Doua inceputuri si un sfarsit.

[Paradox ｡◕‿◕｡]

Capitolul doi:

Razele dulci ale soarelui imi patrund in camera printre draperiile transparente, atingandu-mi chipul si corpul. Am coborat lenesa din patul meu moale si pufos si am mers la baie, unde mi-am facut toaleta de dimineata, dar de asemenea m-am pieptanat parul si l-am prins intr-o coada la spate, m-am imbracat si am coborat la bucatarie. am luat micul de jun si am plecat la scoala. Strada era plina de adolescenti, dar mie mi se parea goala. Pustie. O strada pustie intr-un oras parasit, dar nu era asa, nu era cum eu imi doream sa fie. Oricum ar fii, mergeam pe strada absorbita de gandurile mele, cand am simtit cum sunt prinsa de la spate si trasa inapoi, iar atunci, m-am dezechilibrat si am cazut, lovindu-ma cu capul si umarul de bordura totuarului. Tot ce am mai auzit si simtit a fost o durere insuportabila si niste zgomote puternice si scartaite, urmate de tipete ascutite, iar apoi, incet-incet mi-am pierdut cunostinta.
***
Un sunet asemanator unui ticait de ceas imi suna incuntinuu in timpane, iar eu vrand sa vad care este sursa am deschis ochii si am ramas socata. Eram la un spital, iar langa mine se afla si Josh.
-Unde este Caroline?
-Ea...E...in coma. mi-a spus Josh cu un glas stins si cu o urma de tristete in el.
-Ce?...Vreau s-o vad! Acum!
Fara sa mai stau pe ganduri m-am ridicat din pat si am iesit pe holul spitalului. In timp ce mergeam l-am auzit pe Josh spunand din spate ca este aici, iar cand am privit prin geamul salonului am ramas uimita. Buna mea prietena era conectata la aparate, iar corpul ii era acoperit de vanatai negre si taieturi adanci. Nu puteam vreodata sa-mi imaginez ca asa ceva s-ar putea intampla, dar m-am inselat. Inchid ochii si simt cum izvoare de lacrimi imi curg haotic pe obrajii fierbinti. Ma simteam ca ultima persoana de pe pamant si probabil asa si era, dar mai mult ca sigur m-a salvat pe mine si uite ce a patit ea, e inconstienta pe un pat de spital. Doua brate calde mi-au inconjurat trupul, emanand o caldura ce-mi facea corpul sa vibreze si chipul sa-mi i-a foc, iar eu mi-am afundat fata in pieptul lui.
-Haide la mine! imi sopti Josh.
-Si parintii mei?
-Sunt in nu stiu ce delegatie si fractu' e la fufe. Nici nu s-a deranjat sa vina pana aici sau macar sa sune.
Am dat afirmativ din cap si am iesit din spital, luand un taxi spre locuinta argintiului. Dupa 15 minute de mers am ajuns la locul cu pricina si dupa ce Josh platii taximetristul am intrat intr-un bloc cu 10 etaje, urcand pana la al 4-lea etaj. Adolescentul a deschis usa si m-a poftit inauntru. In sufletul meu era o urma de ezitare si nesiguranta, dar am lasat la o parte aceste feelinguri si am patruns in apartament. Era primitor si decorat cu bun gust, insa nu ma simteam ''ca acasa'', dar totusi m-am facut comoda pe canapeaua din sufragerie asteptand ca argintiul sa se intoarca de la baie.
Dupa 10 minute acesta isi facu aparatia imbracat doar intr-o pereche de pantaloni de trening, ceea ce m-a facut sa am anumite banuieli asa ca m-am ridicat de pe canapeaua alba.
-Eu plec acasa! am spus pe un ton clar si hotarat, insa el nu era de aceiasi parere ca si mine.
Mi-a cuprins mijlocul cu unul dintre brate, iar cu celalalt i-a tras capul pe spate. Inima a inceput s-o i-a la goana, de parca era la maraton, iar intre ea si mintea mea se dadea o lupta continua. Am inceput sa ma zbat, dandu-i cu pumnii in piept, dar Josh m-a sarutat pasional strecurandu-si limba printre buzele mele si facandu-ma sa tremur in bratele lui.