Fituica de la miezul noptii

[Moony691]

Va multumesc mult pentru comentarii.
Urmatoarea povestire prezinta inceputul cariei unui mare muzician,Joseph Haydn.Initial nu era nici pe departe in aceasta forma,ci doar jumatate de pagina scrisa la lumina unei flacari anemice (veti vedea voi legatura),devenind ulterior o intamplare bazata pe cele citite in manualul de muzica,un mic tribut deoarece m'a impresionat stilul sau,mai ales o melodie dintr'un film superb..dar iata ca deviez de la subiect.Da,cred c-am terminat.Problema este,ca de obicei,titlul.
Gresesile mentionate de Gabytsswh au fost corectate.


Arta,flacara nestinsa



Izvori sfioasa dintr-un fitil negru.Nu stia de unde venise ori cu ce scop,stia doar ca exista.Gusta cu precautie din substanta invizibila care o inconjura,apoi musca din ea cu nesat.Astfel se inalta din ce in ce mai puternica,mai luminoasa.Ce mult i-ar fi placut sa poata vedea dincolo de aura galbuie pe care o raspandea!Percepu niste sunete care o speriara la inceput.Treptat,se obisnui cu variatiile acestora,chiar ii placeau.Incepu sa se unduiasca dupa melodie aplecandu-se,inaltandu-se tot mai sus iar si iar.Ce sentiment minunat,ar fi vrut sa danseze pentru totdeauna!
Insa ce era asta?Simti o adiere ce o slabi.Infricosata,nu indrazni sa mai danseze.Prinse curaj dupa ce intamplarea nu se mai repeta.Din nou se afla in culmea fericirii,doar ea si melodia aceea stranie.Ritmul se accelera,iar ea facea totul pentru a nu ramane in urma.Notele devenira din ce in ce mai grave si culminara cu cea mai joasa dintre ele,pentru ca apoi sa se lase tacerea.
Notele devenira din ce in ce mai grave si culminara cu cea mai joasa dintre ele,pentru ca apoi sa se lase tacerea.Racoarea o impresura inca o data.Incerca sa ii tina piept suflarii glaciare, fara succes,din pacate.Disparu cu un fasait,strigatul sau de disperare.
-Of,vantul asta! ofta tanarul Joseph tremurand.
Isi parasi clavecinul,inchise pe bajbaite fereastra,apoi aprinse din nou lumanarea.Lumina scoase la iveala obiectele vechi din podul casei sale:haine vechi,cuferele familiei si alte obiecte incarcate de amintiri.Baiatul isi rearanja partiturile capatate cu atata truda.Adora sa cante, chiar daca gerul iernii ce patrundea prin peretii subrezi ii inghetase mainile.Numai asa putea uita de greutatile vietii,muzica era singura sa alinare.Sufla in pumni o vreme,apoi cantul reincepu,mai fermecator decat inainte,mai emotionant,caci sufletul sau doar asa se putea exprima.Purtat de vraja muzicii,se legana in timp ce degetele neobosite alunecau pe clape.
Pe masuta joasa,flacara renascuta dansa plina de bucurie…