Povestea incepe acum !

[Anuţ]

Ei bine ... am venit si cu nextul ... :P stiu ca si capitolul asta e scurt ... dar trebuie sa invat pt. un test afurisit ~x(





Cap. 13 : O ea ...


Oare de cat timp stau aici ? Nici eu nu mai tin socoteala. Mi se pare ca au trecut zile intregi , dar defapt cred ca in realitate au fost doar cateva ore. Acum cateva minute nu m-as fi gandit ca asta ar fi o problema , dar acum cred ca nu otrava ma va omori , ci setea de apa ! Nu stiu ce sa fac. E prima oara in viata mea cand ma simt atat de neajutorata. Nu stiu cum ar trebui sa actionez , nu stiu cand si de ce. Imi dau seama ca nu are rost sa astept ajutoare si cu atat mai putin mila rapitorilor , deci numai eu pot face ceva pentru a iesi de aici ... " Dar ce ? " Asta era intrebarea de baza. Imi plimb pentru a mia oara privirea prin incapere cu speranta de a gasi ceva ce m-ar putea ajuta , dar din nou imi ieseu in ochi aceleasi obiecte banale : o masa pe care se aflau carti de joc si cateva pahare goale , un sertar cu cateva caiete si CD-uri , iar intr-un colt se aflau cateva cearsafuri prafuite. Examinand cu atentie locul ... Mi-am dat seama ! Puteam folosi acele pahare , insa trebuia sa ajung pana la masa , care era la cativa centimetri departare de mine , deci nu aveam alta cale inafara de " miscare ". Trebuia sa ajung macar cu picioarele pana la masa si sa o zgudui , astfel incat paharele sa cada jos. Ei bine mi-am facut schita in minte , acum nu mai trebuia decat sa pun planul in aplicare. Din moment ce nu imi simt corpul , va trebui sa incerc sa execut miscarile doar din amintiri , deci ... va fi greu. Niciodata nu am fost buna la coordonare , dar ce naiba , doar e corpul meu ! Imi iau curajul in dinti si ma straduiesc sa imi indrept piciorul , dar fara de folos. Incerc din nou , iar si iar ... insa nimic. Eram neputincioasa , nu aveam nici un drept asupra corpului meu , deci nu ii pot da vreo comanda cu mintea. Trebuie sa existe si alta cale ...

~

- Esti nebun ?! Ia-o mai usor la curbele astea , Sas`ke ... Sau nu-ti prieste viata ?

- Nici nu ai idee cat de mult , Naruto !

- " Da " , nu mai spune. Totusi unde vrei sa mergi ?

- " Sa mergem " ... Fii atent caci nu repet a 2-a oara cap-patrat. Am avut un accident in dimineata asta ...

- Lasa-ma sa ghicesc : Te-a afectat mintal rau , nu ? Si acum tre` sa mergi la psiho ... Am dreptate , yee !

- Dobitocule , tu tii neaparat sa ramai fara cap ? Asculta-ma ... e serios ! Accidentul a fost produs de o fata ...

- Te-ai indragostit de ea ?!

- Taci , fraiere si asculta ! Cand eram in spital , inainte de externare , am vizitat-o. Numele ei e Haruno Sa ...

- Sakura ! Ea e autoarea accidentului ? !

- O cunosti ?

- E agent la sediu , defapt e cel mai bun agent. Neji o coordona.

- Stii unde locuieste ?

- Probabil la hotelul din centru , momentan. Neji e generos cu ea , dupa fiecare misiune o cazeaza in cele mai bune locuri.


Fara sa aud ultimul cuvant al blondului , intorc masina chiar in mijlocul soselei si ma indrept cu viteza spre locul indicat mai devreme de Naruto. Trebuie neaparat sa o vad , sa-i vorbesc ... Sa-i explic. Nu stiu de ce , dar simt nevoia sa o revad , in fiecare secunda. Poate e o atractie fizica fireasca , sau doar curiozitate ... Voi afla asta in timp , acum ma intereseaza doar prezenta ei.