Ultima picătură de sânge [ Nya & Metal ]

[Me�al.]

Mulţumim pentru comentarii, Ang, Zuza, ultimate wulf, Theo ! Vă mai aşteptăm părerile.
Lectură plăcută !

Capitolul 5
Nikolas P.O.V

După ceva timp, m-am restras în camera mea, dorindu-mi puţină linişte şi pace. M-am trântit pe patul cu aşternut alb, fără să mă schimb sau să aprind lumina. Eram singur cu gândurile mele şi doream să rămân aşa ceva timp. Îmi era puţin somn din cauza micii donaţii pe care am făcut-o, dar, sincer să fiu, nu mă deranja că am încercat – şi probabil am reuşit – să ajut pe cineva.
Am auzit câteva bătăi în uşă şi mi-am pus perna pe cap, vrând să le ignor. Totuşi, uşa s-a deschis, iar respectiva persoană a intrat înăuntru. Eram aproape sigur că era Caleb, aşa că mi-am permis să urlu cât am putut de tare:
- Ieşi naibii afară de aici, Caleb !
Apoi, mi-am luat perna de pe faţă, privind persoana din faţa mea. Îmi dorisem să văd faţa şocată, probabil, a lui Caleb. În schimb, mi-a fost dat să o văd pe Reen, privindu-mă cu ochii mari şi cu mâna tremurândă. Cum puteam să îndulcesc acum lucrurile ? Ei, speram să fie puţin înţelegătoare.
- Scuză-mă, ştii, credeam că era Caleb.
- Ştiu, mi-am dat seama, a zis amuzată.
Apoi, fără să mai spună ceva în plus, s-a apropiat de pat şi am întrebat-o ce s-a întâmplat. Caleb şi Aislin. Exact cum mă aşteptam aşa că am râs şi am privit-o. Ea mi-a zâmbit şi mi-a cerut un tricou. I-am aruncat unul, fără să mă ridic din pat şi mi-am pus din nou perna pe faţă pentru ca să nu par ultimul pervers existent. Deşi, aş fi vrut să văd cum se schimba. O parte a minţii mele urla că voia să vadă ce se întâmpla în cameră, dar partea raţională spunea să nu îndrăznesc. Pentru prima dată, am fost raţional. Incredibil. S-a aşezat lângă mine şi şi-a pus capul pe pieptul meu. Îi puteam simţi parfumul uşor amărui şi mirosul de lavandă ce o învăluia. Îmi plăcea lavanda şi, când eram mic, obişnuiam să pun peste tot lumânări parfumate cu aromă de lavandă. Probabil că acesta era principalul minus când locuiai cu părinţii şi trei surori. În fine, era o parte a vieţii mele ce nu doream să o dezgrop. În câteva minute, mirosul lui Reen şi oboseala de peste zi m-au terminat.

Razele soarelui au luminat peretele pe care era pus patul, iar una mi-a atins faţa, făcându-mă să mă trezesc brusc. Soarele nu-mi plăcuse niciodată şi, fiind vampir, era oarecum logic. M-am uitat în dreapta mea unde, precum o pisicuţă, Reen dormea. Am stat să o privesc puţin timp şi am ajuns la concluzia că era precum un îngeraş. Atât de drăguţă. M-am uitat înspre ceas. Era nouă jumătate şi era duminică. Aşa că am hotărât să fac un duş şi după aceea să o trezesc pe Reen. Nu-mi doream să-mi iau o înjurătură atât de devreme. Mi-am întins muşchii şi am căscat, deplasându-mă lent spre baie. Am sesizat că dragul meu Caleb nu a venit în cameră astă noapte, aşa că m-am gândit la ceva pervers cu iubita lui. Categoric aveam să-l chestionez puţin când îl voi întâlni. Am deschis uşa băii şi m-am strecurat înăuntru, privind faianţa albastră şi mi-am dat drumul la apă. Sub jetul cald am început să mă relaxez, destinzându-mi muşchii încordaţi.
După jumătate de oră, am ieşit din baie cu un prosop alb înfăşurat în jurul taliei. M-am uitat înspre Reen care, spre surprinderea mea, stătea în fund, sprijinită de tăblia patului. Părul îi era ciufulit, iar privirea adormită mă fixa. Acel moment începea să fie destul de stânjenitor, încât, pentru schimba atmosfera, am spus :
- Hei, neaţa. Astăzi ieşim la o plimbare prin pădure ?
Pădurea era unul din locurile favorite ale vampirilor pentru plimbare – şi, implicit, şi al meu. Mi-era frică ca, nu cumva, să mă refuze, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Pur şi simplu a rămas şi mi-a privit abdomenul. În acel moment am realizat că ar fi fost necesar să-mi pun rapid un tricou. Aşa că am început să alerg rapid înspre dulap şi am scos un tricou turcoaz pe care l-am îmbrăcat. Probabil că arătam destul de stupid cu prosopul acela pe mine, dar mi-am îndreptat privirea spre Reen. Aceasta a zâmbit stânjenită.
- Păi, da, sigur că aş vrea, s-a bâlbâit ea.
- Atunci, ce ar fii să te duci şi să faci un duş ?
A aprobat şi s-a ridicat adormită din pat. Tricoul pe care i-l dădusem era destul de lung şi îi ajungea până la genunchi. Totuşi, am putut să-i admir picioarele până când a intrat în baie, închizând uşa după ea. Mi-am tras rapid blugii negri pe mine şi mi-am pus o pereche de skateri turcoaz de la Fallen. Apoi, m-am sprijinit de perete, privind pe geam. Brusc, mi-am amintit de sărutul – sălbatic, aş putea spune – din ziua precedentă. Oare formam un cuplu ? Nici măcar nu ştiam, iar acest lucru era destul de amuzant. Trebuia să preiau iniţiativa în vreun fel.
Reen a ieşit din baie destul de rapid, îmbrăcată în aceleaşi haine cu care venise ieri: un tricou de un alb spălăcit şi o pereche de jeanşi decoloraţi. Mi-a spus că avea să se schimbe şi să ne întâlnim într-un sfert de oră în faţa pădurii. Apoi, fără să-i mai spun ceva, a zbughit-o afară din camera mea, făcându-mi cu mâna. Uneori chiar mă întrebam câtă energie putea să aibă.
Când ieşeam din cameră şi intram în sufragerie, m-am pomenit cu Caleb în faţa mea. Era foarte zâmbitor, deşi avea nişte cearcăne mari şi vinete sub ochi. Pe obrazul stâng avea un semn roşu, de la rujul lui Aislin. Şi atunci am afişat un zâmbet uriaş, cu subînţeles, iar Caleb a şoptit un „aoleu”, ştiind ce aveam să spun. Reacţia sa m-a amuzat şi mai mult, aşa că am dorit nespus să-l tachinez.
- Ia spune, măi perversule, ce aţi făcut ? Puţine pupăceli, săruturi sau nişte sex ? Haide, ştiu că aţi făcut vreo nebunie căci Reen a dormit cu mine-n pat astă seară din cauza perversităţilor voastre, am comentat vrând să par supărat.
- A fost chemarea naturii ! Şi-n plus, de când n-am voie să fac eu sex, fără acordul tău ?
- Adică admiţi că ai făcut sex ! Bravo, ai dezvirginat săraca fată, am spus râzând.
- Totuşi, haide să revenim la tine şi Reen. Tocmai m-am întâlnit cu ea şi zicea că a dormit perfect astă noapte şi că acum se grăbea să ajungă la intrarea în pădure.
- Oh, nu ! Întâlnirea. Scuze Caleb, pa ! Am urlat şi am început să alerg.
L-am auzit urlându-mi succes şi i-am făcut semn din mână în loc să-i mai mulţumesc. Alergam pe holurile largi, atrăgând privirile curioase ale tuturor elevilor. Aproape nimeni nu mă văzuse grănându-mă undeva şi, probabil, acela era motivul uriaş de uimire. După cinci minute am ajuns în faţa pădurii unde Reen ajunsese deja. Am înjurat încet şi m-am scuzat, spunându-i că mă conversasem puţin cam mult cu Caleb. A râs amuzată, ştiind deja povestea lui de dragoste ce, probabil, avea să ajungă mare bârfă în şcoală. Într-un final, am pornit printre copacii falnici, pe poteca pietruită, continuând să vorbim despre mica aventură a lui Caleb. Totuşi, ştiam că ceva ne măcina pe amândoi şi bănuiam că era acelaşi lucru pentru amândoi. Aşa că, ştiind că trebuia să fac ceva, am abordat subiectul.
- Ştii, în legătură cu ce s-a întâmplat ieri… sărutul…
- Oh, nu, m-a întrerupt. Ştiam că nu ţi-a plăcut ! Aveam o certitudine că îmi voi pierde unul dintre cei mai buni prieteni.
Am rămas uimit de faptul că a fost atât de îngrijorată că m-ar fi putut pierde. Nu-mi venea să cred că Reen ar fi putut ţine aşa mult la mine. Sincer să fiu, credeam că mă sărutase ieri pentru că dorise să-mi dovedească că mă poate avea oricând, nu că era un gest făcut din inimă. Însă, nu eram sută la sută sigur de acest lucru.
- Deci, ieri nu m-ai sărutat pentru a-mi dovedi că mă poţi avea oricând?
S-a uitat la mine uimită.
- Nu. Să nu-mi spui că erai de părere că te-am sărutat doar pentru a-ţi dovedi chestia aia. Iniţial, asta am vrut, dar, după aceea mi-am dat seama cât de mult te plac.
- Suntem un cuplu, atunci.
M-a privit uimită şi ne-am încolăcit strâns degetele, continuându-ne plimbarea. Ajunsesem în zona mai puţin circulată de către vampiri fiindcă se afla foarte aproape de cea pe unde îşi petreceau timpul oamenii. Printre firele de iarbă şi frunzele căzute, am văzut un trup. Era de băieţel şi acesta nu părea să fie foarte matur. I-am întors trupul cu faţa înspre mine pentru a-i vedea chipul. Atunci când l-a văzut, Reen a îngheţat.
- Seamănă cu cel din care te-ai hrănit ?
A aprobat tăcută, iar eu i-am luat pulsul. Abia mai respira. Reen a sugerat să-l ducem în campus. Am oftat şi am dat cu piciorul în pământ, înjurând.
- Fir-ar să fie ! Întâi sângele nostru e otrăvit, apoi copilul ăsta ! Ce naiba ! Am urlat nervos.