isi gaseasca locul pentru a da drumul lacrimilor.
Cobor scarile care dadeau in holul dintre sufragerie si bucatarie si intru in livingul mare si spatios si ma asez pe canapeua din piele. Pe masuta de cafea din fata televizorului descopar un bilet pe care scria:
“Draga Liza, am plecat devreme la serviciu astazi, dar diseara vin devreme, promit.”
~~~ Mama mereu pleca la serviciu devreme si se intorcea tarziu, era ca si cum stateam singura in casa pe toata durata zilelor lucratoare uneori chiar si in weekend. Locuiam impreuna cu mama mea in varsta de treizeci de ani, tatal meu murind atunci cand eu aveam varsta de opt ani, acum avand saisprezece. ~~~
Renunt in a ma mai uita la televizor si plec catre bucatarie pentru a imi pregati micul dejun. Iau din sertarul de sus un castoron si cutia de cereale si le pun pe masa. Iau si cutia de lapte din frigider si il pun intr-un vas pe aragaz pentru a se incalzi. Asteptand ca acesta sa se incalzeasca vad pe fereastra cum o bicicleta se plimba singura dealungul aleii. Clipesc de cateva ori si ma frec la ochii ingrozita. Cand iau mainile de la ochii, bicicleta nu mai era acolo. Oare chiar inebunisem?
Incep sa simt miros de ars si imi amintesc de laptele de pe aragaz care daduse in foc si se varsase atat pe aragaz cat si pe langa el. Curat laptele varsat si pe cel ramas in vas il arunc la ghiuveta si renunt la micul dejun cu cereale. Ma incalt cu adidasii mei albi, imi aiu geaca de blugi si ies afara. Incui usa in urma mea si incep sa ma plimb pe strazile pline de pustiietate.


App astept si niste comentarii :D :*