[romance / comedy] Pasii spre inima inima ta

[hiimera]

Nextul prieteni, wow deci chiar nu ma asteptam sa-l pun acum, ma gandeam ca am sa raman fara idei, asa cum fac eu des. Dar se pare ca l-am postat mai devreme, ziceam ca are sa ramana pe weekend sau vinerea aceasta.

Deci cum v-am spus, am incercat sa ma readuc la normal si sa scriu adegvat umpic mai mult, caci modul in care descriam era cam copilaresc. Nu stiu de ce, dar erama sa de entuziasmata de idee, incat am pierdut notiunea firului.

Va multumesc nespus de mult pentru commuri sunteti niste scumpe.
Acest capitol cu siguranta este scurt, deci na..
Enjoy !!

Capitolul 6

Am simtit cum mana lui mi-o trage pe a mea, cu atata forta, insa foarte delicat. Am incercat sa o barez, sau sa ma feresc insa nu stiu cum de a reusit sa ma prinda, de parca eram o marioneta.
I-am auzit glasu, odata, de doua ori, ma striga si tot insista sa ma intorc si sa-l privesc in ochii si sa vad cu adevarat ceea ce el imi spune, doar printr-o privire el credea ca poate sa resolve totul. Pana la urma mi-am distrus incapatanarea care pusese cumplet stapanire pe mine si ma indemna sa nu accept nici un fel de porunca de la persoana care se tot ruga de mina sa nu ma pripesc asupra situatiei.
Mi-am intors chipul, expresia mea era una trista, chiar dezamagita, credeam ca e altfel, insa dupa toate intamplate imi era cam greu sa cred ca are ceva aparte faţa de toti ceilalti baieti din liceul nostru sau faţa de cei ce treceau pe strada.
Insa un soc, un fior mi s-a strecurat printre haine, infingandu-se in trupul meu, ce acum statea nemiscat, iar privirea mea era atitntita la ochii lui, care pareau de o sinceritate absoluta.
Privirea lui parca schita supararea si tristetea, insa cat si sinceritate si respect.
- De ce te uiti asa ? o intrebare complet fara noima, stupida, altceva mai bun nu puteam scoate pe gura afara in acel moment, in care parca vedeam un alt baiat faţa de cel ce imi invadase teritoriu si imi violase intimitatea.
- Nu te mint, a spus el atat de sincer, puteam sa vad asta, puteam sa simt acest lucru. Chiar crezi ca sunt genul de baiat care sa spuna la toti, ce s-a petrecu intre noi in seara trecuta, chiar asta crezi ? ma strange si mai tare de palma si se apropie si mai mult de mine. Ma lasase complet fara cuvinte.
Nici un baiat, in viata lui, cel putin cat a stat cu mine nu mi-a vorbit mai sincer de atat. Am stat si am ascultat tot ce a avut de spus, insa nu am mai continuat afirmatia ci mi-a spus ca, la, sfarsitul orelor sa ne intalnim si sa mergem la o scurta plimbare pentru a lamuri toata aceasta neintelegere.
Raspunsul meu a fost scurt, un “da” am reusit si eu sa scot pe gura.Dupa toata discutia aceasta, parca nu mai imi faceam griji pentru nimic in lume. Ma simteam altfel, mai bine, mai vesela, foarte increzatoare in mine insumi, chiar daca nu prea avea o logica clara, concisa.
Nu mi-a luat mult pana cand am zambit, pur si simplu nu ma puteam abtine, blondul acesta “no name” chiar ma facea sa ma simt altfel, chiar daca cateodata noi doi ne ciondanea si ne luam la bataie.
Cand am ajuns in dreptul usii, am auzit ca cineva m-a striga, mi-am intors corpul cu spatele la usa si am observat ca acesta venea fuga spre mine.
“De data aceasta ce o mai dorii ?”, am marait eu printre dinti, iar cand clopotelul s-a facut auzit si acesta a inceput sa-mi vorbeasca eu am reactionat foarte neconvenabil si foarte rautacios.
- Ce mai vrei ? Si am azvantat din maini, iar cand profesoara care ma dadu-se afara a fost lovita din greaseala de mine cu pumnl, a cazut chiar si pe jos, a fost un moment foarte stanjenitor, dar si unul chiar foarte trist. Mai ales cand aceasta a marait de jos ca sa ma indrept spre biroul directotului, pentru am ispasii pedeapsa, pentru ca am vatamat un profesor.
De data aceasta chiar ca nu mai doream sa merg singura, aveam nevoie de suportul si sprijinul unei amice si cine era mai potrivit pentru asta decat Jeniffer. Am luat-o de brat si apoi am coborat scarile spre parter de unde, directia era, biroul directorului, ce frumos, nu ?
Cand si noi doua, tinere si frumoase, proaspete eleve la un liceu asa de bun am intrat pe usa, imediat am fost intampinate de catre un domn nu prea in varsta cam aproximativ treizeci si opt de ani, care ne-a poftit inauntru si a inceput sa ne tina o lunga si plictisitoare predica.
Nu eram la biserica, dar puteam sa indur una semenea chin, oferit de Dumnezeu. Nu era mare lucru, mi s-a mai intamplat si in generala, chiar in orasul meu natal sa fiu chemata de director in birou, am stat si dupa ore pentru detentie.
Aveam destui ani de experienta, eram veteran, insa se pare ca roata a luat-o din nou la goana pe drum, asa ca v-a trebui sa am grije. Scopul meu nu era sa ajung cat mai repede in detentie, sau sa fiu exmatriculata, din contra eu nu venisem aici sa ii bat pe toti unul dupa altul, ci am venit aici fiindca am avut medie foarte buna si am reusit sa intru in liceul visurilor mele. Pe langa asta am venit si sa invat, nu numai sa ma distrez cu noii colegii din alta tara.
- Domnule director, sa nu va faceti griji ams a am eu grje de tot, promit ca nu se mai repeta un asemenea accident, am spus eu ridicandu-ma in picioare impreuna cu Jeniffer, care imi zambea si se parea ca era mandra de noua mea schimbare de spirit.
- Asa sa fie Shizuki, caci am incredere in tine, spune directorul dand mana cu mine. Era pentru prima data cand il cunosc pe director, nu mi se parea un om rigid, ba din contra parea el mai incruntat la privire, insa era chiar de treaba.
Dupa ce am parasite biroul directorului, la usa ne astepta chiar “Printesa scolii”, Amanda, care era impreuna cu o gasca destul de mare de fete. Am inghitit in sec, insa nu imi era frica.
- Shizuki hai sa ple...
- Tu, tocilaro, taci ! ii porunceste aceasta prietenei mele, insa eu ripostez si o iau la rost.
- Cine te crezi tu aici incat sa ai permisiunea sa ii vorbesti asa prietenei mele buna, hmm ? A ma scuzi am uitat tu esti “Printesa fandositelor”, era ceva normal ca tu sa te crezi frumoasa, insa prefer sa cred ca esti “bestia”, numai ca de data asta “bestia” este chiar urata pe interior.
- Asculta aici Shizuki, esti chiar nesuferita si se pare ca imi cam furi faima printre baieti, dar ce este cel mai important este faptul ca te-ai luat de J.T, incepe ea sa se rasteasca la mine, insa numele nu mi se parea cunoscut, in tot acest timp chiar nu am apucat sa cunosc pe cineva cu acest nume.
- Cine ? Am spus eu chiar foarte derutata, facandu-le pe toate inclusive pea mica mea Jeniffer sa cada pe jos.
- Esti asa proasta, unde ai trait pana acum ? spune ea jignitor.
- Shizuki, baiatul acela cu parul blond si bine facut este J.T, amicul tau din metrou, imi sopteste la ureche Jeni. Chiar ma lasat cu gura cascata, dar macar asa am reusit sa-i retin numele si sa-l si aflu.
- Ma scuzati, eu cred ca se termina orele si trebuie sa ajung undeva, Jeni trebuie sa plec ne mai vedem, ii spun eu repede si imi iau ramas bun de la ea.
Fug repede in clasa si imi i-au toate lucrurile si plec spre poarta scolii, de unde aveam sa ma intalnesc cu J.T, blondul din metrou care avea sa-mi dea niste explicatii acum.
Am iesit intr-o fuga fulgeratoare, de parca uraganul ar fi trecut, si nu un simplu om. Odata ajunsa acolo, acesta si-a facut aparitia si m-a indrumat spre destinatie.
Linistea isi facu-se aparitia, nici un schimb de vorbe, nici macar un simplu salut amarat prin care sa deduce ca inca nu am murit. Deja ma enerva aceasta stape, pa langa ca el a fost focarul care m-a facut pe mine sa imi revin, acum statea ca si mutul si mergea tot inainte.
Eu eram in urma lui, mai exact in spatele lui si ma luam dupa el, intr-un fel ma simteam destul de dezamagita. Dar nu ma indoiam in privinta lui, ci a mea, poate ca exagerasem si eu putin cam mult cu povestea din seara trecuta.
Mi-am ridcat privirea spre el si m-am tot gandit intr-una pe tot parcursul drumului la acei ochii albastrii, care pe langa ca imi furau mintile, descriau sinceritatea, bunatatea si chiar si romantismul. Ma faceu sa inebunesc, era a treia oara cand ma facuse sa ma simt pierduda.
Seara se lasa lin si treptat pe intreg orasul, luminile sclipeau puternic, dand o atmosfera placuta, romantic asupra orasului. In parc erau multe cupluri care se plimbau, puteam simti acea fericire catusi de putin, de care eu nu apucasem vreodata. Nimeni cu adevarat nu-mi oferise iubire adevarata, trebui sa-l cred pe tata atunci cand imi spunea : “Iubirea aceasta nu este una adevarata, cu greu ai sa gasesti un asemenea sentiment in anii acestia de tinerete.”
Insa am fost imediat desprinsa de visare atunci cand i-ama uzit glasul lui J.T.
- Cum te mai simti ?
- Bine, multumita tie, mai bine, spun eu umpic rusinata. El se aseaza frumos pe o banca dar nu inainte de a ma invita pe mine prima sa ma asez. Nu am acceptat, am stat destul pe scaun la director, asa ca preferam sa raman in picioare. Iar el ca un adevarat gentleman, chiar nu ma asteptasem ca el sa ramana in aceiasi pozitie de “drepti” ca mine.
- Tu, poti sa stai jos, nu este necesar, am spus eu rugandu-l sa se aseze, insa nimic.
- prefer sa stau in picioare, nu am de gand s alas o domnisoara sa stea asa singura, ar fi nepoliticos din partea mea, imi spune el aporpiindu-se mai mult de mine. Chiar imi pare rau, insa..
- Nu a fost vina ta, stiu, am spus eu zambindu-i. Eu ar trebui sa-m cer scuze, eu sunt cea tampita, nu tu. J.T a inceput sa rad ape seama mea, insa chiar reusisem sa mi-o fac chiar eu insu-mi, recunoscusem din plin ca eu sunt cea tampita. M-am bosumflat si mi-am pus faţa in palme.
- Esti amuzanta ! afirma el zambindu-mi.
- Nu, iara am fac de ras in faţa ta, spun eu plangandu-ma, insa acesta se apropie de mine imi inlatura palmele de pe faţa si isi lipeste fruntea de a mea.
In momentul acela simteam ca ma dezechilibrez, erama sa de rusinata, de parca eram un cuplu. Simteam cum inima bate in mine, de parca doarea sa iasa si cu siguranta si el o auzea.
Mi-a dat drumul la palme si apoi mi-a cuprins obrajii in palmele lui, mi-a ridicat privirea in sus si a continuat sa ma priveasca in ochii. Baiatul acesta chiar dorea sa ma disperse ?
Iar cu incetul si incetul a inceput sa-si apropie si mai mult chipul de al meu...