Melancolia naste oneshot'uri

[Liar]

Pai, nu prea scriu oneshoturi dar ma prostesc si eu pe aici sa vad ce iese.

Lacrimile cerului, chiar si in iad

Cerul... plange, din nou.
Chiar si in aceasta zi speciala, cerul nu vrea sa se bucure pentru mine. Oare de ce? Plansul meu si in acelasi timp ura adnca in care am cazut sunt atat de grave?
Pentru o secunda am crezut ca voi fi iertata, dar am uitat ca pacatele care le-am facut nu vor fi iertate nici de Dumnezeu insusi.
Melancolie? Nu, e doar agonie, ura si pacat. Inainte de a vorbi si incercarea de a cere ajutorul care nu va fi niciodata primit, un singur lucru ma nelinisteste. Ploaia, care nu a fost iertatoare cu mine nici astazi, nici macar in ziua morii mele.
Aceasta ploaie ma nelinisteste, apa sfanta amestecata cu sangele meu murdar, devine din ce in ce mai aspru. Nu imi dau seama ce, doar cine si de ce.
Doar zece minute de agonie de suportat, pana cand imi voi atinge portile iadului.
Chinul si singuratatea mea, nimic altceva decat o farama de nimic in mainile unu diavol care, nu incearca decat sa obtina ceea ce cauta, cu orice scop, indiferent de sacrificiu.
Acum... simt... e gata. Viata mea este gata. Nu mai ramane decat sa imi fie judecata soarta. Intr-un fel agonia se termina aici si odata cu ea... si ura pe care o port. Dar, chiar si aici, in iad ploaia nu se va opri niciodata, de aceea chiar si in a doua viata, ploaia va fi pe urmele mele.
"Poate ca va fi senin, dar in inima ta va ploua... mereu. Ploaie care va dura mai mult de o eternitate. Chiar si daca mori, ploaia va veni cu tine. Ploaia nascuta din lacrimile oamenilor pe care tu i-ai omorat. Ploaia care iti va manca sufletul"

Despre altele, nu stiu ce sa zic. Nu voi trece prea des pe aici. Doar cand e vorba de malancolie.