08-07-2011, 11:37 AM
Well, cum am promis, am să pun un one-shot. Este vechi, tocmai l -am găsit într- o arhivă. Well, sper c-o să vă placă şi iertaţi-mă dacă nu are diacritice, dar lenea...îmi spune să -l las fără.
Lectură plăcută!
Drumul spre nimic
- Crezi in povesti?
- Cred!
- Crezi in zane si spiridusi si vrajitoare si troli si elfi si balauri si zmei?
- Cred!
- Crezi in minuni?
- Cred!
Odata…
Odata puteam sa cred…
“Odata†a trecut, s-a pierdut intre blocuri gri, intre deseuri toxice, intre bulgari de noroi…
- Crezi in dorinte?
- Cred!
- Crezi in demnitate si inocenta si onoare si principii?
- Cred!
Odata…
Odata era de admirat sa crezi…
Odata puteai sa iti pastrezi inocenta.
Odata demnitatea, onoarea, principiile erau mai presus de bani, de aur, de petrol, de arme…
- Crezi in dragoste?
- Cred!
- Crezi ca dragostea poate invinge orice?
- Cred!
- Iubesti?
-….
- Iubesti?
- Defineste a iubi.
- Daca am fi morti de foame si tu ai avea doar un colt de paine l-ai imparti cu mine?
-…
- Daca as fi singura ta sursa de hrana m-ai ucide, taia si manca?
-…
Toti eroii se sacrifica pentru cei de langa ei. Toti eroii isi risca viata si salveaza oameni pe care nici macar nu-i cunosc. Toti ne dorim sa fim eroi. Dar in fata unei bucati de mancare ne ucidem ca animalele salbatice.
- Crezi in minuni?
- Cred!
Minuni… Speranta… Lumina de la captul tunelului care se pierde printre mii de faruri de masini.
- Crezi pe dracu’! Nu crezi in nimic pentru ca nu ti-a mai ramas nimic in care sa crezi! Nu stii in ce sa crezi, nu mai intelegi. Ai pierdut esenta credintei, ai pierdut esenta ta! Nu mai crezi nici in ploaie, nici in soare, nici in firele de iarba, nici in puritatea unui nou nascut, nici in munti, sageti atintite spre cer, nici in mari si oceane. Nu mai crezi in lume pentru ca nu mai crezi in tine si nu mai crezi in tine pentru ca nu mai poti sa crezi in lume.
- Nu cred…
Nu cred de asta nu vad, nu aud, nu simt, nu adulmec si nu vad, nu aud, nu simt, nu adulmec de asta nu cred. Nu traiesc, doar supravietuiesc. M-am pierdut in mediocritate, m-am inecat in prostie si indifernta, m-am drogat cu promisiuni fantasmagorice. M-am ratacit printre faruri de masini…
Si luna… si luna ne priveste… Priveste cu regret lumea putrezita, printre gratii de nori. Sau poate noi privim luna printre gratii… Dar noi nu o privim deloc, o ignoram ca si cum nu ne-ar fi vegheat intreaga existenta de gandaci umani care misuna printr-o baltoaca imputita.
Si vreau! Vreau sa stau in ploaie, vreau ca ea sa curete noroiul asta de ipocrizie si falsite. Vreau sa ma tavalesc prin iarba, sa ma acopar cu naturalete, cu puritate. Vreau sa ma inec in mare, in libertate si vreau sa ma ratacesc intre piscuri ascutite de munti care sa ma intepe cu demnitate si curaj! Vreau sa ma uit la luna direct in fata fara sa-mi aplec capul in fata privirii ei neiertatoare.
F.
Lectură plăcută!
Drumul spre nimic
- Crezi in povesti?
- Cred!
- Crezi in zane si spiridusi si vrajitoare si troli si elfi si balauri si zmei?
- Cred!
- Crezi in minuni?
- Cred!
Odata…
Odata puteam sa cred…
“Odata†a trecut, s-a pierdut intre blocuri gri, intre deseuri toxice, intre bulgari de noroi…
- Crezi in dorinte?
- Cred!
- Crezi in demnitate si inocenta si onoare si principii?
- Cred!
Odata…
Odata era de admirat sa crezi…
Odata puteai sa iti pastrezi inocenta.
Odata demnitatea, onoarea, principiile erau mai presus de bani, de aur, de petrol, de arme…
- Crezi in dragoste?
- Cred!
- Crezi ca dragostea poate invinge orice?
- Cred!
- Iubesti?
-….
- Iubesti?
- Defineste a iubi.
- Daca am fi morti de foame si tu ai avea doar un colt de paine l-ai imparti cu mine?
-…
- Daca as fi singura ta sursa de hrana m-ai ucide, taia si manca?
-…
Toti eroii se sacrifica pentru cei de langa ei. Toti eroii isi risca viata si salveaza oameni pe care nici macar nu-i cunosc. Toti ne dorim sa fim eroi. Dar in fata unei bucati de mancare ne ucidem ca animalele salbatice.
- Crezi in minuni?
- Cred!
Minuni… Speranta… Lumina de la captul tunelului care se pierde printre mii de faruri de masini.
- Crezi pe dracu’! Nu crezi in nimic pentru ca nu ti-a mai ramas nimic in care sa crezi! Nu stii in ce sa crezi, nu mai intelegi. Ai pierdut esenta credintei, ai pierdut esenta ta! Nu mai crezi nici in ploaie, nici in soare, nici in firele de iarba, nici in puritatea unui nou nascut, nici in munti, sageti atintite spre cer, nici in mari si oceane. Nu mai crezi in lume pentru ca nu mai crezi in tine si nu mai crezi in tine pentru ca nu mai poti sa crezi in lume.
- Nu cred…
Nu cred de asta nu vad, nu aud, nu simt, nu adulmec si nu vad, nu aud, nu simt, nu adulmec de asta nu cred. Nu traiesc, doar supravietuiesc. M-am pierdut in mediocritate, m-am inecat in prostie si indifernta, m-am drogat cu promisiuni fantasmagorice. M-am ratacit printre faruri de masini…
Si luna… si luna ne priveste… Priveste cu regret lumea putrezita, printre gratii de nori. Sau poate noi privim luna printre gratii… Dar noi nu o privim deloc, o ignoram ca si cum nu ne-ar fi vegheat intreaga existenta de gandaci umani care misuna printr-o baltoaca imputita.
Si vreau! Vreau sa stau in ploaie, vreau ca ea sa curete noroiul asta de ipocrizie si falsite. Vreau sa ma tavalesc prin iarba, sa ma acopar cu naturalete, cu puritate. Vreau sa ma inec in mare, in libertate si vreau sa ma ratacesc intre piscuri ascutite de munti care sa ma intepe cu demnitate si curaj! Vreau sa ma uit la luna direct in fata fara sa-mi aplec capul in fata privirii ei neiertatoare.
Vreau sa vad!
Vreau sa aud!
Vreau sa adulmec!
vreau sa simt!
Vreau sa cred!
Vreau sa iubesc!
Vreau sa traiesc!
Vreau sa aud!
Vreau sa adulmec!
vreau sa simt!
Vreau sa cred!
Vreau sa iubesc!
Vreau sa traiesc!
F.