[romance / comedy] Pasii spre inima inima ta

[hiimera]

Ok dragii mei, revin in forma cu un nou fic, pe restul le-am sters. Deci am idei bune pentru acest nou fic, chiar o sa combin ceva nou. Stati calmi, nu o sa aveti de aface cu politisti din nou, va promit asta. :))
Am scris mai mult decat credeam la primul cap. , chiar nu am asteptam la acest lucru, mai ales din partea mea. Daca eu scriu primul capitol lung, e clar ca am sa ma tin de pov. si asta inseamna ca am idei bune pentru el. :X
Nu am ami scris genul dar il scriu aici: Romance, Comedy.
Am greseli sigur, dar m-am corectat odata, insa Wordul asta al meu 2010 s-a obisnuit sa ma corecteze gresit, tot din cauza mea. Deci se poate sa fie cate o eroare pe ici pi colo. :D
Don't fear, im here. :))

Am sa il mai corectez eu odata, promit. ;)
So enjoy. Am gasit si o img perfecta cu pers ale mele.Adica cu Shizuki si cu viitorul ei preten :> :)).
Si da stiu mereu cand incep primul capitol, nu iese asa de bun.

* http://honey-san.deviantart.com/gallery/#/d14uqcq *

Capitolu 1

“Nu te mai vreu ! Vreu sa dispari din faţa mea !”
Inca unul s-a dus, la fel ca ceilalti “ex-boyfriends” ai mei.
Pff, americanii, nici un baiat de aici nu-ti poate oferi putina iubire, macar un sarut, o mangaiere. Nu, totul se rezuma la aspectul exterior, la fund si sani. In rest sentimentele sunt pe ultimul loc, ingropate bine de tot in nisip intr-un cufar negru.
Stateam intinsa pe pat, acoperita pana la cap si ma uitam in jur si puteam sa simt caldura soarelui ce strapungea perdeaua mov, transparenta. Plangeam, suspinam pentru ce ? Pentru un tampit, pentru un nimeni care nu invatase nici acum sa respecte cum se cuvine o domnisoara.
Imediat ce-mi dadu-se papuci, am putut sa-l observ cum s-a dus la o alta fata si a si apucat-o de talie si a sarutat-o, insa nu cu dragoste si pasiune, ci cu badjocora, mai mult din placerea de a-si potolii hormonii.
Era un nimeni si pentru acel nimeni aveam sa-mi dau si viata, de cand m-am mutat in America in California, am avut parte numai de baieti care nu stiu sa iubeasca, care ne folosesc ca pe o jucarie si fac ce vor din noi.
Pot spune ca m-am saturat de-a binele de acesti presupusi “American Boys”, pot sa fie si din Rai adusi insa nu ma prea fascineaza, am cazut de cinci ori in plasa lor.
Toata vacanta de vara am suspinat si am tanjit dupa adevarata dragoste. Insa nimeni nu a putut sa mi-o ofere cu adevarat.
Gata, vacanta este istorie, a inceput scoala si aveam de aface din nou cu noi colegii, care cu siguranta au sa ma considere o ciudata chinezoaica venita tocmai din indepartata Asie.
Insa toti se inselau, nimeni nu a indraznit sa ma cunoasca cu adevarat, nici macar nu m-au bagat in seama. Si nu sunt o chinezoaica ci sunt o asiatica si sunt din Japonia, iar numele meu este...
- Shizuki, pregatestete caci nu mai ai decat doua minute pana cand ajunge autobuzul liceului sa te duca, ma striga tata de jos.
- Vin ! ii raspund eu strigand de sus in timp ce ma ridic din pat si imi sterg ochii inlacrimati. Da, ma cheama Shizuki, poate vi se pare ciudat, dar mie una imi place acest nume.
Ma duc spre baie unde imi fac un dus rapid, iar apoi ma imbrac fulgertor intr-o pereche de blugii albastrii cu cativa dragoni imprimatii pe ei, un tricou roz deschis cu cateva dungi negre ca si de tigru, o vesta albastra cu gluga si in picioare niste adidasi cu albastru si roz pe ei.
Parul meu albastru si lung mi-l prind in doua codite impletite si mi le las atarnate in faţa, cam ciudat nu, ca cineva sa aiba parul albastru, insa al meu nu era vopsit ci era natural. Imi mai pun cateva bratari mai finute la mana din argint si plec pe usa din camera si cobor in graba scarile.
Intru in restaurantul lui tata si il sarut pe obraz, ii fac cu ochiul si apoi ies , lasand in urma mii de priviri dezamagite ale tinerilor baieti care se atinteau asupra-mi.
Ma opresc pe trotoar si astept sa vina autobuzul, ma uit la ceas si era trecut de ora normala, iar cand ma uit in dreapta observ autobuzul cum pleaca cu ceilalti elevi.
Am inceput sa alerg insa nu ca sa-l prind, ci ca sa ajung la timp la ore, era si prima mea zi de liceu, in acest oras asa ca trebuia sa fac o impresie buna. Norocul meu era ca de data aceasta nu trebuia sa purtam uniforma, deja ma saturasem de vechiul regulament din orasul meu natal, Kyoto in care toti trebuia sa purtam uniforme.
Aia chiar nu-si dadeau seama ca baietii se uitau numai la fundul nostru, pe langa asta unii aveau tendinta chiar sa ni le ridice. Mie nimeni nu reusea sa-mi ridice fusta, caci aveam o reputatie de invidiat, eram cea mai buna cand venea vorba de bataie si cu usurinta ii bateam pe toti baieti, atunci cand le neglijau pe fete.

**

Dupa ceteva minute bune de alergat, am ajuns si eu in faţa liceului si am ramas profund uimita la cati copii misunau la intrare, iar parintii ii lasau cu masina si le faceu cu mana , urandu-le success. De parca eram la gradinita, in fine, tata nu prea a putut fiindca avea prea multa treaba la restaurant.
Iar eu daca tot incepeam scoala din nou si acum nu mai aveam patru ani ca tata sa vina si sa ma tina de mana, trebuia sa merg de una singura, era regula, cateodata se intampla ca tata sa ma duca sau sa ma aduca acasa cu masina lui, insa nu des, mai rar asa.
Am tras aer in piept, inima imi batea de emotii si speram din tot sufletul ca de data aceasta sa nu imi mai fac o reputatie proasta, ci una mai buna. Mereu se intampla ca la fiecare scoala pe care o schimbasem, aveam de aface cu copii rai si nerespectosi, care radeu de mine.
Insa aveam sa schimb acest lucru. Am intrat increzatoare pe poarta si m-am uitat in jur, imi cautam colegii din clasa. Se parea ca multi tineau in mana o foaie sau o pancarda pe care scria clasa in care se aflu, insa eu ma uitam ca proasta la toti caci nici eu nu stiam in ce clasa ma aflam si cu siguranta nu avea sa vina un print si sa-mi spuna unde imi este locul.
Eram ironica de felul meu, insa nu am incetat din cautare. Multe priviri se atinteau asupra mea, nu stiam de ce dar simteam ca eram urmarita mai din aprofunzime de cineva, insa nu am cuteza sa imi intorc privirea si am continuat sa merg. Cand m-am vazut singura prin curtea scolii, am intrat si eu repede in campus si am cautat biroul directorului, sau cel putin cancelaria ca sa ma pot si eu orienta spre clasa mea.
Dupa cateva cautari, in care am esuat tragic in a gasii biroul directorului mi-am adus aminte care era numarul clase, eram in a noua E.
Am alergat eu in sus pe scari pana la etajul unu si intr-un sfarsit am gasit clasa. Am intrat pe usa ca o maniaca, disperata ca nu cumva sa intarzii chiar in prima zi si toti cand m-au vazut au inceput sa rada de mine, de parca eram vreun clovn sau ceva anume.
Mi-am cerut scuze de la profesor si am pasit in clasa zambind, macar atat puteam face dupa cate mi s-au intamplat.
Profesorul, care dupa cum se parea era chiar dirigintele nostru, m-a poftit sa iau loc in banca undeva prin al doilea rand in a doua banca, nu eram nici aproape dar nici departe, dar de fapt eram foarte aproape.
Cand m-am asezat pe scaun si am incercat sa-mi pun ghiozdanul in banca, hopa am observat un biletel mototolit pe suprafata lucioasa a bancii mele. L-am luat si l-am deschis, iar continutul lui nu ma prea fascina.
Scria asa : “Ce sexy esti, frumoaso, nu cumva vrei sa mergi cu mine la un suc ?” si ce chestie... mai trebuia sa bifez “da” sau “nu”. Normal ca “nu”, nici nu a trebuit sa bifez, mi-am intors pur si simplu capul la baiatul care imi aruncase biletul, si se parea ca mai si radea cu cativa colegii de ai lui de mine si i-am aruncat cu un creion fix in cap. I-am zambit multumita si strengareste apoi m-am intors privirea spre profesorul din faţa mea.

**

Cand clopotelul a sunat de iesire, eu mi-am bagat pixul in ghiozdan, iar apoi m-am ridicat de pe scaun, insa am fost imediat oprita de palma care nimerise suprafata bancii mele, brusc.
Mi-am ridicat privirea in sus sa vad cine a facut acest gest, era o fata, cam impopotanata, sigur se credea deja regina scolii si nu era singura, in spatele ei erau trei fete care se parea ca erau marionetele ei.
Am oftat si apoi am parasit banca nepasatoare de ceea ce facu-se aceasta, mi se parea inutil sa ma iau in gura cu ea. Dar aceasta insistase sa se certe cu mine asa ca nu ii ajunsese doar o palma pe banca ci si nevoia de a ma trage de mana. Am respins usor palma ei cu cotul meu, lasand-o umpic uimita, la fel ca si pe ceilalti care se holbau ca la un film cu Jacky Chan.
- Ce vrei ? o intreb eu direct.
- Cum iti permiti sa arunci in iubitul meu si sa-l ranesti, incepe ea sa dramatizeze.
- Ascultama nu am avut intentia sa il ranesc si Doamne era doar un creion amarat, iar in al doilea rand mai bine ai citi acel bilet, caci el se dadea la mine, ii spun eu in timp ce imi aranjam vesta.
- Ce dragut ! Se pare ca iti place cand baietii se dau la tine, te simti si tu bagata in seama..
- Mai bine inchide-ti gura blondino, caci singura care face acest lucru esti tu.. nu vezi ca tremuri ca toti handralaii astea sa sara pe tine, cu asta i-am si inchis gura si am plecat linistita pe hol.
S-a infuriate foarte tare dupa ce i-am spus, insa nu mi-a pasat, chiar daca era ea frumoasa si slaba cat un bat, asta nu insemna ca era sefa mea. Eu am propriile mele reguli, iar in aceasta jungle nebuna eu trebuie sa-mi fiu stapana asuprami propriilor forte si sa nu las pe nimeni sa ma conduca.
Liceul acesta mi se parea destul de interesant, avea sali de clasa foarte frumoase si curate, holul nici nu se m-ai punea la discutie, totul era in stilul lor propriu in aceasta tara. Asta chiar imi placea.
Dupa inca cateva ore, venise si ora cand trebuia sa mergem la cantina si sa luam masa, ce mai cantina asa de spatioasa si mare, colcaia de elevi.
Insa dupa cate vazusem erau multe grupuri de la : cei mai super tari, pana la cei mai ciudati si tocilari.
M-am uitat in jusr sa vad daca mai este un loc liber si ca prin magie am zarit o masa goala langa geam, era linistita si am decis sa merg acolo. Dar imediat sala a inceput sa bufneasca in ras cand printesa blonda, colega mea din clasa mi-a aruncat din “greseala”, pe scurt intentionat farfuria cu spagete pe tricou.
Ce amuzant, trebuia sa rad cumva, la gluma ei proasta ? Eram nervoasa, iar aceasta nu cred ca dorea sa aiba de aface cu mine cand eram in flacari de nervii. Am inspirat aer in piept si mi-am continuat drumul spre acea masa, de unde m-am asezat si am luat gustarea de una singura.
Iar mai apoi o tanara domnisoara, cu ochelari si cu doua codite prinse in sus a venit si a inceput sa-mi vorbeasca :
- Nu o lasa sa te supere, asa face inca din generala, spune fata in timp ce-si lasa privirea in jos.
- O cunosti ?
- Da a fost in scoala cu mine si era o durere groaznica de cap, pentru toti, se credea cea mai tare si ii placea sa-si bata joc de altii, imi spune ea in timp ce ma priveste in ochii. Vrei sa stii cum o cheama ?
- A, nu, chiar nu-mi pasa.. o sa aflu eu pana la urma, dar pana atunci am de gand sa ma relaxes, spun eu in timp ce rad, provocand-o si pe noua mea amica sa rada.
- Jeniffer, pe tine ? ma intreaba ea in timp ce roseste la obraji.
- Nu ai de ce sa te rusinezi, acum suntem prietene, Shizuki..
- Waa, ce nume...
- Da, stiu ciudat, spun eu razand.
- Nu, chiar imi place, sa stii, esti cumva din Japonia ?
- Esti prima care isi da seama, altii au trebuit sa se uite in atlas ca sa vada cum arata rasa mea..., spun eu razand provocand-o si pe Jeniffer sa rada.
- Pai imi place sa citesc istoria popoarelor asiatice si am invatat multe despre cultura voastra.
- Dragut. Chiar, vrei sa luam o inghetata pe drum acasa, pe unde stai ? incep eu sa o intreb.
- Da ar fi grozav, pai stau..
Am tinut-o tot asa pana la sfarsitul orelor, am descoperit ca Jen era in clasa cu mine, eram chiar fericita ca am cunoscut-o. Parea tipul de fata care isi petrecea aproape tot timpul cu nasul in carti, purta ochelari rotunzi, avea si pistrui pe faţa, insa chiar si asa era foarte scumpa si draguta.
Dupa ce am ajuns in statia de metrou, care nu era subteran, ci era exterior, mi-am luat ramas bun de la ea.
Nu stateam departe de ea, doar cu doua stati mai incolo, am urcat si m-am sprijinit de barile de sus, ca sa nu cumva sa cad.
Nu era prea multa lume, insa chiar si asa am putut admira frumusetea orasului, plin de lumini. Era ca un vis, pacat ca nu avea prieten, ca sigur se lasa cu lucruri amoroase. Din nou ironica cu mine insumi.
Cand mi-am intors privirea in stanga, am observat ca un tanar cu parul blond si ochii albastrii, care purta o bentita pe frunte ca sa-i ridice putin parul in sus, se uita la mine si deodata mi-a zambit atunci cand m-a vazut ca nu-mi iau privirea de la el.
M-am rusinat si mi-am simtit obrajii calzi, m-am uitat din nou pe geamul din metrou ca sa nu cumva sa-i atrag prea mult atentia. Arata chiar traznet si foarte elegant, era insotit de inca cativa baieti, sigur erau prieteni cu el. Tot vorbeau ceva, puteam observa acest lucru numai tragand cu ochiul din cand in cand.
Sa apropiat de mine, simteam cum inebunesc, chiar nu aveam de gand sa-i spun ceva, mai ales ca el sa-mi spuna mie ceva, asa ca am stat dreapta si tot drumul m-am uitat pe geam. Cand metroul a oprit, acestia s-au dat jos, iar cand usile metroului s-au inchis apoi mi-am dat seama ca eu trebuia sa cobor la aceiasi statie cu ei. Baiatul acela mi-a facut cu ochiul si mi-a scos limba, apoi a inceput sa rada de mine cu prietenii lui.
- Netrebnicul, m-a facut sa-mi pierd mintile si ma m-ai si pacalit, am strigat eu tare.