Doua inceputuri si un sfarsit.

[Paradox ｡◕‿◕｡]

tipul de critica: nu conteaza, tot ce vi se pare ca am gresit:)




Personaje:
Evelin: http://i217.photobucket.com/albums/cc18/...nModel.jpg
Fratele lui Evelin, Josehp: http://i82.photobucket.com/albums/j264/n...boy112.jpg
Mama, Amanda: http://i174.photobucket.com/albums/w81/j...635488.jpg
Tatal, Joel: http://nd01.jxs.cz/267/868/f95b39d6ef_17949135_o2.jpg
Caroline: http://i1003.photobucket.com/albums/af15...re41-1.jpg
Josh: http://i733.photobucket.com/albums/ww332...eGuy16.jpg
Chris: http://x5d.xanga.com/342c2a7567d31187661...157412.jpg
Evelin's dog, Pappi: http://mob676.photobucket.com/albums/vv1...1242144472

Doresc tot felul de criticii, la ce vi se pare ca am gresit, va rog sa-mi spuneti ca sa ma pot corecta:D.

Capitolul unu:

Toamna a venit si o data cu ea frigul si ploile pe care le urasc, dar are si ea parti bune. Una dintre ele ar fi ca incepe un an nou scolar, pentru mine ultimul. Imi voi revedea colegii, prietenii si pe cei pe cere nu-i pot suferii si pentru care nu simt decat ura si dispret. Oricum, mai un an si termin, dupa care voi da la facultatea de drept si voi ajunge o avocata de succes, asa cum vor ai mei. Ati vazut cerul in noptea asta? Este lipsit de nori si acoperit cu mii de stele, iar luna troneaza mandra cum nu a mai fost niciodata.
E dimineata. O noua zi apare la orizont si pare a fi una buna. Dupa ce am tras draperiile si am deschis geamul sa cum fac mereu m-am imbracat cu uniforma respingatoare a liceului si am luat directia spre baie, unde m-a spalat pe fata , pe dinti si mi-am periat parul. Eram revigorata, eram fresh si ca prin urmare a starii mele de spirit am dat cu usa de perete, avant un zambet cat toata casa si, am spus " Azi va fi bine! ". Am coborat in graba scarile , mai sa cad, spre bucatarie unde se invartea mama de colo-colo. Toata ziua stata in bucatarie si facea mancare.
-Pa, Ev, sa ai grija de tine! a strigat mama inainte sa ies pe usa.
-Pa, mama.
Ca de obicei am pornit pe jos admirand putinele locuri verzi care mai ramasesera din frumosul nostru oras odata plin de viata. Chiar nu inteleg de ce au acoperit totul cu ciment, nu va mai ramane nimic din planeta asta. Mergand cu privirea pretutindeni nici nu mi-am dat seama ca am ajuns in fata institutiei de invatamant. Am oftat si am intrat cu capul inainte. La o prima privire aruncata intamplator, i-am zarit pe Josh si Chris, certandu-se. Am vrut sa vad pana unde se ajunge, desi stiam ca se ceartau din cauza mea si numai eu ii pot despartii am vrut sa vad cat de departe pot ajunge.
Tipau si se injurau unul pe altul, dar Chris deja intrecea masura. Nu mai puteam sta si privii asa ca am intervenit.
-Evelin, nu te baga!
-Chris, nu intelegi, gata nu va mai certati!
-Ce nu inteleg? Ma tin dupa tine ca prostul de 3 ani..
-Si ce legatura am eu eu cu asta? a intrebat Josh ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
-Ce legatura ai? Iti spun eu: Evelin te iubeste inca din clasa a 9-a si tu nu vezi. Nu stii de cate ori a venit la mine plangand cand te vedea cu alta.
-Putin imi pasa de ea. Eu am plecat de aici.
Se indeparta din nou fara sa-i pese de sentimentele mele. Chris ma dezamagi-se, ma facusem de ras in fata intregii scolii si singurul lucru care mai lipsea era sa raman acolo sa suport toate jignirile acelor oameni primitivi si nerusinati.
Nu am mai stat pe ganduri, doar am iesit din liceu in fuga nestiind incotro ma indrept. Vroiam doar sa fug, sa fug de tot si de toate. Sa nu mi stiu nimic de nimeni si nimeni sa nu mai stie nimic de mine. Poate sunt lasa dar mai bine asa, decat sa stau sa suport tote suferintele pe care, consider eu, ca nu le merit.
Dar totusi, de ce plangeam? De ce sufeream inchizandu-ma in mine cu fiecare lcrima varsata, singura, in camera mea, cand ai mei credeau ca dorm? Poate pentru ca baiatul pe care il iubesc, isi bate joc de mine, imi calca sufletul in piciore si mi-l face praf. Praful pe care vantul il va lua la prima adiere usoara si dulce a verii.