30-05-2009, 12:24 AM
Am facut un nou fic,pentru ca la celalalt nu stiu de ce dar nu mai pot posta deloc:((
La inceput s-ar putea sa nu fie prea interesant,pentru ca este o poveste mai complicata..Dar va asigur ca defapt este o idee interesanta:)
Capitolul 1-Ziua in care totul s-a schimbat...
Vantul sufla usor.Razele soarelui luminau linistitor.Ciripitul pasarilor se auzea,creand un fel de simfonie.Satul Hokona era cuprins parca de o vraja.Nici un om nu era afara,desi era o zi foarte frumoasa.Singura persoana care se vedea era o tanara fata,cu parul lung si negru.Il lasa sa atarne salbatic pe umerii ei gingasi.Ochii ei erau albastrii,precum cerul.Pielea ei era alba,alba ca zapada.Era imbracata cu o rochie verde,iar pe cap avea o palarie de aceeasi culoare.Statea langa un copac,intinsa pe spate,privind cerul.Parea sa se bucure de cantecul pasarilor,dar in adancul ochilor ei se putea citi singuratatea.Dupa inca cateva minute,se ridica si pleca.Dar nici ea nu stia unde se ducea.Era singura,in adevaratul sens al cuvantului...
In drumul ei a trecut pe langa un teren de basket.Acolo,cativa baieti se jucau cu mingea.Unul dintre ei s-a indreptat spre ea,vazand ca ceva nu este in regula.Cum el era mai vorbaret a incercat sa scoata cateva cuvinte din gura fetei:
-Buna,eu ma numesc Ray.Dar tu?
-E-eu...ma numesc Felicia...
-Este un nume foarte frumos,Felicia. spuse Ray,zambind usor catre fata.
Ray era un baiat destul de inalt,cu parul saten si ochii caprui.El mai era si foarte convingator,din fire.Asa ca a convins-o pe Felicia sa se indrepte spre un parc din apropiere pentru a mai discuta putin.Ea a acceptat propunerea cu mare bucurie,se simtea in sfarsit mult mai bine.
O data ajunsi in parc s-au asezat la umbra unui cires si au inceput sa pivesteasca.Felicia a inceput sa povesteasca cate ceva despre ea.
-Cand aveam cinci ani,eu si parintii mei am plecat pentru a ne gasi o noua casa.Imi aduc aminte ca nu mai puteam sa stam unde stateam,nu stiu de ce.Era foarte mica pe atunci.In drumul nostru spre orasul Hokona eu m-am pierdut.Parintii mei m-au cautat,dar nu m-au gasit.Am umbalt prin padure,cautandu-mi parintii.Dar in schimb m-am intalnit cu altcineva.
-Cu cine? spuse Ray,furat de povestea Feliciei.
-Cu o batrana pe nume Hayo.Ea m-a crescut si m-a invatat tot ceea ce stiu.Imi aduc aminte ca ea era o persoana foarte speciala.Avea o gramada de amulete,si spunea ca fiecae are cate o anumite putere.Cand am implinit 14 ani m-a pus sa aleg una dintre amulete.Erau cinci.Prima era de culoarea albastra,era in forma de cerc.Avea pe ea cateva puncte de o culoare mai inchisa.A doua era de culoarea nearga.Era in forma de aripi de liliac.A treia era galbena,in foarma de soare.A patra era rosie,in forma de inima.Iar a cincea era alba,in forma de aripi de porumbel.
-Pe care ai ales-o?
-Pe cea de a cincea.Iar Hayo mi-a dat-o.A spus ca am ceva foarte special in mine,si ca sunt o persoanafoarte norocoasa.Cand am intrebat-o de ce nu mi-a raspuns.A spus ca voi afla la momentul potrivit.Mai tarziu,peste cativa ani ea a murit.Am ramas singura,Nu cunosteam pe nimeni,asa ca am venit aici,in satul Hokona.Mi-am luat o casa mica,unde locuiesc acum si am ramas aici...
-ce poveste interesanta!Pai,in comparatie cu tine eu nu am nimic special.Parintii mei sunt ingineri,iar eu sunt capitanul echipei de bascket.Sti...de cand te-am vazut mi-am dat seama ca esti o persoana speciala.Ai o lumina magica in privire.
-Multumesc... spuse Felicia zambind usor catre Ray.
Au realizatca deja soarele se pregatea sa apuna.Cerul avea o culoare portocalie foarte frumoasa.Iar linistea tipica satului facea o dupamiaza de vis.Ray a condus-o pe Felicia acasa.Amandoi erau fericiti,din motive diferite.Ray era fericit pentru ca isi gasise o noua prietena,o prietena foarte speciala.Iar Felicia era fericita pentru ca,in sfarsit numai era singura...
asta e:P sa-mi spuneti cum e,sper sa va placa.Am mai spus,primele capitole vor fi mai lipsite de actiune,dar va promit ca este un fic bun:D
La inceput s-ar putea sa nu fie prea interesant,pentru ca este o poveste mai complicata..Dar va asigur ca defapt este o idee interesanta:)
Capitolul 1-Ziua in care totul s-a schimbat...
Vantul sufla usor.Razele soarelui luminau linistitor.Ciripitul pasarilor se auzea,creand un fel de simfonie.Satul Hokona era cuprins parca de o vraja.Nici un om nu era afara,desi era o zi foarte frumoasa.Singura persoana care se vedea era o tanara fata,cu parul lung si negru.Il lasa sa atarne salbatic pe umerii ei gingasi.Ochii ei erau albastrii,precum cerul.Pielea ei era alba,alba ca zapada.Era imbracata cu o rochie verde,iar pe cap avea o palarie de aceeasi culoare.Statea langa un copac,intinsa pe spate,privind cerul.Parea sa se bucure de cantecul pasarilor,dar in adancul ochilor ei se putea citi singuratatea.Dupa inca cateva minute,se ridica si pleca.Dar nici ea nu stia unde se ducea.Era singura,in adevaratul sens al cuvantului...
In drumul ei a trecut pe langa un teren de basket.Acolo,cativa baieti se jucau cu mingea.Unul dintre ei s-a indreptat spre ea,vazand ca ceva nu este in regula.Cum el era mai vorbaret a incercat sa scoata cateva cuvinte din gura fetei:
-Buna,eu ma numesc Ray.Dar tu?
-E-eu...ma numesc Felicia...
-Este un nume foarte frumos,Felicia. spuse Ray,zambind usor catre fata.
Ray era un baiat destul de inalt,cu parul saten si ochii caprui.El mai era si foarte convingator,din fire.Asa ca a convins-o pe Felicia sa se indrepte spre un parc din apropiere pentru a mai discuta putin.Ea a acceptat propunerea cu mare bucurie,se simtea in sfarsit mult mai bine.
O data ajunsi in parc s-au asezat la umbra unui cires si au inceput sa pivesteasca.Felicia a inceput sa povesteasca cate ceva despre ea.
-Cand aveam cinci ani,eu si parintii mei am plecat pentru a ne gasi o noua casa.Imi aduc aminte ca nu mai puteam sa stam unde stateam,nu stiu de ce.Era foarte mica pe atunci.In drumul nostru spre orasul Hokona eu m-am pierdut.Parintii mei m-au cautat,dar nu m-au gasit.Am umbalt prin padure,cautandu-mi parintii.Dar in schimb m-am intalnit cu altcineva.
-Cu cine? spuse Ray,furat de povestea Feliciei.
-Cu o batrana pe nume Hayo.Ea m-a crescut si m-a invatat tot ceea ce stiu.Imi aduc aminte ca ea era o persoana foarte speciala.Avea o gramada de amulete,si spunea ca fiecae are cate o anumite putere.Cand am implinit 14 ani m-a pus sa aleg una dintre amulete.Erau cinci.Prima era de culoarea albastra,era in forma de cerc.Avea pe ea cateva puncte de o culoare mai inchisa.A doua era de culoarea nearga.Era in forma de aripi de liliac.A treia era galbena,in foarma de soare.A patra era rosie,in forma de inima.Iar a cincea era alba,in forma de aripi de porumbel.
-Pe care ai ales-o?
-Pe cea de a cincea.Iar Hayo mi-a dat-o.A spus ca am ceva foarte special in mine,si ca sunt o persoanafoarte norocoasa.Cand am intrebat-o de ce nu mi-a raspuns.A spus ca voi afla la momentul potrivit.Mai tarziu,peste cativa ani ea a murit.Am ramas singura,Nu cunosteam pe nimeni,asa ca am venit aici,in satul Hokona.Mi-am luat o casa mica,unde locuiesc acum si am ramas aici...
-ce poveste interesanta!Pai,in comparatie cu tine eu nu am nimic special.Parintii mei sunt ingineri,iar eu sunt capitanul echipei de bascket.Sti...de cand te-am vazut mi-am dat seama ca esti o persoana speciala.Ai o lumina magica in privire.
-Multumesc... spuse Felicia zambind usor catre Ray.
Au realizatca deja soarele se pregatea sa apuna.Cerul avea o culoare portocalie foarte frumoasa.Iar linistea tipica satului facea o dupamiaza de vis.Ray a condus-o pe Felicia acasa.Amandoi erau fericiti,din motive diferite.Ray era fericit pentru ca isi gasise o noua prietena,o prietena foarte speciala.Iar Felicia era fericita pentru ca,in sfarsit numai era singura...
asta e:P sa-mi spuneti cum e,sper sa va placa.Am mai spus,primele capitole vor fi mai lipsite de actiune,dar va promit ca este un fic bun:D