Trandafirul albastru

[Hope:)]

La sfaturile unei prietene de-ale mele foarte intelepte, atunci cand am fost ,,la rascruce de vanturi", am profitat de asta, de inspiratie si am scris ceva. Nu stiu cat de bune sunt, de aceea le pun aici, ca sa vad si parerile altora. Vreau sa va anunt ca primeia nu i-am dat nume. Poate ma ajutati voi... Sper sa le intelegeti, deoarece, chiar si eu abia le-am descifrat...

Nu mai lupt contra curentului. Nu mai pot. Gata. Totul s-a terminat.Niciodata nu voi putea invinge acest curent invincibil. Apa ma acopera intr-o fractiune de secunda. Nu pot respira. Imi invadeaza toata gura, scurgandu-se inceeet spre interior. Ma las purtata de val... Asta e, a castigat. Incetul cu incetul imi pierd constiinta si devin una cu apa. Ma stapaneste complet. Sunt complet o alta persoana. Nu stiu daca e bine sau rau ceea ce am facut, dar... cred ca sunt multumita. Ma schimb radical, deci voi soca. Cu alte cuvinte, sunt fericita. Sunt o noua EU.

Abis

Ti-ai imaginat vreodata cum ar fi daca, o singura si simpla veste sa-ti schimbe total viitorul? Sa nu stii pe unde s-o apuci... Sa te pierzi prin labirintul incarligat... Sa incerci sa lupti, totusi...sa pierzi lupta.
Eu traiesc asta pe pielea mea. Inainte, cand ma uitam spre viitor, vedeam numai stele...stralucitoare. Stiam ca se putea intampla asta, dar numai cu ajutorul unei persoane. Fara ea, totul se destrama ca un sirag de perle argintii...
Acum, cand privesc in fata, cand incerc sa descifrez acele coduri incrucisate, nu vad decat un abis intunecat si o usa alba care nu vrea sa se deschida. Trag de ea cu putere, insa...parca o tine cineva...Mai mult de cateva centrimetri nu o pot deschide. Totusi, e de-ajuns. E deajuns sa vad acea persoana draga mie, care nu vrea sa-mi deschida. Spre mirarea mea, pune fericirea ei, mai presus de a mea.
Si asa plutesc in abisul meu intunecat si fara fund...O usoara adiere imi mangaie parul, iar eu...Traiesc. Respir. Viisez.


Sper sa va placa...