Inimă de ceară

[LoloMark]

Disclaimer: nu dețin nici un personaj din mangaul/animeul Naruto în afara celor create de mine și nu fac profit de pe urma acestora.

Fac un fic în colaborare cu vară-mea Tamoshiku. Eu voi fi Hinata, iar ea Karin.


Capitolul I
Vară-mea


Măresc viteza pentru a ajunge la școală, cât de aiurea, mai bine mergeam pe jos. Cobor toți sfinți când aud ce zgomote face rabla mea. Intru în parcare și toate privire se întorc după mine. Super, m-am făcut de râs din prima zi. Îmi înjur tatăl în gând, babacul mi-a spus că nu îmi dă banii până mâine. Parchez, cobor și îmi dau casca jos. Sper să o fure cineva până mă întorc, aşa măcar am un motiv să nu o port. De mine se apropie doi tipi, să înceapă jocul. Îmi privesc atent, unul este clona lui Harry Potter, dar mult mai bun. Nu are parul ciufului şi nici ochelari ăia, mda, şi un corp tam-tam-tam. Zâmbesc şi îl privesc pe celalalt, parul blond, ochii albaştri , două zgârieturi pe obrazul drept, şi astă are un corp, nu comentez sunt super.
-Probleme?
Mă ridic şi îmi las capul pe spate, mă prefac că nu i-am observat.
-Nimic, dar îmi poţi face un serviciu, distruge asta.
Îi arunc casca şi plec. Mda, mi-am făcut o ieşire de nota 10. Mă îndrept spre biroul directorului, ce dar îmi era de bătrânul Uchiha, era un prieten vechi de-al tatei. Parcă avea doi fii, hmm, nu i-am văzut de vreo 10 ani. Oftez şi intru şi birou. În locul bărbatului era o femeie, era soţia lui. Mda, ce proastă sunt, era logic că el e ocupat cu celelalte afaceri. Femeie a ocolit biroul şi m-a luat în braţe.
-Hinata! Ce frumoasă te-ai făcut.
Am mai vorbit puţin, mă simţeam bine în preajma femei, era de treabă. Acum că mă gândesc bine am uitat să mă prezint. Sunt Hinata Hyuga, moştenitoare imperiului Hyuga. De parcă nu aş şti cum a fost creat acest imperiu, la fel ca imperiul Uchiha şi Haruno. Dar să lăsăm prostia asta, am 19 ani, părul meu este negru cu reflecţi mov, ochii mei sunt rozali, corpul meu, păi mi sa spus că aş arăta mai bine fără haine.
Oftez şi ies din birou, dar observ poza de familie, cum de nu l-am recunoscut pe Sasuke în parcare. Mă îndrept spre clasă, mai sunt 10 minute până începe ora. Mda, măcar ştiu că vară-mea Sakura este pe aici pe undeva. Din câte am înţeles este în clasă cu mine şi cu Uchiha. Super,„horror grup”, cum spunea tata când eram mici, în aceiaşi clasă. Am chicotit şi apoi am intrat în clasă, nu am băgat în seamă cele două persoane care mai aveau puţin şi o făceau pe catedra din mijlocul clasei. Nu am văzut-o pe Sakura nicăieri, poate nu a ajuns încă. Am văzut o tipă care îi privea urât pe cei doi care se sărutau, frate o să rămână fără aer.
Îi îndrept şi eu privire spre ei.
-Sfinte sisoie!
Mă ridic din bancă, cred că toţi m-au auzit, dar nu şi iubăreţi. Tipul brunet din parcare mai avea puţin şi a dezbrăca de tot pe vară-mea. Nu că era ea prea îmbrăcată, purta o fustă scurtă, şi o cămaşă desfăcută la primi trei nasturi.
Mă duc lângă ei, păi se pare că nu mă bagă în seamă. Îmi înfig degetele în părul rozalie, oribil, câtă spumă o băgat în părul asta. Îmi dau ochii peste cap şi o ridic, se întoarce să îmi dea o palmă, dar o prind de încheietură.
-Hei, stai la coadă. O să fiu şi al tău, aşteaptă şi puţin.
-Afară!
Sakura iese fără să scoată un cuvânt, atunci am simţit că intru în pământ pentru prima dată. Proasta aia mă face de ruşine. Brunetul se ridică şi mă apucă de păr.
-Ce crezi că faci târfă proastă!?
Fraierul, zâmbesc şi piciorul meu drept face cunoştinţă cu comoara lui. Mâna lui cade uşor din până pe umărul meu.
-M-am futut cu tine. M-am apropiat de el şi i-am şoptit la ureche. Îs virgină şi nu voi ajunge în patul tău nici pentru toţi banii tatălui tău Sasuke.
Am ieşit din clasă, Sakura stătea pe coridor şi plângea. Toţi care treceau pe lângă ea şi şuşoteau, se pare că nu are o reputaţie bună. Îi fac semn să mă urmeze, intrăm în baie şi îmi scot din rucsac nişte blugi tăiaţi şi un tricou negru cu un cap de mort. A ridicat o sprânceană, ştiam ce vrea să zică „ De când ie tu haine după tine?”
Am ridicat din umeri şi am început să-i explic.
-Am probleme cu motocicleta.
-Pe care o ai, tot BMW S1000RR.
-Mda, nu cred că mai rezistă mult. Îmi cumpără tata o Aprilia RSV4. Dar să nu schimbăm subiectul, hai ieşi să văd cu îţi stau hainele.
A ieşit din cabină, îi stăteau chiar bine, dar părul tot de târfă arată. Scot o foarfecă şi îi spus să stea nemişcată.
-Nici să nu-ţi treacă prin cap să te mişti.
Încep să-i fac un breton care îi cade în ochii, apoi îi tai părul puţin mai mult decât am vrut. Era mult mai bine, dar trebuia să meargă la un frizer repede. Am scos o prinzătoare şi l-am prins neglijent, bretonul îi cădea în ochii. Era exact aşa cum mi-o aminteam, era vară-mea.
S-a uitat în oglindă şi a rămas cu gura căscată, la propriu nu la figurat. Lol, parcă e altă persoană, nu ea. Am scos un pachet de şerveţele şi am pus-o sa-şi şteargă machiajul.
-Da, mult mai bine.
Am mai folosit puţin creion şi rimel, era Sakura, era fata că m-a schimbat şi care m-a făcut să văd lumea cu alţi ochii.
Am ieşit din baie, s-a sunat de vreo 15 minute, dar puţin îmi pasă. Minciunile mele par mai credibile decât adevărul. Am intrat pe uşa săli, nu era nici un profesor, Sasuke stătea la catedră, toţi citeau ceva la istorie. Sakura m-a urmat şi ne-am aşezat una lângă alta. Am zâmbit, dar Potter Junior era deja la bancă şi mă privea urât.
Stăteam lejer şi mă balansam pe picioarele dis spate ale scaunului. Privirea lui era ca gheaţa, exact ca inima mea, o inimă de gheaţă. Am zâmbit şi mi-am lăsat capul pe spate. Simţeam privirea lui mutându-se de la mine la Saku, apoi am simţit tensiunea, poate chiar teama ei.
-Cine te crezi?
Am oftat, privirea mi-a alunecat pe roşcata care îl privea urât, se pare că nu îi cel mai tare tip. Ce dracu o fi păţit el şi Saku? L-am privit atent, nu cred că este acelaşi Sasuke pe care l-a cunoscut.
-Mai bine pune-ţi singur întrebarea asta. Pentru că tu nu eşti Sasuke Uchiha, nici măcar nu ştiu cine eşti. Dar te rog să mă anunţi când prietenul meu se va întoarce.
Am ieşit nervoasă din clasă, am ignorat-o şi pe Saku care m-a strigat pe nume. Nu aveam nevoie să-l mai privesc o dată, ştiam că ei nu sunt aceleaşi persoane. Ajunsă în parcare am ignorat cu desăvârşire casca care era aşezată frumos pe BMW. Am urcat şi am pornit, în nici cinci minute am atins 305 km/ h, viteza maximă. Mi-am pus casca, aveam o presimţire proastă. Cineva mă urmărea, nu strică o mică cursă. Încep să mă mişc uşor printre maşini, era roşu, am fost prinsă din urmă. Era idiotul de Sasuke, care cică nu dorea decât să vorbească cu mine.

[hiimera]

Vad un nou fic.. interesant. :>
Dar cu toate ca este nou, ai greseli si ai o problema cu limbajul pe care tu il folosesti in acest fic.
Nu vreau sa fiu rea si nu am sa fiu, o sa iti enumar greselile dar si partile bune. :3

Titlu & Idee: Titlu pot spune ca m-a atras, insa nu prea are o logica, sa fiu singera, daca era mergea "inima de gheata" sau altfel. Oricum, asa pe mine una m-a atras, dar si faptul ca este un nou fic si o noua idee. :]
Nu am estule detalii, nu stiu care este tema, nu prea am inteles-o. O sa astept urmatorul capitol, pe care are sa-l puna partenera ta. ^^

Limbaj & Descriere & Actiune: Well limbajul pe care tu l-ai folosit intr-un fel m-a si zgariat pe creier, nu era necesar sa folosesti cuvinte ca acestea: "futut", "curva" sau "tarfa" sau mai stiu eu ce. Pute-ai sa le expui sub alta forma, un pic mai frumos.. oricum, de inteles am inteles. Dar incearca sa nu le folosesti asa de grav. Si incearca sa nu tot pui cuv. "mda", daca doresti il pui cel mai bine la dialog, caci mi se pare mie ca acolo ii este locul.
Cu descrierea si cu actiunea stai bine, descrii interesant, actiunea nu este grabita, o iei incet si totul iese bine, dar: la descriiere ar trebui sa incerci sa ne spui si de sentimentele lui Hinata, sa mai descrii imprejurimile.. dar in mare parte incearca sa descrii sentimentele brunetei. :]

Greseli: Nu am vazut nici una, cel putin ochii mei nu au zarit, am fost complet aspirata de continut.

Ce as mai dorii sa iti spun este ca te descurci bine, insa mai lucreaza la limbaj, sa nul faci nu foarte comun, incearca sa adaugi epitete, comparatii si tot asa, ca sa-l mai imbunatatesti.
Pentru inceput este frumos, idee chiar daca nu prea am inteleso este interesanta.
Sunt curioasa sa vad ce se va intampla in continuare, sper doar sa nu faca vreun accident.
Iar Sasuke asta, e cam sisi la mandolina.. :)) Hinata pare schimbata, este bine.. Sakura.. deci am ramas cu gura pe jos. :))
Pai cam atat.. spor la scris si sper ca nu am fost foarte dura, daca te-a deranjat ceva sa-mi spui.

[tamoshiku]

Capitolul II
Campioane


Imaginează-ti că inima e asemenea unei lumânări. Dar noi nu iubim cu inima, sufletul nostru simte iubire. Chiar dacă nu se ştie exact unde este poziţionat sufletul atunci când suferim simţim o durere la nivelul inimi. După cum spune şi colegul meu, sufletul încearcă să profite de pe urma inimi, încearcă să lase toată durerea să se abată asupra inimi. De ce? Pentru că sufletul este nemuritor, şi trebuie să uite de durere pentru a putea trece mai departe. Atunci încearcă să lase toate durerile să se abată asupra inimi pentru ca el să rămână neatins.
Acum gândeşte-te că dragoste este asemenea unei brichete. Când sufletul lasă totul asupra inimi atunci se aprinde fitilul, şi lumânarea începe să ardă. Şi arde, şi arde până ce ceara din care este creată se topeşte total.
Dar oare ce se întâmplă cu ceara care a picurat şi nu a fost arsă complet? Ce se întâmplă cu bucăţile de inimă care încearcă să lase totul în urmă? Până la urmă vor reuşi, picăturile de ceară vor forma cu timpul o nouă lumânare, iar bucăţile de inimă se vor uni şi vor aştepta o nouă iubire.
Cel mai tare doare timpul, el pare hotărât să păstreze frânturi de amintiri, amintiri care dor la nesfârşit. Peisaje, zâmbete, lacrimi, toate se învârt prin capul meu, iar inima pare că doreşte să le păstreze, le adoră.

Am uitat să mă prezint sunt Karin Nara, sunt roşcată cu ochii căprui roşiatici, port nişte ochelari asemănători cu cei pe care îi are Joe Jonas. Mă axez pe stilul urban, nu ies în evidenţă cu nimic, poate doar cu corpul meu. Aste a problema mea, poate sună puţin lăudăros, dar am un corp de invidiat. Formele mele sunt bine definite, şi bustul meu e puţin exagerat.
Port o pereche de blugi negri, un tricou mov închis cu un cap de mort, peste tricou am doar o giacă de piele neagră, port nişte tenişi negri în carouri tot mov. Am un frate mai mare cu un an decât mine, numele lui e Shikamaru şi e cel care se ocupă de curse. Mulţumită lui am reuşit să ajung într-un an cel mai bun şofer de curse din oraş.
Dar să revenim în prezent, din cauza părinţilor sunt obligată să termin liceul, ce prostie. Stau în bancă şi o văd pe Sakura cum este sărutată de Sasuke, cât de proastă poate să fie. Nu înţeleg cum de mai crede în el după câte i-au făcut şi ei şi mie, după ce a distrus tot ce conta pentru mine. Eram cele mai bune prietene, iar acum ea este mereu în joc cu diavolului, nu pot să-i spun în alt fel. Este o altă persoană, se comportă precum o c***vă, ea a fost cea mai normală fată înainte să înceapă să umble cu Sasuke.
O văd pe tipa cea nouă intrând în clasa ca o furtună. Oare de unde o cunosc pe fata asta?

~Flashback~


-Hei! Ţi-am adus dosarul. Naruto îmi pasează dosarul cu informaţi despre noul şofer care a apărut prin oraş.
-Data viitoare bate la uşă.
Am ţipat prea târziu, blondinul a părăsit garajul râzând ca prostul. M-am aşezat pe capota maşini şi am început să citesc. Era un articol de ziar şi o poză:
„Hinata Hyuga a urcat pe primul loc in Rusia, este un concurent incredibil, a început să conducă de la 16 ani, şi în doar doi ani a devenit cel mai bun şofer al Rusiei. La început toţi considerau că fetele nu sunt pregătite de o cursă serioasă. Fata s-a înscris la prima ei cursă pe numele fratelui ei mai mare, când a câştigat şi toţi au aflat că este fată a fost eliminată. După două luni Akilina Aksinya a sponsorizato pentru o cursă mică, cu timpul a reuşit să ajungă în topul juniorilor. Anul trecut încă două fete sau alăturat echipei de juniori. Ea a urcat la marile curse şi a făcut adevărate ravagii.”
M-am oprit din citit, urma o listă cu cei pe care i-a învins, apoi erau descrise cele mei bune curse pe care le-a avut. Poza era cu ea, dar nu era o poză normală, nu era pe podium sau ceva de genu, era la o terasă.
„ Campioana noastră nu a luat nici măcar un trofeu pe podium, nu dorea să apară în poze şi să se laude cu trofeul. Este destul de greu de găsit poze cu aceasta, poza din dreapta o înfăţişează pe fată la o terasă într-un Mall.”
Am lăsat jos dosarul, se pare că anul asta voi avea o concurenţă serioasă.
~End flashback~

Deci se pare că sunt în aceiaşi clasă cu campioana Rusiei. Îmi muşc buza, aştept cu nerăbdare prima cursă cu ea, să vedem cât de pricepută este măreaţa Hinata Hyuga. Îi mai arunc o privire şi acesta se ridică şi merge la porumbei. Îşi bagă mâna în părul Sakurei, brunetul bombăne ceva, dar nu eram prea concentrată pe el. Sakura iese din clasă cu coada între picioare. Sasuke îşi primeşte şi el cea ce merită, cade jos după ce face contact cu piciorul fetei. Mi se pare destul de tare, fata asta chiar ştie să-şi facă prezenţa plăcută. Poate ar trebui să-mi pară rău de Sasuke, doar este în aceiaşi echipă cu mine, dar adevărul este că-l urăsc şi-l voi urâ mereu.

~Flashback~
-Ai băut? Sasuke lasă-mă.
Îl împing şi încep să fug. De ce am ales să rămân atât de mult la garaj, de ce nu am plecat şi eu cu Naruto? Brunetul m-a prins de picior şi am căzut pe cimentul rece. Când am lovit cu capul de podea am simţit durerea puternică apoi totul a fost negru.
-Unde sunt?
Mă trezesc într-o cameră albastră. Era ordonată, eram aşezată pe un pat mare, în partea opusă era o uşă care ducea spre baie sau dressing. Am încercat să mă ridic, dar am fost împinsă pe pat. Nici măcar nu l-am observat pe Sasuke, acum el era deasupra mea, mâinile lui s-au strecurat pe sub tricoul meu.

~End flashback~

Nu mai vreau să-mi amintesc de cea ce s-a întâmplat în noaptea aia, motoul meu este „ Lasă în urmă durerea de ieri, pentru ai face loc celei de azi”. Mda, nu sunt cea mai optimistă persoană, am trecut prin multe, şi vor veni altele si altele. Dacă voi trăi cu regrete atunci nu voi mai fi eu. Poate tipa asta o va ţine pe Sakura departe de el, rozalia îi o fată de treabă, nu trebuie să tracă prin ce am trecut eu. Sasuke nu ştie ce înseamnă să iubeşti, el nu a iubit şi nici nu va iubi vreodată.

[LoloMark]

Capitolul III
O zi ciudată



Eu nu prea avem ce sa vorbesc cu domnul atitudine, n-am nevoie să fiu numită c***a de un idiot de rang înalt. Ar fi trebuit să mă revăd cu ei în cu totul altă situaţie. Trebuia să vorbim ţi să râdem când ne amintim tot ce am făcut când era copii. Se pare că grupul nostru a ajuns în groapă, ei nu mai înseamnă nimic pentru mine.
Culoarea semaforului se schimbă, dar eu nu pornesc până aud înjurăturile din spatele meu, le arăt enervanţilor semnul păcii şi pornesc. Urmărirea asta începea să mă plictisească, Sasuke mă va putea găsi acasă dacă va vrea ceva.
- Dacă vrei altceva pe lângă o partidă bună, te ascult.
- Am venit să-ţi spun că prima ta cursă e în seara asta, şi abea aştept să văd cum o să pierzi.
Mda, asta era ceva interesant, deţi sigur am primit un e-mail de la verişorul meu Neji. Se pare că cei de pe aicea vor ca eu să pierd din prima, ce păcat că-i voi dezamăgi. Mă urc înapoi pe BMW şi plec spre casă, am suficient timp să-mi fac ultimele retuşuri la frumuseţea mea. Adevărul e că îmi ador maşina, mereu lucrez cu orele la ea, trebuie să fie perfectă, cea mai bună. Tata a băgat şi el foarte mulţi banii în acest hobby penibil al fetiţei lui. Conduc un Bugatti Veyron negru cu două dungi roz, viteza maximă a acestuia este de 407 km/h, nu am condus nici o dată cu mai mult de 350 km/h. Maşinuţa mea este neagră şi are două dungi roz în lateral.
Am ajuns în faţa casei unde era parcat un Mosler 900S, era o maşină drăguţ, verde, dar uşor de învins într-o cursă. Intru vără chef în casă şi sunt întâmpinată de o fetiţă de vreo cinci anişori, o iau în braţe şi o pup pe obraz. Era cea mai drăguţă fetiţă din lume, ochii îi erau albaştri ca nori şi parul îi era scurt, negru cu reflecţii mov, purta o rochiţă roz cu o floare mare neagră.
- Pe unde mai umblă acum adormitul de tati?
Fetiţă îmi spune că stă de vorbă cu o fată în birou şi m că mi-a spus să merg direct acolo. O las pe micuţă jos şi mă îndrept spre birou, dar nu înainte de a intra în bucătărie pentru un pahar de suc. Da ca de obicei voi fi certată că bea numai prosti, dar prostia asta o ador, o doză rece de Cola după o zi de şcoală. De fapt pentru o oră şi ceva în care m-am simţit mai rău decât atunci când am aflat că Neji are o fetiţă, poate nu la fel de rău, atunci am leşinat. Am deschis cu grijă uşa biroului în cazul în care se poate să fiu atacată de un stilou sau un încărcător de telefon.
- Cum de îţi permiţi să vi aici, sunteţi cele mai oribile persoane, cum te poţi gândi măcar la asta.
- Am venit doar să-i aduc ghiozdanul, la lăsat la şcoală.
Am văzut că cea cu care vorbea Neji era una din colegele mele, mă întreb ce sa întâmplat cu Sakura. Pentru un moment am vrut să mă întorc la şcoală să văd pe unde umblă, dar m-am aşezat un linişte lângă roşcată.
- Hinata ea este Karin Mykozi, adversara ta în această seară. Spre să o faci praf nu pare o adversară prea periculoasă. Şti cumva pe unde umblă Kyra, e atât de plictisită zilele astea.
Îi spun că micuţa stă pe scări şi aşteptă să o ducă cineva în parc, acesta iese bolborosind nişte lucruri înţelese numai de el. primul lucru care îmi trece prin minte este să o poftesc pe fată afară şi să mă ofer să merg în parc cu nepoţica mea. Dar apoi am realizat că ea îmi poate da mai multe informaţi despre Sakura şi Sasuke. Am întrebato pe fată dacă vrea cumva o Cola şi această nu a refuzato, am mers până în bucătărie să mai iau două doze pentru că eu deja am băut doza. Înainte să pot să ajung la birou cineva a bătut la uşă, mi-am schimbat direcţia şi am mers să deschid.
- Hei! Sunt Naruto! Tu eşti fata cea nouă, corect? Am venit să vorbesc cu tine şi am văzut că maşina lui Karin este parcată aici. Ce faci? Nu mă pofteşti înăuntru?
- Ăăă, da intră, eşti ciudat. Vrei o cola.
Mă simţeam ca în filmele cu proşti, şi aveam un motiv, blondul a intrat în bucătărie şi s-a servit cu o doză din frigider. Aşa este cel mai bine, măcar ştiu că nu mai trebuie să-mi fac griji că moare săracul de sete, dar e puţin nesimţit.
Blondul purta o pereche de pantaloni de blugi negri şi o cămaşă neagră deschisă la trei nasturi, în picioare avea o pereche de tenişi tot negri. Pot să spun că arăta bine, şi ochii lui îmi aminteau de o veche prietenă, numele ei era Ino Uzumaki.

[Miranda.]

heloo
Se pare ca nu a mai comentat nimeni, asa ca, imi creste inima de bucurie stiind ca eu comentez, si nu altii. Descrierea, o sa ma refer la amandoua daca nu va suparati, mi s-ar parea ciudat sa spun ca X scrie mai bine decat y., deci, sa revenim, simt sentiment, dar s-ar putea mai bine. Dialogul este bun, nici sec, nici mult, foarte bun, etc. etc.etc. Actiunea nu mi se pare la rodeo, o tine-ti bine in lesa. Ideea imi place, nu am ce sa comentez la ea. Sper sa vina repede continuarea, urmatorul capitol cred ca o sa am surprinda. Daca am greseli imi cer scuze, dar mie foame, abia vad tastatura, imi vine s-o mananc :)))

:bye:

[tamoshiku]

La mine vin cu capitolele cu o mică, mare întârziere.
Este foarte scurt, dar Lolo a promis că cel pe care îl va scrie ea va fi mai lung.


Capitolul IV


Uşa se deschide şi surpriză, Naruto intră primul urmat de Hinata. Fata mă priveşte şi mă întreabă dacă tipul este bine sau…
- AÅŸa e el, te obiÅŸnuieÅŸti cu timpul.
Blondul privea ba la una ba la cealaltă de parcă ar încerca să înţeleagă despre ce vorbim. Îmi dau ochii peste cap şi îl întreb ce dracu caută aici, iar dacă m-a urmărit să o ia la fugă.
- De ce te-aş urmări pe tine? Oricum nu eşti aşa de frumoasă.
M-am ridicat nervoasă şi mă pregăteam să dau una , dar s-a ascuns după brunetă şi a început să spună că glumeşte.
- Am veni să…Ăăă, ştii m-am gândit să merg la club, dar nu mai am voie acolo, aşa că poate Hinata…
- Spune nu, sau vei ajunge să râdă oameni de tine că a reuşit Naruto să te cucerească abia după o zi.
Bruneta ridică o privire şi îi spune lui Naruto să vină după ea la ora douăzeci şi doi. Dau negativ din ca şi ea îmi face cu ochii. Naruto plecă repede şi aud cum trânteşte uşa, se împiedică şi ţipă că a fost blestemat.
- Nu am voie să ies azi pentru că avem cursa nu?
- Na, se pare că Naruto pierde o întâlnite. Legat de cursă, ce spui de una acum, aşa cunoşti şi tu terenul.
- Dacă câştig îmi spui tot ce vreau să aflu de Uchiha şi Sakura.
Aprob şi amândouă ieşim din casă. Merg la maşină şi o văd cum scoate din garaj o minunăţie Bugatti Veyron . Rusoaica asta are o maşină rapidă, dar fără nişte modificări serioase nu are nici o şansă în faţa mea. Poate că maşina mea pare uşor de învins, dar nu e chiar aşa şi toţi de pe aici ştii că este mai rapidă decât pare. Pornesc uşor, iar ea mă urmează până la locul unde avea să se ţină întrecerea, nu era una prea importantă în seara asta. Era doar ceva ce a organizat faimoasa familie Uchiha pentru a vedea dacă rusoaica este potrivită pentru echipa Japonie. După părerea mea asta este cea mai mare prostie, dacă ea va lupta pentru Japonia, atunci Rusia îşi pierde cel mai bun şofer.
Am ajuns la pistă şi ia arătat o hartă despre ce are vorba, nu era chiar cea mai simplă pistă, erau foarte multe curbe care veneau una după alta. Dacă maşina nu ia bine curbele şi frânele au şi cea mai mică scăpare nu ai nici o şansă.
Aprobă scurt şi mă întreabă cine dă startul. Asta ar fi o problemă, nu este nimeni prin jur. Cum dracu să face o cursă fără să fie cineva care să dea startul. Mă pregătesc să îmi scot telefonul, dar văd cum o maşină se apropie în viteză. Ce marcă de maşină mai e şi asta, nu am văzut aşa ceva în viaţa mea. Maşina opreşte chiar lângă noi şi din ea apare jucăria lui Sasuke, rozalia care foloseşte mai multă spumă de păr decât de baie.
- Uău, vechitura asta se mai poate mişca?
Am aruncat o privirea în dreapta şi Hinata aştepta cu sufletul la gură un răspuns, deşi încerca să arate cât se poate de indiferentă.
- Crezi că nu am lucrat la Timm, dar trebuie să-i schimbăm numele. Nu că aş avea ceva împotriva dragostei tale, dar…
- Numele unui mort nu e cea mai bună alegere. Hâââ, ai dreptate. Sasuke e bine?
Obraji Sakurei au căpătat o nuanţă roşiatică şi a început să spună că nu era ceea ce pare. Ochii ei erau pierduţi şi spunea doar că îşi doreşte să concureze. Înainte ca bruneta să spună cava m-am trezit că domnişoara fineţe tocmai a cerut să concureze contra rusoaicei.
- Nu vreau să am probleme cu Sasuke aşa că…
- Bine, dacă câştig eu faci tot ce îţi spun eu o lună, iar deciziile pe care le iei sub influenţa mea nu le mai poţi schimba. Dacă câştigi tu, vei concura deseară în locul meu la cursă, dacă vrei chiar cu maşina mea.
Priveam cum cele două îşi aruncau priviri. Nu erau priviri pline de ură sau de superioritate, erau prietenoase, dar şi îndrăzneţe. Am spus că Sakura nu poate conduce rabla aia, dar ea a spus că este mai mult decât este nevoie. Nu are nici măcar o şansă, tipa asta este campioana Rusiei, în timp ce Sakura nu a concurat deloc.
Am ridicat pur şi simplu din umeri şi am dat startul cursei, imediat după ce i-am explicat rozaliei despre traseu.

[Miranda.]

hellooo
Am venit... Va fost dor de mine ? Sigur ca da... Capitolul a fost scrut, nu prea l-am putut "savura", iar timpul ce a trecut m-a facut sa iau cat de cat capitolele din nou al citit, am uitat de ele, imi cer scuze, dar intelegeti, nu imi este usor sa retin toate ficurile, si stiu multe, credeti-ma. Descrierea este buna, poate mai mergea putin. Dialogul este bun, nu are nimic. Naratiunea si actiunea sunt bune. Cam atat.

:bye:

[LoloMark]

Capitolul V

Îmi dau ochii peste cap şi o las mai moale cu viteza aşteptând ca Timm să se dezmembreze după primul drift. Sakura conducea destul de bine. Nu îmi place să recunosc, dar îmi dau seama că el chiar îl iubeşte pe idiotul ăla de Sasuke, care se joacă cu ea şi sentimentele ei. Tot ce ştiu este că trebuie să câştig şi să o ţin departe de maimuţoiul ală cu păr brunet şi ochii de inox.


~Flashback~

- Hei Timm! Ce faci?
Blondul mă ridică pe capota maşini şi mă sărută dulce. Ochii lui căprui îmi analizau roşeaţa din obraji. Nu din nou, ar trebui să mă controlez mai bine în preajma lui. Dar cum să nu mă emoţionez când cel mai super tip din lume este al meu. Este perfect, înalt, atletic, cu ochii căpriu, păr blond strălucitor, chip uşor palid şi buze rozali. Mereu acelaşi stil de îmbrăcăminte, orice blugi, dar obligatoriu ceva mov. Purta un tricou negru, nişte blugi albaştri cu rupturi în genunchi, tenişi negri, şi o eşarfă mov cu negru în carouri.
- De ce îţi place movul?
Blondinul mă ia de mână şi mergem împreună în casa acestuia, sau mai bine zis a mamei acestuia. Femeia îmi zâmbeşte şi mă întrebă dacă doresc ceva. Dau negativ din cap în timp ce urcam scările spre camera lui. Mama lui arăta foarte tânără, părul îmi era negru ca cărbunele cu ochii căprui şi blânzi, cu tenul ca al fiului ei şi acelaşi zâmbet angelic. Avea corpul unui model, dar nu avea pe nimeni, doar pe Timm. Soţul ei a murit în urmă cu 10 ani într-o cursă, ceea ce Timm nu ştie pentru că îi este frică să-i spună, după moartea lui nu s-a mai îndrăgostit. Am intrat în camera lui blondului, o cameră spaţioasă, cu un tavan mov deschis şi pereţi gri. Aceiaşi întrebare îmi invada mintea „ Ce-i cu obsesia asta pentru mov?”. Dulapurile era negre, la fel ca biroul şi rama ferestrei. A deschis un dulap şi m-a pus în faţa oglinzi, nu am observat nimic schimbat. Purtam o fustă de blugi cu două pălmi mai jos de fund şi un tricou albastru-închis cu decolteu în formă de V. în picioare purtam o pereche de balerini asortaţi.
- Nu observi? Am dat negativ din cap şi atunci mi-a ciufulit părul şi a adăugat: Părul tău are nuanţe de mov, de când te-am văzut mi-ai plăcut, dar nu cred că sunt potrivit pentru…
- Taci!
Mi-am presat buzele peste ale lui, şi simţeam parcă abia atunci le cunosc cu adevărat. M-a lăsa uşor pe pat în fără a rupe sărutul, mâna lui a început să urce pe piciorul meu apoi pe sub tricou, dar s-a oprit. Şi-a cerut repede scuze spunând că trebuie să plecăm până nu face o prostie mai mare. Mama lui nu avea nimic împotriva lui, chiar m-a întrebat cât de departe am ajuns cu relaţia. El e cu 3 ani mai mare ca mine, are 19 în timp ce eu am 16. Am rămas pe pat şi el s-a întors şi a ridicat o sprânceană. Modul în care m-a respins m-a făcut să cred că nu e sincer cu mine, nu mă iubeşte, nici măcar nu a spus aşa ceva.
- Nu te înţeleg. De ce spui că mă placi? Modul în care mă respingi mă face să cred că doar te joci cu mine.
Vocea mea era o şoaptă, dar sigur a auzit pentru că a venit şi m-a cuprins cu braţele. Deci asta era, mă doreşte, dar crede că aşa mă va răni. Ce prostuţ, asta ador la el, obsesia pentru a mă proteja.
A început să mă sărute uşor, apoi tot mai pasional. A coborât cu ele pe gât în timp ce mâna lui stângă îmi cunoştea fiecare părticică din corp, iar dreapta o ţinea strâns pe a mea. Nu a durat prea mult acest moment pentru că telefonul lui a început să sune. Auzeam vocea lui Rey care îi spunea că ajunge în cinci minute şi pot pleca spre cursă. Am uitat complet că astăzi avea o cursă foarte importantă, se pare că şi el a uitat. Am coborât, iar mama lui a afirmat că nu am stat prea mult, deci nu am făcut nimic. Obraji mi-ai luat foc, dar Timm m-a scos repede din casă şi mi-a spus că nu trebuie să o ascult.
- Vreau să vin cu tine.
M-a sărutat pe frunte şi mi-a aşezat eşarfa lui în jurul gâtului. Buzele lui s-a aşezat peste ale mele, era ceva diferit, parcă un sărut de adio. L-am întrebat ce înseamnă asta şi el a spus doar cele două cuvinte pe care le-am aştepte ultimele trei luni. Când a spus că mă iubeşte a urcat repede în maşină fără am da ocazia să-i spun că şi eu simt acelaşi lucru pentru el.

~End flashback~


- De ce mă suni acum?
- Ai luat maÅŸina?
Neji s-e agita şi ţipa în telefon ca un nebun în timp ce eu îmi dădeam ochii peste cap. Nu înţeleg ce-i cu el, în ultimele zile nu m-a lăsat să mă apropii deloc de maşină.
- Ultima oară când am verificat maşina era a mea, dar se pare că în ultimul timp nu prea am mai avut voie cu ea aşa că am ieşit la o mică cursă.
- Eşti nebună! Ce dracu te-a apucat, nu ţi-am spus azi de dimineaţă că nu frânele sunt nefuncţionabile? Eşti sinucigaşă! Încetineşte şi încercă să ieşi într-un fel sau altul.
- Am de câştigat o cursă.
Am auzit cum încerca să spună că nu am nici o şansă la drift, dar el nu mă cunoaşte chiar aşa de bine. Sakura a reuşit să mă depăşească, maşina aia a fost aranjată. E clar că nu mai este aşa cum a fost, sigur a reuşit să găsească toate piesele pe care le căutam. Am zâmbit şi am mărit viteza, acum maşina lui Timm era refăcută complet, poate că în seara asta maşina va reintra în cursă. Am trecut nu ceva dificultăţi de rozalie şi mă apropiam de star. Un drift, măresc puţin viteza, apoi iau uşor cele două curbe şi termin prima. Nu e chiar aşa de greu, nu contează dacă maşina ei este mai bună, eu conduc mai bine. Am reuşit să iau drift-ul, deşi maşina începea să protesteze îngrozitor. Am luat repede cele două curbe apoi am observat că mai era una, am tras repede de volan şi am apăsat frână.
- La naiba, chiar nu merge!
Am pierdut controlul volanului şi am sărit de pe şosea. Simţeam cum maşina să dă de două ori peste cap apoi rămâne aşa. Stăteam cu capul în jos şi un lichid roşiatic mi se scurgea de undeva din jurul abdomenului. Durerea era atât de puternică încât nu am putut să-mi dau seama exact unde era lovitura.


~Flashback~

- Hinata! Unde eÅŸti?
- La Timm acasă, vorbea cu mama lui. De ce?
Vocea lui era tristă, încerca să mă consoleze, dar nu înţelegeam ce s-a întâmplat. Îşi cerea întruna scuze fără să-mi spună despre ce era vorba. Apoi fără a respira a spus acele cuvinte pe care nu mintea mea nu dorea să le asculte.
- Timm, tocmai a…
Am scăpat ştiind despre ce e vorba, atunci am înţeles. Eşarfa, sărutul, cuvintele, ştia că asta se va întâmpla şi totuşi a continuat să meargă înainte chiar dacă viaţa lui era pusă în pericol. Mama lui a încercat să afle, dar nu puteam să-i spun nimic, aşa că a ridicat telefonul întrebând ce s-a întâmplat. Femeia era mai distrusă, dar a făcut tot ce a putut să ascundă asta faţă de mine. Îmi spunea că totul va fi bine, şi că ne va proteja, că va fi mereu lângă noi pentru că ne iubeşte. Aşa este, ne iubeşte, mereu a spus că mama lui este tot ce i-a mai rămas, iar eu îngerul care a venit pentru el aici. Dacă eu sunt îngerul atunci de ce nu mi-am făcut datoria pentru al salva? Trebuia să insist să merg cu el, trebuia să fiu acolo, alături de el.

~End flashback~


O lumină puternică mă orbea, apoi l-am văzut, era acolo, zâmbea. Ochii lui căpriu erau plini de fericire, chipul uşor palid îi radia de iubire, părul blond şi răvăşit strălucea precum diamantele. Mâna lui îmi mângâia obrazul cerându-mi să plec. Îmi spunea că locul meu nu este lângă el, că trebuie să trăiesc pentru noi.
- Te iubesc Timm.
Lumina se estompa uşor, iar el se ridica uşor, ajungând doar o umbră neagră undeva departe, prea departe să ajung la el.