30-08-2010, 12:03 AM
Dragă Teh ( sper că nu te superi că mi-am permis să îţi spun aşa ) , ţi-am văzut fic-ul de ceva timp , mai ales după ce am zărit numele tău , am ştiut că trebuie să îl citesc . Deja mi-am făcut o obişnuită din a te citi , poate pentru că îmi place atât de mult cum scrii , pentru că cu acest fic ai reuşit să mă surprinzi .
Am citit titlul de mai multe ori , din dorinţa de a îmi da seama ce poate să însemne . Am multe idei în minte , dar voi aştepta să înţeleg semnificaţie . Are vreun rost să spun că îmi place , că reuşeşte să iasă în evidenţă ? Vreau să spun multe în acest post , dar mă tem că voi uita anumite idei .
Voi începe prin a vă spune cât mă bucur că aţi ales o poezie de Minulescu , mai ales pentru că este unul dintre poeţii mei preferaţii . Nu prea mă încântă numele Sânziana , dar poate cu timpul , după ce voi cunoşte personajul îmi va plăcea mai mult .
Cât de multă profunzime au sentimentele personajului , m-am cam pierdut printre gândurile ei . Pare o persoana fragilă , sensibilă şi tind să cred că suferă de o boala incurabilă ( poate cancer sau leucemie având în vedere căderea părului ) .
Nu prea ştiu ce o să urmeze în continuare şi care va fi parcursul celor doi …Cam asta despre capitolul tău şi sunt sigură am uitat ceva , mă voi revanşa în alt post .
Paradox : Cred că este prima dată când citesc ceva scris de tine ( îmi place mult nick-ul )
Mi-a plăcut capitolul scris de tine ( şi ştiu că nu spun nimic , acum îmi e greu să justific toate sentimentele care m-au cuprins când citeam ) . Mircea ( suna aşa plăcut numele asta şi se potriveşte cu personajul ) este un personaj ciudat , în care regăsesc anumite lucruri pe care le-au făcut şi eu . Îl înţeleg , îi înţeleg nevoia de a se întoarce la ea doar pentru a o privi , pentru a ştii că este acolo . Poate că acum confund sentimentele mele cu cele ale lui şi nu iese nimic bun:))
Mă voi opri , aştept următorul capitol , căci mă voi abona la povestea voastră .
Am citit titlul de mai multe ori , din dorinţa de a îmi da seama ce poate să însemne . Am multe idei în minte , dar voi aştepta să înţeleg semnificaţie . Are vreun rost să spun că îmi place , că reuşeşte să iasă în evidenţă ? Vreau să spun multe în acest post , dar mă tem că voi uita anumite idei .
Voi începe prin a vă spune cât mă bucur că aţi ales o poezie de Minulescu , mai ales pentru că este unul dintre poeţii mei preferaţii . Nu prea mă încântă numele Sânziana , dar poate cu timpul , după ce voi cunoşte personajul îmi va plăcea mai mult .
Cât de multă profunzime au sentimentele personajului , m-am cam pierdut printre gândurile ei . Pare o persoana fragilă , sensibilă şi tind să cred că suferă de o boala incurabilă ( poate cancer sau leucemie având în vedere căderea părului ) .
Nu prea ştiu ce o să urmeze în continuare şi care va fi parcursul celor doi …Cam asta despre capitolul tău şi sunt sigură am uitat ceva , mă voi revanşa în alt post .
Paradox : Cred că este prima dată când citesc ceva scris de tine ( îmi place mult nick-ul )
Mi-a plăcut capitolul scris de tine ( şi ştiu că nu spun nimic , acum îmi e greu să justific toate sentimentele care m-au cuprins când citeam ) . Mircea ( suna aşa plăcut numele asta şi se potriveşte cu personajul ) este un personaj ciudat , în care regăsesc anumite lucruri pe care le-au făcut şi eu . Îl înţeleg , îi înţeleg nevoia de a se întoarce la ea doar pentru a o privi , pentru a ştii că este acolo . Poate că acum confund sentimentele mele cu cele ale lui şi nu iese nimic bun:))
Mă voi opri , aştept următorul capitol , căci mă voi abona la povestea voastră .