08-09-2010, 01:58 PM
Aşa, ştiu că am întârziat puţin, dar abia acum am văzut că ai postat. Am avut nişte probleme cu netul şi nu am putut să intru şi aşa mai departe. Mai trebuie să menţionez cât de mult am aşteptat capitolul şi cât de mult mă bucur că ai postat? Exact, se înţelege de la sine. Îmi cer scuze că nu am ajuns mai repede, dar voi încerca să mă revanşez prin acest reply scurt.
În primul rând vreau să te felicit, am aşteptat într-adevăr ceva timp, dar a meritat, chiar a meritat. Acum că sunt lucidă ( fără răceală, fără febră, fără nimic ) pot să fiu mai precisă, mai sigură pe spusele mele -oarecum- şi cred că pot puncta mai multe aspecte ( sau cel puţin voi încerca ).
Mi-a plăcut mult incipitul. Ai conturat foarte bine relaţia profesor-elev, conversaţia fiind ca atare, iar cuvintele având o anumită greutate, o anumită însemnătate. De asemenea s-a putut observa şi inteligenţa băiatului ( nu că nu m-aş fi aşteptat, nu mă înţelege greşit ). Oricum îmi place cum transpui toate gândurile lui în scris, întreaga sa personalitate e dezvăluită în faţa noastră, dar e o dezvăluire învăluită în mister sau poate că mentalitatea lui e atât de coplexă încât chiar e mai dificil de înţeles. Ştiu că am mai precizat acest lucru, dar nu mă pot abţine, e primul element care îmi sare în ochi.
Ai descris perfect fiecare stare, fiecare gest, fiecare firicel de praf ca să spun aşa. Deşi a fost un soi de nemernic în ceea ce o priveşte pe Alina, nu am ce să îi reproşez. Sincer, a adoptat atitudinea corectă sau mai bine îi spun cea mai normală, oricine ar fi procedat la fel, dar mă cam îndoiesc că altă persoană ar mai fi avut şi remuşcări. Şi dacă tot am ajuns la subiect, Alina nu mă prea încântă, este mult prea obsedată (stereotipul fetei îndrăgostitei până peste cap, stereotip ce se întâlneşte mai mereu ), e naivă, dependentă de Mircea. E prea slabă, ca să spun aşa.
De asemenea îmi place şi porecla atribuită Sânzianei, Hera... Mă gândesc la multe lucruri când spun acest cuvânt, dar în primul rând la mitologia greacă şi la faptul că Hera fiind zeița protectoare a căsniciei, a căminului și a femeilor măritate, precum și regina zeilor și a oamenilor, mai pe scurt, zeiţa supremă. Îmi place faptul că o aseamănă unei zeităţi, unei formă de viaţă superioară ( dacă pot spune asta ), de aici se vede admiraţia enormă, dragostea pe care o poartă.
Ai avut nişte greşeli de tastare, nu le-am notat, dar am observat că în anumite locuri ai avut "a" în loc de "ă" sau "â" şi ştiu că am mai văzut pe undeva "ţ" în loc de "t", dar acestea sunt greşeli minore şi toată lumea le face, deci chiar nu am ce spune.
Mi-a plăcut şi sfârşitul, acea atmosferă plină de tensiune şi de tot acel suspans a fost prezentă din nou şi are aceeaşi urmare, adică mă face pe mine să aştept cu nerăbdare next-ul. Şi sunt sigură că nu sunt singura cu această impresie.
Felicitări din nou pentru acest capitol, ai un stil foarte complex de a scrie şi eşti şi profundă.
Mult succes în continuare, spor la scris şi multă imaginaţie.
Teh, te rog să nu întârzii prea mult cu next-ul. Baftă >:D<
În primul rând vreau să te felicit, am aşteptat într-adevăr ceva timp, dar a meritat, chiar a meritat. Acum că sunt lucidă ( fără răceală, fără febră, fără nimic ) pot să fiu mai precisă, mai sigură pe spusele mele -oarecum- şi cred că pot puncta mai multe aspecte ( sau cel puţin voi încerca ).
Mi-a plăcut mult incipitul. Ai conturat foarte bine relaţia profesor-elev, conversaţia fiind ca atare, iar cuvintele având o anumită greutate, o anumită însemnătate. De asemenea s-a putut observa şi inteligenţa băiatului ( nu că nu m-aş fi aşteptat, nu mă înţelege greşit ). Oricum îmi place cum transpui toate gândurile lui în scris, întreaga sa personalitate e dezvăluită în faţa noastră, dar e o dezvăluire învăluită în mister sau poate că mentalitatea lui e atât de coplexă încât chiar e mai dificil de înţeles. Ştiu că am mai precizat acest lucru, dar nu mă pot abţine, e primul element care îmi sare în ochi.
Ai descris perfect fiecare stare, fiecare gest, fiecare firicel de praf ca să spun aşa. Deşi a fost un soi de nemernic în ceea ce o priveşte pe Alina, nu am ce să îi reproşez. Sincer, a adoptat atitudinea corectă sau mai bine îi spun cea mai normală, oricine ar fi procedat la fel, dar mă cam îndoiesc că altă persoană ar mai fi avut şi remuşcări. Şi dacă tot am ajuns la subiect, Alina nu mă prea încântă, este mult prea obsedată (stereotipul fetei îndrăgostitei până peste cap, stereotip ce se întâlneşte mai mereu ), e naivă, dependentă de Mircea. E prea slabă, ca să spun aşa.
De asemenea îmi place şi porecla atribuită Sânzianei, Hera... Mă gândesc la multe lucruri când spun acest cuvânt, dar în primul rând la mitologia greacă şi la faptul că Hera fiind zeița protectoare a căsniciei, a căminului și a femeilor măritate, precum și regina zeilor și a oamenilor, mai pe scurt, zeiţa supremă. Îmi place faptul că o aseamănă unei zeităţi, unei formă de viaţă superioară ( dacă pot spune asta ), de aici se vede admiraţia enormă, dragostea pe care o poartă.
Ai avut nişte greşeli de tastare, nu le-am notat, dar am observat că în anumite locuri ai avut "a" în loc de "ă" sau "â" şi ştiu că am mai văzut pe undeva "ţ" în loc de "t", dar acestea sunt greşeli minore şi toată lumea le face, deci chiar nu am ce spune.
Mi-a plăcut şi sfârşitul, acea atmosferă plină de tensiune şi de tot acel suspans a fost prezentă din nou şi are aceeaşi urmare, adică mă face pe mine să aştept cu nerăbdare next-ul. Şi sunt sigură că nu sunt singura cu această impresie.
Felicitări din nou pentru acest capitol, ai un stil foarte complex de a scrie şi eşti şi profundă.
Mult succes în continuare, spor la scris şi multă imaginaţie.
Teh, te rog să nu întârzii prea mult cu next-ul. Baftă >:D<
But I don't wanna go on living
Being so afraid of showing
Someone else my imperferctions
Even though my feet are trembling
And every word I say comes stumbling
I will bare it all , watch me unfold
Being so afraid of showing
Someone else my imperferctions
Even though my feet are trembling
And every word I say comes stumbling
I will bare it all , watch me unfold