27-11-2010, 03:13 AM
O lauda asa imensa ca a ta merita o rasplata pe masura ;) ... eu nu stiu alt mod inafara de next :D [ si app.... eu nu recitesc nici un capitol =)) si ti-o spun cu toata sinceritatea mea.... ideile vin pur si simplu . cred ca e un dar =)) ...avand in vedere faptul ca scriu poezii si particip la olimpiade la romana de cand ma stiu :) ]
Cap. 4 : Linistea dinaintea furtunii
Aerul proaspat si parfumat imi inunda narile. Pot simti oxigenul cum imi imbata corpul cu energie si fericire. Dimineata imi ofera linistea si cel mai bun prilej pentru a ma relaxa. Ma ridic lenes de pe pat si adopt o pozitie mai dreapta si corecta pentru a-mi dezmorta oasele. Involuntar imi dau jos hainele ponosite , si imi dezmierd parul , lasandu-l sa alunece pe umerii mei goi. Intru in cabina de dus , unde imi incalzesc trupul cu ajutorul picaturilor de apa ce se revarsau iar si iar pe corpul meu. Stau destul de putin in acel loc umed , dar indeajuns de mult pentru a-mi elibera corpul de greutatea retinuta de pori. Nu ma mai obosesc cu prosoape sau uscator de par. Prefer sa-mi las corpul infasurat de straturile subtiri de apa , peste care arunc niste haine cu marimi mai mari decat cele purtate de mine in general. Ma las usor pe spate in pat si citesc mai atenta decat in ziua precedenta , tot ce se afla in plic. Acum constientizez si eu continutul , dar nu mi-e atat de mare mirarea. Imi atintesc ochii pe ceas si observ ca e ora 4. Ei bine daca nu ma grabesc voi incepe cu stangul relatia "angajat" - sef , cu Uchiha. De obicei sunt punctuala dar astazi prefer sa intarzii chiar si intentionat. Ma ridic si merg lenesa spre oglinda. Eram uda , iar hainele se mulau usor pe corpul meu , evidentiindu-l. Imi arunc nepasatoare niste lucruri prin geanta si cobor in fata hotelului cu 30 minute mai devreme. Ma asez intr-un colt de pe o treapta a scarilor imense si privesc spre parcare. Dupa vre-o cateva minute vad masina si ma indrept spre ea. Cand ajung in dreptul ei vreau sa-l salut pe Yuro , si mare imi e mirarea cand zaresc pe altcineva in locul lui. Pana aici mi-a fost ! Ca Uchiha l-a inlocuit pe Neji nu ma intereseaza in mod special ... dar cand imi schimba soferul de-o viata , atunci e razboi ! Ma urc numaidecat in masina si " ii poruncesc " , in adevaratul sens al cuvantului , soferului sa accelereze. Ajung la sediu in cel mai scurt timp posibil si intru val - vartej in cladire. Ma indrept spre birou dar ... supriza. Si ala e mutat. Cate poate schimba un om intr-o zi ?! Incep sa tip ca descreierata pe holuri " Uchiha !!! " , asteptand parca chiar sa-mi raspunda. In urma cautarilor mele am nimerit in cele din urma sala potrivita.
-Uchiha !!! Cum naiba iti permiti sa-mi inlocuiesti soferul fara acordul meu ?
-Nu credeam ca va ridica atatea probleme. Sincer sa fiu credeam ca esti un agent in adevaratul sens al cuvantului. Stii ca nu ai voie sa te atasezi emotional de persoanele care sunt in slujba ta si ...
-Scuteste-ma tu pe mine cu disurcursurile tale ! Cu cine crezi ca vorbesti aici ? Te fac una cu pamantul daca nu il aduci inapoi pe Yuro ! Ce alegi ?
-Care era prima varinta ? ...
Pana aici i-a mers. Tipul asta a trecut de mult granita limitelor mele. Ma napustesc asupra lui vrand sa-l atac , dar nenorocitul contraataca. Se pare ca impactul m-a izbit in perete. Dar cum e posibil ? Ce monstru mai e si asta ? Cat poate indura oare daca la o asemenea lovitura de-amea abea daca reactioneaza.Nu imi pot explica. Ma uit la el de-a dreptul stupefiata.
-Daca insisti ... Il aduc inapoi pe Yuro ca sofer al tau , insa cu o contidite.
-Si anume ?
-Vei indeplini toate misiunile cu grad de contributie in urcare la diferenta de 5.
-Hmm ... prea bine. Doi iepuri dintr-o lovitura. Tu nu faci altceva decat sa ma ajuti sa-mi indeplinesc scopul.
-Nu-ti sunt dusman pentru a te impiedica. Chiar dimpotriva. Fac ce este bine pentru tine si pentru toata lumea.
-Iti dai seama ce Sfant o-i fi tu ...
-Mdeah ... nu astept laude. Vreau doar sa-ti faci datoria.
-Asta fac mereu.
-Sa speram ...
-Acum ma vei trimite in misiune ?
-Da !
Fara a saluta am plecat. Mi-am luat echipamentul si am pornit spre destinatie. Nu era prea departe , iar misiunea era prea usoara. Trebuie sa fur niste copii ale unor fise cu ce naiba au in ele. Drumul a fost plictisitor. Cand am ajuns in fata cladirii masina s-a oprit brusc. Ce manevre face si tipu` asta de la volan. Cobor si fug spre intrare. Deblochez sistemul de securitate cu care sunt familiarizata de ani buni. Intru , caut biroul central si de aici treaba e floare la ureche.
Fara sa-si dea seama tanarul din fata , m-am si urcat in masina cu copii cu tot.
- Misiune indeplinita , Uchiha !
Am pornit inapoi spre locul de unde am plecat si dupa ce Uchiha imi da contributia si mai stau la un scurt schimb de replici , am fugit spre casa mea. Nici nu ma mai interesau lucrurile lasate la hotel. Eram acasa. Acum doar un somn adanc ma mai desparte de urmatoarea zi de scoala.
Cap. 5 : Caldura din spatele mastii
Brrrrr. Imi suna ceasul , insa prea tarziu. Eram deja gata pentru o noua zi de adolescenta normala. Imi fac un mic retus in fata oglinzii si ies din casa. Era o zi superba , care se asocia perfect cu starea mea de spirit.Privesc putin imprejurimile si spre surprinderea mea il zaresc pe Uchiha la volanul unei masini. Ma indrept se el si il salut. Acesta ma roaga sa-l insotesc , iar eu accept. Mergeam amandoi spre aceasi destinatie , si chiar daca mi-am propus sa merg pe jos nu ma deranjeaza cu nimic compania lui.
-Multumesc , dar cum de esti asa matinal ?
Nu primesc nici un raspuns , doar un zambet de baiat rau in coltul gurii din partea lui. Zambesc la randul meu si imi indrept privirea spre sosea. In scurt timp ajungem si coboram amandoi. Dupa ce mergem jumatate din drumul pana in curtea scolii , mainile noastre se impreuneaza instinctv. Nici eu , nici el , nu ne opunem. Zambim unul catre celalalt ca doi copii. Imi era dor de o senzatie ca asta. Ma simteam fericita , protejata , ... iubita. Eciudat cum o persoana asa rece la exterior iti poate transmite o asemenea caldura doar printr-o simpla atingere. Fara sa ne dam seama am ajuns in sala de clasa. Dupa intrarea in incapere , degetele noastre s-au desprins lent si cu greu , eu indreptadu-ma spre ultima banca de pe randul din mijloc , pe partea dreapta , iar el pe cea stanga. Ne-am asejat unul langa celalalt , si desi nu vorbea niciunul ne intelegeam perfect unul cu celalalt. Am putut citi totul in ochii lui. E o persoana calda si iubitoare in ciuda faptului ca nu a primit nici caldura , nici iubire. Stie cand sa renunte la masca sa rece in favoarea unui comportament sentimental. Abea acum pot zice cat de cat ca-l cunosc. Tare mi-ar placea sa stiu ce crede el despre mine.
~
Privirea ei e atat de calda. M-am lasat asa moale in fata ei. Nu inteleg de ce tocmai acum , dupa 4 ani arat ceva caldura si iubire , si nici de ce pentru ea. Sper doar sa nu inteleaga gresit comportamentul meu. Sper ca-si da seama ca dupa aceste momente voi reveni la ce trebuie sa fiu. Nu pot si nici nu imi permit sa fiu asa atent si cald decat foarte rar. Maine in misiune totul se ve spulbera. Imi pare rau daca intelegi gresit , Sakura !
Cap. 4 : Linistea dinaintea furtunii
Aerul proaspat si parfumat imi inunda narile. Pot simti oxigenul cum imi imbata corpul cu energie si fericire. Dimineata imi ofera linistea si cel mai bun prilej pentru a ma relaxa. Ma ridic lenes de pe pat si adopt o pozitie mai dreapta si corecta pentru a-mi dezmorta oasele. Involuntar imi dau jos hainele ponosite , si imi dezmierd parul , lasandu-l sa alunece pe umerii mei goi. Intru in cabina de dus , unde imi incalzesc trupul cu ajutorul picaturilor de apa ce se revarsau iar si iar pe corpul meu. Stau destul de putin in acel loc umed , dar indeajuns de mult pentru a-mi elibera corpul de greutatea retinuta de pori. Nu ma mai obosesc cu prosoape sau uscator de par. Prefer sa-mi las corpul infasurat de straturile subtiri de apa , peste care arunc niste haine cu marimi mai mari decat cele purtate de mine in general. Ma las usor pe spate in pat si citesc mai atenta decat in ziua precedenta , tot ce se afla in plic. Acum constientizez si eu continutul , dar nu mi-e atat de mare mirarea. Imi atintesc ochii pe ceas si observ ca e ora 4. Ei bine daca nu ma grabesc voi incepe cu stangul relatia "angajat" - sef , cu Uchiha. De obicei sunt punctuala dar astazi prefer sa intarzii chiar si intentionat. Ma ridic si merg lenesa spre oglinda. Eram uda , iar hainele se mulau usor pe corpul meu , evidentiindu-l. Imi arunc nepasatoare niste lucruri prin geanta si cobor in fata hotelului cu 30 minute mai devreme. Ma asez intr-un colt de pe o treapta a scarilor imense si privesc spre parcare. Dupa vre-o cateva minute vad masina si ma indrept spre ea. Cand ajung in dreptul ei vreau sa-l salut pe Yuro , si mare imi e mirarea cand zaresc pe altcineva in locul lui. Pana aici mi-a fost ! Ca Uchiha l-a inlocuit pe Neji nu ma intereseaza in mod special ... dar cand imi schimba soferul de-o viata , atunci e razboi ! Ma urc numaidecat in masina si " ii poruncesc " , in adevaratul sens al cuvantului , soferului sa accelereze. Ajung la sediu in cel mai scurt timp posibil si intru val - vartej in cladire. Ma indrept spre birou dar ... supriza. Si ala e mutat. Cate poate schimba un om intr-o zi ?! Incep sa tip ca descreierata pe holuri " Uchiha !!! " , asteptand parca chiar sa-mi raspunda. In urma cautarilor mele am nimerit in cele din urma sala potrivita.
-Uchiha !!! Cum naiba iti permiti sa-mi inlocuiesti soferul fara acordul meu ?
-Nu credeam ca va ridica atatea probleme. Sincer sa fiu credeam ca esti un agent in adevaratul sens al cuvantului. Stii ca nu ai voie sa te atasezi emotional de persoanele care sunt in slujba ta si ...
-Scuteste-ma tu pe mine cu disurcursurile tale ! Cu cine crezi ca vorbesti aici ? Te fac una cu pamantul daca nu il aduci inapoi pe Yuro ! Ce alegi ?
-Care era prima varinta ? ...
Pana aici i-a mers. Tipul asta a trecut de mult granita limitelor mele. Ma napustesc asupra lui vrand sa-l atac , dar nenorocitul contraataca. Se pare ca impactul m-a izbit in perete. Dar cum e posibil ? Ce monstru mai e si asta ? Cat poate indura oare daca la o asemenea lovitura de-amea abea daca reactioneaza.Nu imi pot explica. Ma uit la el de-a dreptul stupefiata.
-Daca insisti ... Il aduc inapoi pe Yuro ca sofer al tau , insa cu o contidite.
-Si anume ?
-Vei indeplini toate misiunile cu grad de contributie in urcare la diferenta de 5.
-Hmm ... prea bine. Doi iepuri dintr-o lovitura. Tu nu faci altceva decat sa ma ajuti sa-mi indeplinesc scopul.
-Nu-ti sunt dusman pentru a te impiedica. Chiar dimpotriva. Fac ce este bine pentru tine si pentru toata lumea.
-Iti dai seama ce Sfant o-i fi tu ...
-Mdeah ... nu astept laude. Vreau doar sa-ti faci datoria.
-Asta fac mereu.
-Sa speram ...
-Acum ma vei trimite in misiune ?
-Da !
Fara a saluta am plecat. Mi-am luat echipamentul si am pornit spre destinatie. Nu era prea departe , iar misiunea era prea usoara. Trebuie sa fur niste copii ale unor fise cu ce naiba au in ele. Drumul a fost plictisitor. Cand am ajuns in fata cladirii masina s-a oprit brusc. Ce manevre face si tipu` asta de la volan. Cobor si fug spre intrare. Deblochez sistemul de securitate cu care sunt familiarizata de ani buni. Intru , caut biroul central si de aici treaba e floare la ureche.
Fara sa-si dea seama tanarul din fata , m-am si urcat in masina cu copii cu tot.
- Misiune indeplinita , Uchiha !
Am pornit inapoi spre locul de unde am plecat si dupa ce Uchiha imi da contributia si mai stau la un scurt schimb de replici , am fugit spre casa mea. Nici nu ma mai interesau lucrurile lasate la hotel. Eram acasa. Acum doar un somn adanc ma mai desparte de urmatoarea zi de scoala.
Cap. 5 : Caldura din spatele mastii
Brrrrr. Imi suna ceasul , insa prea tarziu. Eram deja gata pentru o noua zi de adolescenta normala. Imi fac un mic retus in fata oglinzii si ies din casa. Era o zi superba , care se asocia perfect cu starea mea de spirit.Privesc putin imprejurimile si spre surprinderea mea il zaresc pe Uchiha la volanul unei masini. Ma indrept se el si il salut. Acesta ma roaga sa-l insotesc , iar eu accept. Mergeam amandoi spre aceasi destinatie , si chiar daca mi-am propus sa merg pe jos nu ma deranjeaza cu nimic compania lui.
-Multumesc , dar cum de esti asa matinal ?
Nu primesc nici un raspuns , doar un zambet de baiat rau in coltul gurii din partea lui. Zambesc la randul meu si imi indrept privirea spre sosea. In scurt timp ajungem si coboram amandoi. Dupa ce mergem jumatate din drumul pana in curtea scolii , mainile noastre se impreuneaza instinctv. Nici eu , nici el , nu ne opunem. Zambim unul catre celalalt ca doi copii. Imi era dor de o senzatie ca asta. Ma simteam fericita , protejata , ... iubita. Eciudat cum o persoana asa rece la exterior iti poate transmite o asemenea caldura doar printr-o simpla atingere. Fara sa ne dam seama am ajuns in sala de clasa. Dupa intrarea in incapere , degetele noastre s-au desprins lent si cu greu , eu indreptadu-ma spre ultima banca de pe randul din mijloc , pe partea dreapta , iar el pe cea stanga. Ne-am asejat unul langa celalalt , si desi nu vorbea niciunul ne intelegeam perfect unul cu celalalt. Am putut citi totul in ochii lui. E o persoana calda si iubitoare in ciuda faptului ca nu a primit nici caldura , nici iubire. Stie cand sa renunte la masca sa rece in favoarea unui comportament sentimental. Abea acum pot zice cat de cat ca-l cunosc. Tare mi-ar placea sa stiu ce crede el despre mine.
~
Privirea ei e atat de calda. M-am lasat asa moale in fata ei. Nu inteleg de ce tocmai acum , dupa 4 ani arat ceva caldura si iubire , si nici de ce pentru ea. Sper doar sa nu inteleaga gresit comportamentul meu. Sper ca-si da seama ca dupa aceste momente voi reveni la ce trebuie sa fiu. Nu pot si nici nu imi permit sa fiu asa atent si cald decat foarte rar. Maine in misiune totul se ve spulbera. Imi pare rau daca intelegi gresit , Sakura !