10-11-2010, 07:36 PM
Yeyyy , ma bucur ca ti-a placut >:D< . Arigatou desu . Uite o lucrare noua pe care am trimis-o pentru acel concurs de care-ti vorbeam . Sper sa-ti placa :
Negandu-ma . Acceptandu-ma
Cine sunt eu ? O intrebare simpla , poate nesemnificativa , dar totusi o interogatie ce asteapta un raspuns . Pot fi absolut oricine . O persoana care isi bea cafeaua de dimineata in fata unui ziar din care probabil ca nu intelege mai mult de jumatate , un copil ce abia a invatat sa sara coarda , iar acum exerseaza pentru a-si pastra metoda in minte , o adolescenta ce descopera tainele primei iubiri sau chiar o profesoara excentrica de chimie ce se grabeste pe drumul vietii pentru a imparti cunostintele ei cu elevii ce nu par atat de dornici sa o asculte .
Ma poti vedea pe strada in orice moment , poti trece pe langa mine de parca nici macar nu as fi acolo sau ma poti observa , studia si cataloga undeva in mintea ta usor , avand impresia ca dintr-o privire ma poti citi ca pe o carte deschisa . Pot fi baiatul de la magazin care iti ofera fara chef restul la o bacnota de o suta de lei , numarand in sila monedele . Ma poti cunoaste , pot fi unul dintre prietenii tai sau doar o persoana pe care o urasti .
Indiferent cine sunt , iti pot spune un singur lucru : eu sunt eu . Nimeni nu poate schimba asta . Este un fapt real , demonstrat , inteles . Fiecare dintre noi avem o identitate pe care o primim in dar , dar pe care o dezvoltam pe masura ce crestem . Adaugam lucruri bune sau rele , stergem anumite parti de pe foaia destinului sau le scriem cu creionul propriei existente in dosul pagini drept niste mici notite colorate cu aspect neimportant . Insa sunt esentiale pentru fiecare dintre noi . Iti pot spune asta , dar nu ma vei crede . E in regula , totul iti va fi dezvaluit in momentul in care vei intampina situatiile potrivite . Vei descoperi lucruri de care pana atunci poate ca nu ai fost constient. Nu ma indoiesc de acest fapt .
Stii ce cred eu ? Ca destinul exista doar pentru a fi modelat de mainile noastre mici sau mari , bronzate , arse , albe sau galbene . Ii putem da orice forma ne trece prin minte : rotund , patrat , hexagonal . Putem sa-l transformam intr-un fluturas pe care sa-l eliberam in neant , permitandu-i sa zboare spre propriul drum , intr-o floare cu petale deschise spre soare , cersindu-i caldura si afectiunea , intr-un cristal care sa ne reflecte imaginea , sa ne oglindeasca sufletul .
In momentul in care ma gandesc la mine , nu reusesc sa vad decat pagini rupte dintr-o carte , altadata iubita si pretuita , acum aruncata si renegata , doar un manual vechi de romana care abia daca mai contine copertile colorate ce duc dorul informatiilor atat de cautate odata . Deoarece acum nu pot privi lumea cu ochii optimismului pentru ca stiu ca realitatea este alta . Nu exista caluti zburatori , printi in armuri stralucitoare sau printese ce asteapta sa fie salvate . Sunt doar lucruri ce fac parte din imaginatia noastra bogata , din mintea , din dorintele sufletului pe care nu-l vedem , dar se presupune ca-l simtim . Monstrii sunt departe de constiinta noastra , ei se afla doar inauntrul fiecaruia dintre noi , stapanindu-ne , dominandu-ne , obligandu-ne sa fim rautaciosi unii cu altii , sa ne jignim , sa ne refuzam ajutorul , sa ne sprijinim . Nu , nu este vina lor pentru ca le permitem sa se instaleze confortabil . Este vorba doar de vointa noastra . Si de modul in care o folosim : pentru a ajuta sau pentru a rani .
Atunci cand incerc sa ma descopar , de cele mai multe ori , nu-mi pot intelege propriile ganduri , conceptii , idei . Nu pot pricepe de ce nu sunt la fel ca restul , care vad viata ca pe o continua distractie , o roata de balci ce se invarte neincetat , aducand bucurie copiilor din jur si adultilor carora le aminteste de vremurile in care erau si ei mici. As vrea sa stiu de ce nu pot accepta aceste lucruri , de ce incerc sa dezvalui adevarata insemnatate a vietii sau cel putin , a propriei existente . In mintea mea , realitatea se compune din oamenii care lasa in urma lor cladiri ale caror ferestre zambesc melancolic , oameni care se indreapta grabiti inspre serviciul lor si nu se opresc pentru a observa durerea celor din jur : suferinta omului de langa un bloc ce doreste sa gaseasca un sprijin in ochii semenilor lui , dar se loveste doar de indiferenta si nepasare . Realitatea este partea urata a vietii , nu este constituita din lucrurile frumoase ce se intampla doar in filme sau in carti , cel mai deseori in imaginatia noastra . Daca totul ar fi atat de simplu , atunci provocarea ar lipsi cu desavarsire . Am fi o planeta vesela si lipsita de griji pentru totdeauna , fara a avea nevoie de munca sau de ganduri proprii pentru a supravietui . Am fi la fel , nediferentiati prin absolut nimic , poate doar hainele . Un alt aspect despre care mi-as dori sa vorbesc .
Niciodata nu am fost preocupata de felul in care arat . Nu , nu chiar asa , dar nu am pus mare pret pe imbracamintea care imi acoperea trupul . Intotdeauna am gasit mult mai interesant si mai util cititul unei carti , scrierea unor versuri sau compunerea unui mic roman . Mi-a placut genul de lucru care imi poate aduce satisfactie personala , ceva care sa ma faca sa zambesc sau sa ma determine sa ma simt mandra de mine . Rareori mi se intampla asta , dar aproape intotdeauna imi doresc sa schimb ceva in jurul meu . Lumea nu este un loc perfect , cred ca in adancul nostru , cu totii stim asta , iar daca nu incercam sa ajutam sau sa sprijinim pe cei ce se afla in suferinta , atunci ma intreb : cum de ne mai putem simti impliniti ? Cum te poti considera tu insuti in momentul in care treci pe langa o pisica ranita si intorci capul sau vezi o batranica ce asteapta in fata semaforului , chiar daca culoarea este verde , pentru ca nu vede bine ? Nu te doare sa fii indiferent ? Sa treci pe langa toate de parca nici macar nu ar exista ? Crezi ca lumea e compusa din tine si doar din tine ? Cum ti s-ar parea sa fii singurul om de pe pamant ? Complet singur , undeva in intuneric ? Ti-ai dori sa spargi barierele ce te inlantuiesc acolo , ai vrea sa intalnesti alti oameni ca tine , cineva cu care sa poti vorbi , cineva cu care sa-ti imparti sentimentele si ideile , cineva caruia sa-i pese de tine si sa te ajute , sprijine , sfatuiasca . Daca stii toate aceste lucruri , de ce treci pe langa suferinta , tratand-o cu indiferenta ? Pentru ca , dragul meu , crede-ma , aceasta reactie este exact ceea ce vei primi si tu in momentul in care vei avea nevoie de sprijin . Da , cu siguranta .
Nu intoarce spatele si nu imita ceea ce vezi in jurul tau . In ciuda tuturor lucrurilor si piedicilor , creaza-ti propria personalitate , doreste-ti sa fii mai bun si sa descoperi intotdeauna conceptii noi , sa inveti sa evoluezi si sa ii sprijini pe cei ce au nevoie de tine . Pentru ca nu esti singur in aceasta lume , nu , departe de asa ceva . Esti inconjurat de fiinte asemanatoare tie , dar total diferite din punct de vedere al capacitatii si mintilor . Iti amintesti lectia de chimie despre hidrocarburi ? Cea in care se preciza faptul ca izomeria reprezinta categoria de compusi ce au aceeasi formula moleculara , dar totusi structuri si proprietati diferite ? Da , exact asa suntem si noi oamenii . Ne asemanam , dar nu suntem identici . Fiecare dintre noi are ceva ce-l transforma intr-o persoana unica , prin modul de gandire si nu numai .
Invata sa spargi zidul celor ce te impresoara cu sfaturi mincinoase si ajutor trucat . Citeste dincolo de mastile lor si de intentiile rautacioase . Nu vor decat sa te doboare , sa te arunce la pamant , sa te calce in picioare pana cand nu mai ramane absolut nimic din ceea ce ai fost . Vei fi uitat de lume , uitat de tine . Nu vei stii ce sa faci sau incotro sa te indrepti . Nu-ti vei dori decat sa dispari .
Am fost acolo . Si pot spune ca este cea mai nedorita senzatie pe care am simtit-o vreodata . Daca as putea alege din nou , sa reiau trecutul si sa il schimb ... probabil ca lucrurile ar fi exact la fel . Oricat de mult mi-a parut rau si am regretat deciziile mele , stiu ca daca as fi pusa in aceleasi situatii , chiar si de mai multe ori , alegerile mele nu s-ar modifica . Pentru ca exact aceste lucruri ce par rele sunt , de fapt , un prilej ce iti este oferit pentru a te schimba , pentru a-ti intari apararea si pentru a te pregati pentru viata . Pot spune ca sunt un pas necesar inainte , un pas pe care fiecare dintre noi trebuie sa-l faca , indiferent de varsta sau mentalitate . Da , sunt sigura de asta .
Suflet pur si neatins
De tine pretins
Mic si destins
E al tau .
Asa poti considera micuta particica invizibila din tine . Desi la inceput pare ceva divin , neintinat , pe masura ce cresti si iei decizii potrivite sau nepotrivite , se va schimba incetul cu incetul si partea cea interesanta este ca tu nici macar nu vei observa acest lucru. Din nou , vorbesc din experienta mea asa incat nu stiu cat de corect este ceea ce spun .
Mereu am considerat ca lucrurile pe care le vrei le poti obtine doar cu cele doua maini ale tale . Da , este adevarat ca ai nevoie de suport , sprijin moral si nu numai , dar in final , cel ce obtine rezultatele esti doar tu . Si acest lucru va conta mai departe , pentru tine mai ales . E important sa nu-ti calci dorintele sau principiile pentru absolut nimeni in afara de tine . Nu te schimba daca tu nu consideri necesar , dar altii da . Nu as vedea rostul in asa ceva . Mi se pare a fi un lucru inutil si lipsit de continut . Nu ar ajuta pe nimeni , nici pe ei si categoric nici pe tine . Consider ca ceea ce ar trebui sa faci este sa te increzi in tine si sa fii sigur ca , orice s-ar intampla , propria persoana o vei avea absolut intotdeauna . Este singurul lucru concret in constiinta fiecaruia . Trebuie doar sa stii sa te asculti pentru a gasi raspunsurile intrebarilor tale .
Cel putin , acestea sunt lucrurile pe care mi le repet de fiecare data cand ma aflu intr-un impas . Stiu ca este usor sa le crezi , dar destul de greu sa le indeplinesti . De aceea , incetul cu incetul , invat sa accept ceea ce sunt si ceea ce pot face pentru mine , dar si pentru ceilalti . Pentru ca o viata de singuratate nu este ceea ce si-ar dori cineva . Eu stiu ca nu vreau asa ceva .
Tocmai ce ti-am spus ca nu e bine sa ai incredere in oameni si acum vin si ma contrazic , vorbindu-ti de singuratate , relatandu-ti faptul ca nu e corect sa te inconjori cu acest sentiment . Nu , nu era vorba neaparat de prieteni . Pentru ca in primul rand , de acesti oameni ti-am vorbit . Nu prea poti stii cand cineva iti este amic cu adevarat sau cand se preface doar . De aceea este perfect daca ai reusi sa trasezi o linie intre tine si ei , o mica distanta , ceva care sa te impiedice sa fii dezamagit . Pentru ca mai devreme sau mai tarziu , acea senzatie va aparea inauntrul tau si , daca nu te pregatesti , corpul tau nu va fi in stare sa o suporte , sunt sigura de asta . Cand folosesc termenul de singuratate ma refer categoric la izolare totala . Fara oameni in jurul tau , fara animale , fara un suflet aproape de al tau . Aceea este pustietatea de care trebuie sa te feresti , pentru binele tau desigur . Daca stii cum sa cauti companie , poti gasi confort si desigur intelegere pana si la batranica pe care o vei ajuta sa treaca strada . Iti va multumi cu siguranta pentru bunatatea cu care ai tratat-o , va fi fericita ca nu ai trecut ca restul pe langa ea , lasand-o sa se chinuie fara rost . Zambetul pe care ti-l va oferi poate ca pe moment ti se va parea absolut nesemnificativ , dar , crede-ma , inima ta se va incalzi usor o data ce-ti vei aminti pe neasteptate de aceasta mica intamplare . Ai facut un lucru bun . Nu te face fericit ? Nu te umple de sentimente care te fac sa stralucesti ? Nu stiu cum sunt altii , dar stiu cum sunt eu . Si imi este suficient .
Daca imi sta in puteri , voi face ceea ce pot . Voi incerca sa-mi realizez visurile , sa-mi implinesc dorintele , sa ii sustin pe cei din jurul meu si sa le fiu alaturi . Pentru ca nimic nu se compara cu o vorba blanda , calda , venita din inima . Indiferent de situatia in care te afli , stiu sigur ca te va proteja . Va fi nepretuita chiar . Va fi ceva ce te va ajuta sa treci mai departe , iti va aduce un zambet , iti va lumina calea pe care sa pornesti , iti va arata drumul pe care trebuie sa il urmezi . E atat de usor sa intinzi mana si sa primesti fericirea ce se afla deja inauntrul tau , pe care nu trebuie decat sa o accepti . E asa usor sa razi si sa iti dai seama ca viata nu inseamna nici un lung sir de realizari , dar nici un lung sir de iluzii si esecuri . Intelege ceea ce te inconjoara pentru a te intelege pe tine . Chiar daca poate parea greu de crezut , te poti regasi in absolut orice : in rochia ce asteapta frumos in sifonier sa fie purtata , in rujul rosu , dar nu strident , care se afla langa oglinda ta , comunicand telepatic fara a-ti da seama , in soarele care pare ca-ti zambeste in fiecare dimineata cand deschizi ochii si observi ca razele sale blande se revarsa asupra chipului tau , in picaturile de ploaie ce-ti ating fata furioase , triste , disperate in zilele intunecate de noiembrie . Orice lucru marunt iti poate servi drept oglinda a sufletului daca stii cum sa te folosesti de ceea ce te inconjoara . Totul poate fi atat de simplu de recunoscut . Doar daca tu esti acolo pentru a stii .
Nu pricep cum se relaxeaza ceilalti , dar stiu ca pentru mine o singura melodie potrivita este suficienta . Ma pot concentra mai bine , pot gandi mai usor , zambesc mai des , sunt mai receptiva . Notele muzicale ce se amesteca in mintea ta , se combina cu ideile tale , pe care le poti simti vibrand inauntrul tau ... ei bine , este o senzatie de care nu m-as putea lipsi . Tremurul incet al inimii in momentul in care refrenul se contopeste cu auzul tau este nepretuit . Da , este un lucru absolut necesar pentru mine .
De cate ori incerc sa ma descriu , nu pot gasi cuvintele potrivite . Nu se afla in mintea mea , nu exista undeva aproape de gura mea , chiar daca s-ar gasi , sunt sigura ca limba mea ar refuza categoric sa le rosteasca . Nu stiu de ce nu-mi place sa vorbesc despre mine, dar cunosc faptul ca prefer sa-mi expun ideile . In fata celorlalti si in fata mea , pentru a le intelege mai bine si pentru a le prezenta si celor din jurul meu modul in care gandesc . Desi de cele mai multe ori sunt gresite , nu pot accepta alte conceptii decat in momentul in care imi sunt demonstrate si sunt absolut sigura ca aceea e vocea ce merita a fi ascultata . Da , poate ca sunt refractara si refuz sa inteleg anumite lucruri esentiale , dar aceasta este parte din trasaturile care ma definesc . Nu e atat de rau pe cat pare sau cel putin , obisnuiesc sa-mi spun asta .
Inca incerc sa cred in mine si stiu ca odata ce voi reusi acest lucru , personalitatea mi se va modifica . Nu neaparat in rau pentru ca am o convingere puternica si importanta peste care stiu sigur ca nu voi fi capabila sa trec : nu ma voi schimba pentru nimeni si nimic in afara de mine . Este singurul lucru pe care mi-l doresc din partea mea . Nu vreau sa urmez ,,sfaturile†sau sugestiile celor din jurul meu care-mi indica anumite parti ce nu sunt pe placul lor . De ce ar trebui ca eu sa devin genul de persoana care sa se potriveasca cu modelul pe care-l au in minte cand pot pur si simplu sa se bucure de prezenta mea asa cum este ? De vreme ce deja m-au primit in preajma lor inseamna ca ma pot accepta atat cu calitatile pe care le am , dar si cu defectele care ma definesc , nu-i asa ? Este ceva in care cred si sincer consider ca nu voi fi zdruncinata vreodata in aceasta hotarare . Nu vreau sa ma schimb orice ar fi . Voi face asta doar in momentul in care personal voi considera acest lucru o necesitate . Sub alt pretext , va fi imposibil . Pentru ca am invatat ca doar fiind tu insuti poti reusi in ceea ce-ti vei propune.
Fii tu si respira .
Trage adanc aer in piept ,
Priveste in fata
La acea alta viata .
Mergi inainte , nu da inapoi
Intotdeauna ca intr-un convoi .
Ti-am permis sa arunci un ochi in mintea , principiile si ideile mele , dorind sa ma cunosti mai bine , sa ma intelegi , sa afli cine sunt . Acum crezi ca s-a schimbat ceva inauntrul tau ? Consideri ca ceea ce ti-am spus despre propriile cautari spirituale , despre raspunsurile la care am ajuns , te va ajuta macar putin ? Asta mi-am dorit , sa iti explic tie , cititorule , ca ceea ce altii nu observa pentru ca sunt prea ocupati sa imite tot ce ii inconjoara , face deja parte din viata multor altor oameni care au reusit sa-si regaseasca propria persoana . Au avut curajul de a porni intr-o cautare a spiritului , au vrut sa afle mai multe despre ei si despre cei ce le sunt aproape , au vrut sa descopere conceptul vietii si lumea in sine doar pentru a-si forma individualitatea . Au dorit sa fie originali in ceea ce priveste lucrurile pe care le pot face , au vrut sa afle care le sunt capacitatile , pana unde pot merge fara a se opri .
Ai reusit sa prinzi forma sufletului tau ? Sa inveti sa-l modelezi intr-o configuratie care sa-ti apartina tie si doar tie ? Ai descoperit ce inseamna sa faci propriile alegeri fara a te baza prea mult pe prietenii tai care iti pot deveni dusmani in orice clipa , asta bineinteles doar daca lasi garda jos ? Ai retinut faptul ca ai nevoie sa te inconjori permanent de un mic scut pentru a te pregati pentru ceea ce urmeaza in viata ta ? E usor , doar primeste ceea ce lumea , natura , aerul iti ofera . Sunt daruri neconditionate si care iti vor fi de folos , sunt convinsa . Invata sa fii tu insuti , invata sa te bazezi pe tine si pe propria minte , sa te destinzi cand trebuie si sa tii mereu un ochi deschis oriunde ai fi : ochiul mintii . Invata asta si nu vei mai avea nevoie de nimic altceva pentru moment . Porneste in propria ta calatorie spirituala , regaseste-te , afla cine esti si ce iti doresti .
De-a lungul acestei perioade si datorita lucrurilor prin care am trecut , datorita copilariei si nonsalantei cu care am tratat tot ce ma inconjura , am simtit emotii si senzatii pe care nu mi le-as fi dorit , am inteles lucruri pe care inainte nu le-as fi priceput , am invatat sa fiu mai puternica si , mai presus de toate , sa ma bazez in primul rand pe mine . Am priceput ca nu are niciun rost sa iti negi existenta chiar daca aceasta pare cea mai usoara cale de cele mai multe ori . Esti in viata , respiri , mergi , vorbesti , existi . Nu uita acest lucru oricat de greu ti s-ar parea . Am retinut asta dupa multe incercari si stradanii . Am invatat sa accept cine sunt si ce imi doresc . Acum ma cunosti , dar crezi ca vei fi in stare sa ma observi ? Sa ma identifici pe strada ? Nu , pentru tine voi fi intotdeauna persoana care se afla undeva departe de restul lumii , citind o carte sau scriind cateva randuri . Ma vei regasi in fiecare persoana care este diferita de ceilalti . Pentru ca eu am avut curajul de a fi eu insumi .
Negandu-ma . Acceptandu-ma
Cine sunt eu ? O intrebare simpla , poate nesemnificativa , dar totusi o interogatie ce asteapta un raspuns . Pot fi absolut oricine . O persoana care isi bea cafeaua de dimineata in fata unui ziar din care probabil ca nu intelege mai mult de jumatate , un copil ce abia a invatat sa sara coarda , iar acum exerseaza pentru a-si pastra metoda in minte , o adolescenta ce descopera tainele primei iubiri sau chiar o profesoara excentrica de chimie ce se grabeste pe drumul vietii pentru a imparti cunostintele ei cu elevii ce nu par atat de dornici sa o asculte .
Ma poti vedea pe strada in orice moment , poti trece pe langa mine de parca nici macar nu as fi acolo sau ma poti observa , studia si cataloga undeva in mintea ta usor , avand impresia ca dintr-o privire ma poti citi ca pe o carte deschisa . Pot fi baiatul de la magazin care iti ofera fara chef restul la o bacnota de o suta de lei , numarand in sila monedele . Ma poti cunoaste , pot fi unul dintre prietenii tai sau doar o persoana pe care o urasti .
Indiferent cine sunt , iti pot spune un singur lucru : eu sunt eu . Nimeni nu poate schimba asta . Este un fapt real , demonstrat , inteles . Fiecare dintre noi avem o identitate pe care o primim in dar , dar pe care o dezvoltam pe masura ce crestem . Adaugam lucruri bune sau rele , stergem anumite parti de pe foaia destinului sau le scriem cu creionul propriei existente in dosul pagini drept niste mici notite colorate cu aspect neimportant . Insa sunt esentiale pentru fiecare dintre noi . Iti pot spune asta , dar nu ma vei crede . E in regula , totul iti va fi dezvaluit in momentul in care vei intampina situatiile potrivite . Vei descoperi lucruri de care pana atunci poate ca nu ai fost constient. Nu ma indoiesc de acest fapt .
Stii ce cred eu ? Ca destinul exista doar pentru a fi modelat de mainile noastre mici sau mari , bronzate , arse , albe sau galbene . Ii putem da orice forma ne trece prin minte : rotund , patrat , hexagonal . Putem sa-l transformam intr-un fluturas pe care sa-l eliberam in neant , permitandu-i sa zboare spre propriul drum , intr-o floare cu petale deschise spre soare , cersindu-i caldura si afectiunea , intr-un cristal care sa ne reflecte imaginea , sa ne oglindeasca sufletul .
In momentul in care ma gandesc la mine , nu reusesc sa vad decat pagini rupte dintr-o carte , altadata iubita si pretuita , acum aruncata si renegata , doar un manual vechi de romana care abia daca mai contine copertile colorate ce duc dorul informatiilor atat de cautate odata . Deoarece acum nu pot privi lumea cu ochii optimismului pentru ca stiu ca realitatea este alta . Nu exista caluti zburatori , printi in armuri stralucitoare sau printese ce asteapta sa fie salvate . Sunt doar lucruri ce fac parte din imaginatia noastra bogata , din mintea , din dorintele sufletului pe care nu-l vedem , dar se presupune ca-l simtim . Monstrii sunt departe de constiinta noastra , ei se afla doar inauntrul fiecaruia dintre noi , stapanindu-ne , dominandu-ne , obligandu-ne sa fim rautaciosi unii cu altii , sa ne jignim , sa ne refuzam ajutorul , sa ne sprijinim . Nu , nu este vina lor pentru ca le permitem sa se instaleze confortabil . Este vorba doar de vointa noastra . Si de modul in care o folosim : pentru a ajuta sau pentru a rani .
Atunci cand incerc sa ma descopar , de cele mai multe ori , nu-mi pot intelege propriile ganduri , conceptii , idei . Nu pot pricepe de ce nu sunt la fel ca restul , care vad viata ca pe o continua distractie , o roata de balci ce se invarte neincetat , aducand bucurie copiilor din jur si adultilor carora le aminteste de vremurile in care erau si ei mici. As vrea sa stiu de ce nu pot accepta aceste lucruri , de ce incerc sa dezvalui adevarata insemnatate a vietii sau cel putin , a propriei existente . In mintea mea , realitatea se compune din oamenii care lasa in urma lor cladiri ale caror ferestre zambesc melancolic , oameni care se indreapta grabiti inspre serviciul lor si nu se opresc pentru a observa durerea celor din jur : suferinta omului de langa un bloc ce doreste sa gaseasca un sprijin in ochii semenilor lui , dar se loveste doar de indiferenta si nepasare . Realitatea este partea urata a vietii , nu este constituita din lucrurile frumoase ce se intampla doar in filme sau in carti , cel mai deseori in imaginatia noastra . Daca totul ar fi atat de simplu , atunci provocarea ar lipsi cu desavarsire . Am fi o planeta vesela si lipsita de griji pentru totdeauna , fara a avea nevoie de munca sau de ganduri proprii pentru a supravietui . Am fi la fel , nediferentiati prin absolut nimic , poate doar hainele . Un alt aspect despre care mi-as dori sa vorbesc .
Niciodata nu am fost preocupata de felul in care arat . Nu , nu chiar asa , dar nu am pus mare pret pe imbracamintea care imi acoperea trupul . Intotdeauna am gasit mult mai interesant si mai util cititul unei carti , scrierea unor versuri sau compunerea unui mic roman . Mi-a placut genul de lucru care imi poate aduce satisfactie personala , ceva care sa ma faca sa zambesc sau sa ma determine sa ma simt mandra de mine . Rareori mi se intampla asta , dar aproape intotdeauna imi doresc sa schimb ceva in jurul meu . Lumea nu este un loc perfect , cred ca in adancul nostru , cu totii stim asta , iar daca nu incercam sa ajutam sau sa sprijinim pe cei ce se afla in suferinta , atunci ma intreb : cum de ne mai putem simti impliniti ? Cum te poti considera tu insuti in momentul in care treci pe langa o pisica ranita si intorci capul sau vezi o batranica ce asteapta in fata semaforului , chiar daca culoarea este verde , pentru ca nu vede bine ? Nu te doare sa fii indiferent ? Sa treci pe langa toate de parca nici macar nu ar exista ? Crezi ca lumea e compusa din tine si doar din tine ? Cum ti s-ar parea sa fii singurul om de pe pamant ? Complet singur , undeva in intuneric ? Ti-ai dori sa spargi barierele ce te inlantuiesc acolo , ai vrea sa intalnesti alti oameni ca tine , cineva cu care sa poti vorbi , cineva cu care sa-ti imparti sentimentele si ideile , cineva caruia sa-i pese de tine si sa te ajute , sprijine , sfatuiasca . Daca stii toate aceste lucruri , de ce treci pe langa suferinta , tratand-o cu indiferenta ? Pentru ca , dragul meu , crede-ma , aceasta reactie este exact ceea ce vei primi si tu in momentul in care vei avea nevoie de sprijin . Da , cu siguranta .
Nu intoarce spatele si nu imita ceea ce vezi in jurul tau . In ciuda tuturor lucrurilor si piedicilor , creaza-ti propria personalitate , doreste-ti sa fii mai bun si sa descoperi intotdeauna conceptii noi , sa inveti sa evoluezi si sa ii sprijini pe cei ce au nevoie de tine . Pentru ca nu esti singur in aceasta lume , nu , departe de asa ceva . Esti inconjurat de fiinte asemanatoare tie , dar total diferite din punct de vedere al capacitatii si mintilor . Iti amintesti lectia de chimie despre hidrocarburi ? Cea in care se preciza faptul ca izomeria reprezinta categoria de compusi ce au aceeasi formula moleculara , dar totusi structuri si proprietati diferite ? Da , exact asa suntem si noi oamenii . Ne asemanam , dar nu suntem identici . Fiecare dintre noi are ceva ce-l transforma intr-o persoana unica , prin modul de gandire si nu numai .
Invata sa spargi zidul celor ce te impresoara cu sfaturi mincinoase si ajutor trucat . Citeste dincolo de mastile lor si de intentiile rautacioase . Nu vor decat sa te doboare , sa te arunce la pamant , sa te calce in picioare pana cand nu mai ramane absolut nimic din ceea ce ai fost . Vei fi uitat de lume , uitat de tine . Nu vei stii ce sa faci sau incotro sa te indrepti . Nu-ti vei dori decat sa dispari .
Am fost acolo . Si pot spune ca este cea mai nedorita senzatie pe care am simtit-o vreodata . Daca as putea alege din nou , sa reiau trecutul si sa il schimb ... probabil ca lucrurile ar fi exact la fel . Oricat de mult mi-a parut rau si am regretat deciziile mele , stiu ca daca as fi pusa in aceleasi situatii , chiar si de mai multe ori , alegerile mele nu s-ar modifica . Pentru ca exact aceste lucruri ce par rele sunt , de fapt , un prilej ce iti este oferit pentru a te schimba , pentru a-ti intari apararea si pentru a te pregati pentru viata . Pot spune ca sunt un pas necesar inainte , un pas pe care fiecare dintre noi trebuie sa-l faca , indiferent de varsta sau mentalitate . Da , sunt sigura de asta .
Suflet pur si neatins
De tine pretins
Mic si destins
E al tau .
Asa poti considera micuta particica invizibila din tine . Desi la inceput pare ceva divin , neintinat , pe masura ce cresti si iei decizii potrivite sau nepotrivite , se va schimba incetul cu incetul si partea cea interesanta este ca tu nici macar nu vei observa acest lucru. Din nou , vorbesc din experienta mea asa incat nu stiu cat de corect este ceea ce spun .
Mereu am considerat ca lucrurile pe care le vrei le poti obtine doar cu cele doua maini ale tale . Da , este adevarat ca ai nevoie de suport , sprijin moral si nu numai , dar in final , cel ce obtine rezultatele esti doar tu . Si acest lucru va conta mai departe , pentru tine mai ales . E important sa nu-ti calci dorintele sau principiile pentru absolut nimeni in afara de tine . Nu te schimba daca tu nu consideri necesar , dar altii da . Nu as vedea rostul in asa ceva . Mi se pare a fi un lucru inutil si lipsit de continut . Nu ar ajuta pe nimeni , nici pe ei si categoric nici pe tine . Consider ca ceea ce ar trebui sa faci este sa te increzi in tine si sa fii sigur ca , orice s-ar intampla , propria persoana o vei avea absolut intotdeauna . Este singurul lucru concret in constiinta fiecaruia . Trebuie doar sa stii sa te asculti pentru a gasi raspunsurile intrebarilor tale .
Cel putin , acestea sunt lucrurile pe care mi le repet de fiecare data cand ma aflu intr-un impas . Stiu ca este usor sa le crezi , dar destul de greu sa le indeplinesti . De aceea , incetul cu incetul , invat sa accept ceea ce sunt si ceea ce pot face pentru mine , dar si pentru ceilalti . Pentru ca o viata de singuratate nu este ceea ce si-ar dori cineva . Eu stiu ca nu vreau asa ceva .
Tocmai ce ti-am spus ca nu e bine sa ai incredere in oameni si acum vin si ma contrazic , vorbindu-ti de singuratate , relatandu-ti faptul ca nu e corect sa te inconjori cu acest sentiment . Nu , nu era vorba neaparat de prieteni . Pentru ca in primul rand , de acesti oameni ti-am vorbit . Nu prea poti stii cand cineva iti este amic cu adevarat sau cand se preface doar . De aceea este perfect daca ai reusi sa trasezi o linie intre tine si ei , o mica distanta , ceva care sa te impiedice sa fii dezamagit . Pentru ca mai devreme sau mai tarziu , acea senzatie va aparea inauntrul tau si , daca nu te pregatesti , corpul tau nu va fi in stare sa o suporte , sunt sigura de asta . Cand folosesc termenul de singuratate ma refer categoric la izolare totala . Fara oameni in jurul tau , fara animale , fara un suflet aproape de al tau . Aceea este pustietatea de care trebuie sa te feresti , pentru binele tau desigur . Daca stii cum sa cauti companie , poti gasi confort si desigur intelegere pana si la batranica pe care o vei ajuta sa treaca strada . Iti va multumi cu siguranta pentru bunatatea cu care ai tratat-o , va fi fericita ca nu ai trecut ca restul pe langa ea , lasand-o sa se chinuie fara rost . Zambetul pe care ti-l va oferi poate ca pe moment ti se va parea absolut nesemnificativ , dar , crede-ma , inima ta se va incalzi usor o data ce-ti vei aminti pe neasteptate de aceasta mica intamplare . Ai facut un lucru bun . Nu te face fericit ? Nu te umple de sentimente care te fac sa stralucesti ? Nu stiu cum sunt altii , dar stiu cum sunt eu . Si imi este suficient .
Daca imi sta in puteri , voi face ceea ce pot . Voi incerca sa-mi realizez visurile , sa-mi implinesc dorintele , sa ii sustin pe cei din jurul meu si sa le fiu alaturi . Pentru ca nimic nu se compara cu o vorba blanda , calda , venita din inima . Indiferent de situatia in care te afli , stiu sigur ca te va proteja . Va fi nepretuita chiar . Va fi ceva ce te va ajuta sa treci mai departe , iti va aduce un zambet , iti va lumina calea pe care sa pornesti , iti va arata drumul pe care trebuie sa il urmezi . E atat de usor sa intinzi mana si sa primesti fericirea ce se afla deja inauntrul tau , pe care nu trebuie decat sa o accepti . E asa usor sa razi si sa iti dai seama ca viata nu inseamna nici un lung sir de realizari , dar nici un lung sir de iluzii si esecuri . Intelege ceea ce te inconjoara pentru a te intelege pe tine . Chiar daca poate parea greu de crezut , te poti regasi in absolut orice : in rochia ce asteapta frumos in sifonier sa fie purtata , in rujul rosu , dar nu strident , care se afla langa oglinda ta , comunicand telepatic fara a-ti da seama , in soarele care pare ca-ti zambeste in fiecare dimineata cand deschizi ochii si observi ca razele sale blande se revarsa asupra chipului tau , in picaturile de ploaie ce-ti ating fata furioase , triste , disperate in zilele intunecate de noiembrie . Orice lucru marunt iti poate servi drept oglinda a sufletului daca stii cum sa te folosesti de ceea ce te inconjoara . Totul poate fi atat de simplu de recunoscut . Doar daca tu esti acolo pentru a stii .
Nu pricep cum se relaxeaza ceilalti , dar stiu ca pentru mine o singura melodie potrivita este suficienta . Ma pot concentra mai bine , pot gandi mai usor , zambesc mai des , sunt mai receptiva . Notele muzicale ce se amesteca in mintea ta , se combina cu ideile tale , pe care le poti simti vibrand inauntrul tau ... ei bine , este o senzatie de care nu m-as putea lipsi . Tremurul incet al inimii in momentul in care refrenul se contopeste cu auzul tau este nepretuit . Da , este un lucru absolut necesar pentru mine .
De cate ori incerc sa ma descriu , nu pot gasi cuvintele potrivite . Nu se afla in mintea mea , nu exista undeva aproape de gura mea , chiar daca s-ar gasi , sunt sigura ca limba mea ar refuza categoric sa le rosteasca . Nu stiu de ce nu-mi place sa vorbesc despre mine, dar cunosc faptul ca prefer sa-mi expun ideile . In fata celorlalti si in fata mea , pentru a le intelege mai bine si pentru a le prezenta si celor din jurul meu modul in care gandesc . Desi de cele mai multe ori sunt gresite , nu pot accepta alte conceptii decat in momentul in care imi sunt demonstrate si sunt absolut sigura ca aceea e vocea ce merita a fi ascultata . Da , poate ca sunt refractara si refuz sa inteleg anumite lucruri esentiale , dar aceasta este parte din trasaturile care ma definesc . Nu e atat de rau pe cat pare sau cel putin , obisnuiesc sa-mi spun asta .
Inca incerc sa cred in mine si stiu ca odata ce voi reusi acest lucru , personalitatea mi se va modifica . Nu neaparat in rau pentru ca am o convingere puternica si importanta peste care stiu sigur ca nu voi fi capabila sa trec : nu ma voi schimba pentru nimeni si nimic in afara de mine . Este singurul lucru pe care mi-l doresc din partea mea . Nu vreau sa urmez ,,sfaturile†sau sugestiile celor din jurul meu care-mi indica anumite parti ce nu sunt pe placul lor . De ce ar trebui ca eu sa devin genul de persoana care sa se potriveasca cu modelul pe care-l au in minte cand pot pur si simplu sa se bucure de prezenta mea asa cum este ? De vreme ce deja m-au primit in preajma lor inseamna ca ma pot accepta atat cu calitatile pe care le am , dar si cu defectele care ma definesc , nu-i asa ? Este ceva in care cred si sincer consider ca nu voi fi zdruncinata vreodata in aceasta hotarare . Nu vreau sa ma schimb orice ar fi . Voi face asta doar in momentul in care personal voi considera acest lucru o necesitate . Sub alt pretext , va fi imposibil . Pentru ca am invatat ca doar fiind tu insuti poti reusi in ceea ce-ti vei propune.
Fii tu si respira .
Trage adanc aer in piept ,
Priveste in fata
La acea alta viata .
Mergi inainte , nu da inapoi
Intotdeauna ca intr-un convoi .
Ti-am permis sa arunci un ochi in mintea , principiile si ideile mele , dorind sa ma cunosti mai bine , sa ma intelegi , sa afli cine sunt . Acum crezi ca s-a schimbat ceva inauntrul tau ? Consideri ca ceea ce ti-am spus despre propriile cautari spirituale , despre raspunsurile la care am ajuns , te va ajuta macar putin ? Asta mi-am dorit , sa iti explic tie , cititorule , ca ceea ce altii nu observa pentru ca sunt prea ocupati sa imite tot ce ii inconjoara , face deja parte din viata multor altor oameni care au reusit sa-si regaseasca propria persoana . Au avut curajul de a porni intr-o cautare a spiritului , au vrut sa afle mai multe despre ei si despre cei ce le sunt aproape , au vrut sa descopere conceptul vietii si lumea in sine doar pentru a-si forma individualitatea . Au dorit sa fie originali in ceea ce priveste lucrurile pe care le pot face , au vrut sa afle care le sunt capacitatile , pana unde pot merge fara a se opri .
Ai reusit sa prinzi forma sufletului tau ? Sa inveti sa-l modelezi intr-o configuratie care sa-ti apartina tie si doar tie ? Ai descoperit ce inseamna sa faci propriile alegeri fara a te baza prea mult pe prietenii tai care iti pot deveni dusmani in orice clipa , asta bineinteles doar daca lasi garda jos ? Ai retinut faptul ca ai nevoie sa te inconjori permanent de un mic scut pentru a te pregati pentru ceea ce urmeaza in viata ta ? E usor , doar primeste ceea ce lumea , natura , aerul iti ofera . Sunt daruri neconditionate si care iti vor fi de folos , sunt convinsa . Invata sa fii tu insuti , invata sa te bazezi pe tine si pe propria minte , sa te destinzi cand trebuie si sa tii mereu un ochi deschis oriunde ai fi : ochiul mintii . Invata asta si nu vei mai avea nevoie de nimic altceva pentru moment . Porneste in propria ta calatorie spirituala , regaseste-te , afla cine esti si ce iti doresti .
De-a lungul acestei perioade si datorita lucrurilor prin care am trecut , datorita copilariei si nonsalantei cu care am tratat tot ce ma inconjura , am simtit emotii si senzatii pe care nu mi le-as fi dorit , am inteles lucruri pe care inainte nu le-as fi priceput , am invatat sa fiu mai puternica si , mai presus de toate , sa ma bazez in primul rand pe mine . Am priceput ca nu are niciun rost sa iti negi existenta chiar daca aceasta pare cea mai usoara cale de cele mai multe ori . Esti in viata , respiri , mergi , vorbesti , existi . Nu uita acest lucru oricat de greu ti s-ar parea . Am retinut asta dupa multe incercari si stradanii . Am invatat sa accept cine sunt si ce imi doresc . Acum ma cunosti , dar crezi ca vei fi in stare sa ma observi ? Sa ma identifici pe strada ? Nu , pentru tine voi fi intotdeauna persoana care se afla undeva departe de restul lumii , citind o carte sau scriind cateva randuri . Ma vei regasi in fiecare persoana care este diferita de ceilalti . Pentru ca eu am avut curajul de a fi eu insumi .