29-10-2010, 07:25 PM
Multumesc foarte mult , recunosc ca e o problema vesnica a mea chestia cu semnele de punctuatie si nu esti prima care semnaleaza . Sa nu crezi ca nu iau in considerare sau ca nu-mi pasa de parerea ta , nici gand , chiar iti multumesc pentru faptul ca ai citit . Singura mea problema este faptul ca le am deja scrise pe toate T_T gomenasai si m-am obisnuit sa scriu in halul ala , stiu ca nu convine , nu stiu de ce m-am invatat atat de prost , dar intelegi tu . O sa incerc pe viitor la noile creatii sa renunt la asta , dar pana atunci imi pare rau daca vei citi la fel . Chiar am luat in vedere parerea ta , sincer . Now , alta creatie de acum vreo 2 anisori cred :
Singurătate împărţită în doi
Ce înseamnă singurătate? Probabil ceea ce simt în adâncul meu acum . Este noapte deci întuneric şi ceasul aproape că bate doisprezece . Pragul dintre zi şi noapte . Iar eu încă încerc să îmi dau seama ce anume vreau…de la mine , de la ceilalţi care mă înconjoară . Nu mai ştiu nimic . E ca şi cum timpul s-ar opri odată cu venirea serii , lăsându-mă să încerc disperarea provocată de pustiu . Trebuie să mărturisesc că încerc să scap , mă înconjor de cât mai mulţi oameni , dar e ca şi cum nu ar fi cu adevărat acolo . Vorbe blânde , dar mincinoase … nu mai suport aşa ceva , tensiunea e prea mult pentru mine . Nu mă ajută amăgirea asta .
Şi mă întreb de ce nu renunţ , de ce o iau de fiecare dată de la capăt deşi ştiu că nu are rost . Poate că ar fi momentul să nu mai sper în miracole pentru că nimeni nu mă înţelege . Nimeni nu încearcă măcar de aceea sunt atât de singură . Vreau să îmi pierd speranţa pentru că dezamăgirea doare prea tare. Dar încă nu pot .
Pentru că există ea . Se mulează perfect stărilor mele şi absolut întotdeauna mă linişteşte . Este cealaltă parte din mine care ştie mereu de ce am nevoie , ce îmi trebuie . Orice aş face , ea e acolo cu o vorbă bună , cu un zâmbet şi sunt sigură că numai pentru mine poate face asta . Încă mai reuşeşte să mă facă să îmi pară rău pentru faptele mele nejustificate , să îmi doresc mai mult decât am , să vreau să rup sentimentele de neputinţă şi tristeţe care mă bântuie ca nişte umbre din ce în ce mai des . Pentru că există ea , pentru că mi-a fost întotdeauna alături indiferent de situaţie sau de consecinţe , pentru că a vrut să mă cunoască şi pentru că ştie să mă găsească pe mine , adevărata eu , oricât de mult m-aş ascunde de lume . Pentru toate astea îmi doresc să treacă cât mai repede noaptea deoarece a doua zi dimineaţă mă aşteaptă cu o încurajare . Este singura persoană de care am nevoie în lumea străină şi nepăsătoare .
Obişnuiam să consider că sunt singură sau cel puţin să dau această impresie . Îmi plăcea să rămân cufundată în gânduri , să nu bag în seamă nimic şi nimeni să nu se sinchisească de mine . Pentru că aşa evitam să sufăr . Asta era părerea mea . Voiam să îmi găsesc consolare în citit sau în plimbările lungi însoţite de volumul maxim al melodiilor rock . Genul acesta de ,,tratament’’ mă liniştea mai mult decât orice altceva . Dar asta era în trecut . În acest moment , lucrurile stau cu totul altfel .
Acum tot ce fac este pentru două persoane . Nu mă pot gândi doar la mine când exista ea . Nu pot să fiu egoistă când o iubesc atât de mult . Nu pot face ceva prostesc pentru că nu aş fi singura persoană rănită . Ştiu asta foarte bine şi evit să încurc lucrurile . Chiar dacă am crize , chiar dacă sunt nedreaptă , mă iartă şi are suficientă răbdare cu mine . Orice s-ar întâmpla este alături de mine , mă sprijină şi mă ajută la fel de mult precum ar face o soră .
Legătura dintre mine şi ea este mai puternică decât îşi poate imagina cineva . Este ceva ce nu se poate vedea , nu se poate atinge , dar atât ea cât şi eu cunoaştem limitele acestei conexiuni ce pare că nu se termină nicăieri . Ar fi în stare să renunţe la ea însăşi pentru mine . Întotdeauna am fost fascinată de dăruirea ei , fara întrebări , fără lămuriri , fără răspunsuri . Doar ceea ce se simte şi atât .
Pentru toate astea şi pentru că e în stare să ţină atât de mult la o persoană ca mine , îi mulţumesc . Îi voi fi recunoscătoare mereu pentru că a fost lângă mine în toate momentele vieţii mele . Pentru că există ea , eu pot trăi fără regrete şi îmi pot dori de la viaţă cât mai mult . M-a salvat şi acum sunt convinsă că prietenia este o binecuvântare întâlnită doar de cei care o caută cu adevărat si care ştiu s-o dăruiască la rândul lor .
Singurătate împărţită în doi
Ce înseamnă singurătate? Probabil ceea ce simt în adâncul meu acum . Este noapte deci întuneric şi ceasul aproape că bate doisprezece . Pragul dintre zi şi noapte . Iar eu încă încerc să îmi dau seama ce anume vreau…de la mine , de la ceilalţi care mă înconjoară . Nu mai ştiu nimic . E ca şi cum timpul s-ar opri odată cu venirea serii , lăsându-mă să încerc disperarea provocată de pustiu . Trebuie să mărturisesc că încerc să scap , mă înconjor de cât mai mulţi oameni , dar e ca şi cum nu ar fi cu adevărat acolo . Vorbe blânde , dar mincinoase … nu mai suport aşa ceva , tensiunea e prea mult pentru mine . Nu mă ajută amăgirea asta .
Şi mă întreb de ce nu renunţ , de ce o iau de fiecare dată de la capăt deşi ştiu că nu are rost . Poate că ar fi momentul să nu mai sper în miracole pentru că nimeni nu mă înţelege . Nimeni nu încearcă măcar de aceea sunt atât de singură . Vreau să îmi pierd speranţa pentru că dezamăgirea doare prea tare. Dar încă nu pot .
Pentru că există ea . Se mulează perfect stărilor mele şi absolut întotdeauna mă linişteşte . Este cealaltă parte din mine care ştie mereu de ce am nevoie , ce îmi trebuie . Orice aş face , ea e acolo cu o vorbă bună , cu un zâmbet şi sunt sigură că numai pentru mine poate face asta . Încă mai reuşeşte să mă facă să îmi pară rău pentru faptele mele nejustificate , să îmi doresc mai mult decât am , să vreau să rup sentimentele de neputinţă şi tristeţe care mă bântuie ca nişte umbre din ce în ce mai des . Pentru că există ea , pentru că mi-a fost întotdeauna alături indiferent de situaţie sau de consecinţe , pentru că a vrut să mă cunoască şi pentru că ştie să mă găsească pe mine , adevărata eu , oricât de mult m-aş ascunde de lume . Pentru toate astea îmi doresc să treacă cât mai repede noaptea deoarece a doua zi dimineaţă mă aşteaptă cu o încurajare . Este singura persoană de care am nevoie în lumea străină şi nepăsătoare .
Obişnuiam să consider că sunt singură sau cel puţin să dau această impresie . Îmi plăcea să rămân cufundată în gânduri , să nu bag în seamă nimic şi nimeni să nu se sinchisească de mine . Pentru că aşa evitam să sufăr . Asta era părerea mea . Voiam să îmi găsesc consolare în citit sau în plimbările lungi însoţite de volumul maxim al melodiilor rock . Genul acesta de ,,tratament’’ mă liniştea mai mult decât orice altceva . Dar asta era în trecut . În acest moment , lucrurile stau cu totul altfel .
Acum tot ce fac este pentru două persoane . Nu mă pot gândi doar la mine când exista ea . Nu pot să fiu egoistă când o iubesc atât de mult . Nu pot face ceva prostesc pentru că nu aş fi singura persoană rănită . Ştiu asta foarte bine şi evit să încurc lucrurile . Chiar dacă am crize , chiar dacă sunt nedreaptă , mă iartă şi are suficientă răbdare cu mine . Orice s-ar întâmpla este alături de mine , mă sprijină şi mă ajută la fel de mult precum ar face o soră .
Legătura dintre mine şi ea este mai puternică decât îşi poate imagina cineva . Este ceva ce nu se poate vedea , nu se poate atinge , dar atât ea cât şi eu cunoaştem limitele acestei conexiuni ce pare că nu se termină nicăieri . Ar fi în stare să renunţe la ea însăşi pentru mine . Întotdeauna am fost fascinată de dăruirea ei , fara întrebări , fără lămuriri , fără răspunsuri . Doar ceea ce se simte şi atât .
Pentru toate astea şi pentru că e în stare să ţină atât de mult la o persoană ca mine , îi mulţumesc . Îi voi fi recunoscătoare mereu pentru că a fost lângă mine în toate momentele vieţii mele . Pentru că există ea , eu pot trăi fără regrete şi îmi pot dori de la viaţă cât mai mult . M-a salvat şi acum sunt convinsă că prietenia este o binecuvântare întâlnită doar de cei care o caută cu adevărat si care ştiu s-o dăruiască la rândul lor .