Iubirea vazuta cu alti ochi [manu si ~♥ Alle.Copil.Tembel ♥~ +18]

[Nywa]

Nu detinem nici un personaj din benzile desenate Marvel si nu facem profit de pe urma lor.

E un fic yaoi facut in colaborare cu Alle.Copil.Tembel. Sper sa va placa ^.^
Sper ca disclamerul e bun si apropo, povestea e yaoi.

Capitolul 1

- Kammy, numai fi asa de posomorat, ca o sa iti placa in Nagasaki, aud vocea mamei mele adoptive, Ororo sau cum ii spunea tata, Storm.
Mama avea in jur de treizeci si cinci de ani, cu parul alb sau argintiu - una din doua - ce ii atingea umeri acoperiti doar cu o ie alba. Ochii de un caprui-ciocolatiu, asemenea ciocolati, ma priveau ingrijorati in oglinda retrovizoare a masini. Tenul masliniu o tradau ca este din Africa, dar ma doar fix in motocicleta lui tata. Atata timp cat ma iubeste si ma sustine, mie imi este de ajuns.
- Iubito lasa-l in pace, ca prea il impoverezi, il aud pe tata sau cum ii se mai spunea Wolverine.
Zambesc cand cei doi au inceput sa se cindaneasca din cauza mea. Logan - asa il chema pe tata - avea parul saten-deschis, cu mici tente de roscat si ochii caprui, imi mai aruncau priviri dojenitoare, dar in gluma. Cei doi erau niste parinti nemai pomeniti, dar unu lucru imi placea la ei. Amandoi erau mutanti. Mama controlea fenomenele naturi, iar tata avea niste gheare, de imi era frica sa dau mana cu el. De fapt nu ar trebui sa imi fie frica de el, mai ales ca avem aproape acelasi puteri, dar lui nu ii se fac ochii din caprui spre negru in albi, cand isi foloseste ghearele. Oftez si imi trec mana prin parul meu negru, ce imi atingea usor umeri mei, destul de incordati.
- Amice, nu prea pari incantat ca ne mutam? Il aud pe tata cum ma intreaba, scotandu-ma din pepeni.
Imi scot limba la el si apoi imi pun castile in urechi si dau drumul la muzica de pe mobilul meu. Uram cand ma tratau ca pe un copil de cinci-sase ani. Aveam saptesprezece ani, in pasta mea. Inchid ochii, adormind instantaneu, fiind obosit de la un drum de treizeci si ceva de ore, din America pana in Nagasaki, unde ne mutam...

* * *

- Scumpule, trezeste-te, ca am ajuns, imi spuse mama si ma pupa delicat pe frunte.
Deschid ochii si o privesc putin posomorat, dar si vesel. Mereu am fost rasfatatul ei si imi facea toate voile, dar nici tata nu era mai prejos. Parca erau intr-o continua competitie si eu eram juriul, dar un singur avantaj aveam. Ei nu se certau niciodata, ma rog, in fata mea si sa nu aud eu. Cobor din masina si privesc casa in care o sa stau o bucata buna de timp. Avea doua etaje, al doilea etaj fiind mansarda, ce va deveni sera mamei. Casa era vopsita intr-un galben-pai minunat si nebatator la ochi. Perfect, mai ales ca ochiul meu poate distinge o gramada de culori. Deschid usa si ma duc direct in camera mea, care avea vedere, spre curtea din spate. Cadn deschid usa camerei mele, raman uimit. Pe jos aveam laminate de culoarea mieri. Aveam un pat in forma de canapea, un LCD in perete, D.V.D., PlayStation 2, un dulap dublu cu oglinda in ambele usi, un birou din lemn de abanos si un scaun rotativ. Imi pun rucsacul pe canapea si deschid usa de la balcon si ies pe el. In curtea din spate aveam piscina si daca saream corect, puteam ateriza in apa. Oare cat vom sta aici? O luna? Doua? Trei? Un an? Doi? Trei?
Stiu! Pana imi voi pierde cumpatul si voi face un mic masacru, cum s-a intamplat la scoala din Boston. Irisi imi devenira albi, iar pe tot antebratul drept, pielea mi se facu lucioasa, asemenea otelului lustruit, dar stiam ca era diamant amestecat cu adamantium si vibranium. Din cate am citit pe unele fise oficiale, inima mea nu a supravietuit si am murit, dar cumva unul dintre acele trei elemente m-a inviat. Ce vroiau? Sa supravietuiesc? Hai ma, aveam doar trei ani!
Flexionez degetele de la mana stanga si din ele iesira niste gheare ascutite, dar destul de periculoase, ca puteam taia chiar si diamantul. Scrasnesc din dinti si ridic mana stanga pentru a lovi balustrada de beton, dar...
- Mai usor cu temperamentul baiete, daca nu vrei sa ajungi in arena 51 din nou, il aud pe tata si ma intorc si il vad in camera mea.
- Iarta-ma, murmur ispasit si mainile cu ochii imi revenira la normal.
- Lasa asta. Maicata te intreaba, daca ti-e foame sa mananci ceva sau nu ai chef. Apropo, pe pat ai uniforma, ca maine te duci la scoala.
Ii spun ca nu am nevoie de mancare si el se multumi doar sa ma ciufuleasca usor, apoi imi ura noapte buna. Aprob din cap si ma uit la uniforma mea. O camasa alba, un sacou albastru cu nu stiu ce insigna pe piept si pantaloni din stofa la fel. Mi-am dat ochii peste cap si mi-am pus mobilul sa imi sune la sase, fiindca nu stiam unde era localizata minunata si torturanta scoala. Dupa ce mi-am pus uniforma pe scaun, m-am dezbracat, ramand la bustul gol, expunandu-mi muschi puternici ca de felina. Imi dau jos si pantaloni, ramand in boxeri negri. Ma bag in pat cu gandul sa adorm. M-am foit pana la trei dimineata, apoi am adormit in adevaratul sens al cuvantului.


Sunt focuri care ard in noapte
Sunt departari ce par aproape.
Sunt focuri care nu se sting.
Sunt inimi tari care inving...

Kammy Munroe sau eu
Storm sau Ororo Munroe sau mama
Wolverine sau Logan sau tata